Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
90
de Beauvoir [i anume c` biologicul poate fi diferit de gen, c` femeia nu este
intrinsec feminin`, iar b`rbatul masculin (adic`, cu alte cuvinte, ne na[tem
‘femeie’ sau ‘b`rbat,’ dar ‘feminitatea’ sau ‘masculinitatea’ ne-o dobândim
prin educa]ie [i cultur`), Kristeva [i Cixous consider` c` eviden]a modului
în care sunt structurate diferen]ele de gândire pe baza diferen]elor de gen
sunt oferite în special de art` [i literatur`. Cixous, de alftfel, proclam` existen]a
în discurs a unei ‘scrieri feminine’ (écriture féminine), pe care o descrie
ca reprezentare pozitiv` a feminit`]ii, indiferent de sexul autorului ‘scrierii.’
Scrierea este construit` deci pe opozi]ii binare determinate în func]ie de gen
[i nu de sex, care opereaz` atât la nivel sintactic cât [i în percep]ia textului
de c`tre cititor.
Teoria lui Cixous porne[te de la filozofia lui Derrida care, în Of Gammatology
(1967) [i Writing and Difference (1967), se opune afirma]iei cum c`
rela]ia binar` vorbire – scriere (fr. parole – écriture; eng. speech – writing) a
fost întotdeauna privit` temporal (cronologic) prin convingerea c` ‘vorbirea’
a precedat ‘scrierea’. Derrida pune sub semnul întreb`rii aceast` prezump]ie
de secole (de pe vremea lui Platon), redefinind rela]ia dintre p`r]ile opozi]iei
binare. Se [tie c` ‘vorbirea’ a implicat întotdeauna imediatul, prezentul, adev`rul,
logos-ul (i.e. Cuvântul, unitatea, Dumnezeu), iar ‘scrierea’ a marcat
diferen]a, absen]a, lipsa, multiplicitatea, heterogenitatea. De fapt, argumenteaz`
Derrida, ‘vorbirea’ nu a relevat niciodat` ‘adev`rul’, logos-ul, în mod
direct, ci indirect, ‘deferat’ prin diferen]a dintre cele dou` componente ale
semnului lingvistic: semnificant [i semnificat. Analiza arbitrariului semnului
lingvistic îi apar]ine, în realitate, lui Ferdinand de Saussure. Ceea ce face
Derrida este s` dezvolte teoria saussurian` [i s` arate c` atât în vorbire cât
[i în scriere exist` o discrepan]` între semnul lingvistic [i în]elesul acestuia,
ceea ce submineaz` convingerea c` vorbirea ar fi anterioar` scrierii. Unul
dintre exemplele aduse în sprijinul demonstra]iei este c` primele forme de
comunicare atestate documentar sunt desenele rupestre, dar c` acestea nu
atest` [i faptul c` înlocuiau scrierea [i nu vorbirea. ¥inând cont de faptul c`
omul nu a încetat niciodat` s` caute Adev`rul sau Logos-ul, c`utare pe care
Derrida o nume[te ‘logocentrism’, [i de faptul c` la acesta nu se poate ajunge
direct din cauza arbitrarului semnului lingvistic indiferent dac` actul comunic`rii
este scris ori vorbit, Derrida dezv`luie structura logocentrismului ca fiind o
serie de opozi]ii binare (minte/materie, lumin`/întuneric, prezen]`/absen]`,
natur`/cultur`, bine/r`u) a c`ror ierarhie [i cronologie le contest`. Dac` în
filozofia tradi]ional`, primul termen al dubletului este întotdeauna considerat
primar [i dezirabil în compara]ie cu al doilea care este în general v`zut ca
secundar [i evitabil, în filozofia lui Derrida aceast` aser]iune este constant`,
considerat` prejudecat` [i înlocuit` cu solu]ii alternative. 6
Pornind de la teoria derridean`, Cixous încearc` s` descopere în ‘scriitur`’
elementele reprimate, voalate, ascunse, ca efect al imposibilit`]ii limbajului
de a reflecta realitatea (Adev`rul, Logos-ul) în mod direct. Analizând aceste
elemente, pe care le g`se[te în special în limbajul figurat (mai ales în folosirea
unor termeni care trimit conotativ la ‘v`l’, ‘umbr`’, ‘emigm`’, etc.), Cixous
argumenteaz` c` aceste elemente opun rezisten]` accesului la Unitate, Lumin`,
Adev`r, deci la idealizarea masculinit`]ii. În felul acesta, orice scriere
care con]ine asemenea elemente devine ‘feminin`’. În explorarea ‘feminit`]ii’,
Cixous îi acord` privilegiu fa]` de ‘masculinitate’ pe de o parte, [i o consider`
inerent` în limbaj, folosit` de ambele sexe în ‘écriture feminine’, pe de alta.