Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

ale feminismului în general, relevând, creând sau inventând o istorie bogat`
a unei culturi identificat` ca absolut feminin`.
Excesele teoretice [i abord`rile evident extremiste nu sunt, dup` p`rerea
mea, decât un r`spuns la anumite atitudini sexiste ale societ`]ii patriarhale,
fundamentate teoretic pe filozofia postmodern`, lyotardian` [i masculin`
prin excelen]`, de creare [i legitimare a ‘nara]iunilor alternative.’ Feminismul
radical, lesbianismul, el însu[i o form` a homosexualit`]ii, nu este decât o
form` de istorie alternativ` care se opune, dar [i completeaz`, metanara]iunea
patriarhal` [i, prin aceasta, se cere legitimat`. Nu putem s` nu men]ion`m
aici impactul insurmontabil pe care textul lui Lyotard, The Postmodern Condition
(1979) l-a avut asupra gândirii americane [i vest-europene în general,
[i asupra feminismului [i lesbianismului în special. Opunându-se ‘nara]iunilor
grandioase’ (fr. grands récits; eng. grand narratives), capabile s` explice totul
în istorie [i cunoa[tere [i considerându-le o form` dep`[it` a modernismului
‘iluminist’, Lyotard sus]ine c` ‘micile nara]iuni’ (fr. petits récits; eng. little narratives),
dintre care unele ajung la nivel de individ, tind s` înlocuiasc` nara]iunile
grandioase care astfel se dovedesc par]ial sau total false. Exist`, conform
opiniei lui Lyotard, dou` categorii de nara]iuni care cer imperios legitimarea:
prima este ‘nara]iunea de emancipare’, în care cunoa[terea este c`utat` ca
modalitate de eliberare. O putem recunoa[te u[or în scopul mi[c`rii feministe
în general [i în conceptul de ‘eliberare a femeilor’ (women’s liberation), în
special. A doua este nara]iunea min]ii speculative în care cunoa[terea este
c`utat` pentru ea îns`[i f`r` vreun scop precis. O putem recunoa[te în ‘nara]iunile
de con[tientizare’ folosite de feministe prin autoanaliz` [i respingerea
prezum]iilor patriarhale, în scopul de a atrage aten]ia asupra existen]ei acestor
aspecte în societate. Ceea ce reu[esc feministele s` ob]in`, am putea spune
chiar cu succes, este pe de o parte legitimarea unor revendic`ri care plaseaz`
femeile, dac` nu în centru, m`car într-un spa]iu neperiferic în societate [i pe
de alta acceptarea femeii ca subiect autonom cu voce proprie în discursul
patriarhal social, economic ori politic.
O alt` problem` existent` pe agenda feministelor, înc` de la începutul
mi[c`rii, este reliefarea, [i critica, stereotipiilor legate de diferen]ele sexuale,
folosite în general de societate pentru a încuraja dominarea unui grup
social de c`tre altul. Accentul pe ‘diferen]`’, legat` nu numai de preferin]ele
sexuale, de ras` sau clas` social`, dar [i de paleta de experien]e ‘diferite’,
devine mult mai important în anii ’80 decât relevarea asem`n`rii dintre femei,
a descoperirii unei ‘esen]e’ transcendentale feminine. În anii ’80 apar câteva
[coli de gândire, al c`ror scop declarat este critica universalismului [i studiul
diferen]elor. Una dintre acestea este [coala dominat` de feministele Hélène
Cixous, Luce Irigaray [i Julia Kristeva interesate în special de modul în
care diferen]ele sexuale se reflect` în limbaj; o alta se formeaz` în jurul
americancelor Carol Gilligan [i Nancy Chodorow care descriu diferen]ele
sexuale prin identitatea de gen; a treia, continu` tradi]ia feminismului radical
al anilor ’70 (Adrienne Rich [i Mary Daly) definind ‘diferen]ele’ nu în func]ie
de gen ci conform preferin]elor sexuale.
Interesante sunt îns` opiniile lui Hélène Cixous [i Juliei Kristeva, dou` feministe
poststructuraliste a c`ror gândire este puternic influen]at` de Jacques
Derrida, Jacques Lacan [i Roland Barthes [i care urmeaz` tradi]ia Simonei
de Beauvoir în descrierea femeii ca ‘alteritate’, ca ‘Cel`lalt’. Astfel ele consider`
c` perechile binare, cum ar fi b`rbat/femeie, minte/inim`, cultur`/natur`,
sunt dominante în delimitarea diferen]elor sexuale. Pornind de la ideea lui
EX PONTO NR.1, 2006
89