Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

au nici cel mai elementar sim] al civilit`]ii [i culturii. A[a \nc~t rom~nii tr`iesc
\ntr-un marasm. Societatea e \mpu]it`, ca pe[tele, de la cap. Iar reac]ia electoratului,
care la o adic` e poporul \nsu[i, e inexistent`: dac` edilul spune:
v` dau asfalt pe str`zi, cet`]eanul nu e \n stare s` strige: vreau [i cultur`,
vreau teatru, vreau un spectacol de balet, vreau o revist` de cultur`, vreau un
muzeu de art`. Dac` \n locurile unde vechiul imperiu [i-a pus o amprent` de
civilitate ce s-a p`strat, \n Transilvania adic`, poate c` lucrurile se vor degrada
mai \ncet, dar nu e nici o \ndoial` c` ele se vor degrada. Acolo unde lumea
a stat sub influen]a Por]ii Otomane [i a imperiului ]arist, oamenii nici m`car
nu mai au sim] civic, ca m`car s`-[i pun` \ntrebarea „ce se \nt~mpl` la noi”,
dar`mite s`-[i spun` c` lucrurile nu sunt \n regul` [i cu at~t mai pu]in s` ia
atitudine. Ori, at~t de tr~mbi]ata „integrare european`” ]ine de fapt de calitatea
electoratului nostru. ßi e de cea mai proast` calitate. Con[tiin]a civic` e
cvasi-inexistent`. Iar \n acest sens, \n mediul intelectual, ideile sunt deturnate.
S-a spus, de pild` c` aleg`torii nu voteaz` cum trebuie din pricin` c` n-au,
ca occidentalii, interese speciale fa]` de programul unui anumit partid. C`
nu au cunoa[terea necesar` unei hot`r~ri politice. Dar eu cred c` mai greu
at~rn` obedien]a popula]iei ca reflex al unei societ`]i obediente [i clientelare
fa]` de „[efi”, iar \n plan istoric, istoriei rom~ne[ti obediente fa]` de puterile
de domina]ie timp de mai multe secole. St`m cu fruntea sus fiindc` am avut
eroi? Cum spunea cineva, de eroi au nevoie doar cei care au pierdut b`t`lia.
çn tab`ra \nving`torilor nu exist` eroi.
Toate furturile, unele fabuloase, rom~nul le pl`te[te din buzunarul s`u.
Indiferent cum am privi \n urm`, azi cred c` rom~nul e o f`ptur` tragic`,
m`cinat` de disper`ri deloc metafizice, ci av~nd cauze concrete. çi afl`m
pe rom~ni \n c`utarea supravie]uirii, dar asta nu se refer` la to]i rom~nii,
deoarece societatea e puternic stratificat`. Exist` un strat al b`tr~nilor, care
judec` \n legea lor, un strat al salaria]ilor de diferite v~rste (bugetarii) [i alt
strat al salaria]ilor la firme (nici unii nu stau pe roze), precum [i un strat, foarte
sub]ire al celor putrezi (stra[nic cuv~nt) de boga]i [i necinsti]i. Altul e cel al
politicienilor de diverse calibre [i inten]ii. Mai exist` intelectuali, studen]i, elevi
[i a[a mai departe. To]i \[i doresc un trai mai bun, dar se tem de civiliza]ie,
acea civiliza]ie asem`n`toare cu a Occidentului. Le pare prea artificial` [i
sec`tuitoare de spirit, fastidioas` [i rupt` de natur`.
Desigur, fiecare vede, mai ales, \n rom~nul azi ceea ce este mai aproape
de el. Po]i vorbi, de pild`, despre SRL-urile de escrocare a naivilor. Ele
presteaz` servicii \n urma c`rora alte firme de acela[i profil vin s` ia bani
pentru a drege ce-au reparat primele. Nu exist` o legisla]ie care s` le trag` la
r`spundere. Sau po]i vorbi despre deruta criticii literare, care caut` schimb`ri
de paradigm` \n vreun epigon al lui Joyce, \n vreme ce acolo unde ar trebui
c`utat, nici nu-i trece prin cap s` priveasc`. Ori s-ar putea vorbi despre rolul
filozofului \n cetate: iar c~nd filosoful spune: nu-i momentul s` public`m Noica,
uit`m cu totul c` a existat Noica. Or cultura se face prin \mpotrivire fa]` de
gustul public. Arti[tii nu dau ce prefer` gustul public. Pentru a[a ceva exist`
gogo[eriile. Ei ofer` frumuse]i ce nimeni nu [i le-a \nchipuit p~n` la ei. Sau
se poate vorbi de genera]ia foarte t~n`r`: e [i ea \mp`r]it`. Exist` pierz`torii
de vreme pe chat, ac]ionari ai tastelor, sau cei care ]ip`, \n extaz, la concertele
cu mul]i decibeli. Dar sunt [i al]ii care \nva]` carte, iar unii dintre ei chiar
mediteaz` profund la prea nimicuri (\n ochii societ`]ii rom~ne[ti).
Societatea rom~neasc` e un amalgam de ispite, conjuncturi, s`r`cie,
disper`ri – cople[ite \n corup]ie.
EX PONTO NR.1, 2006
85