Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
82
cugetare, afirmarea adev`rurilor omene[ti simple, umanismul real erau condamnate.
Din \n[iruirea lui Popper, care vorbe[te de: „societatea magic`,
tribal` sau colectivist`”, trebuie s` alegem pentru comunism sintagma de
societate colectivist`: \n ea se tr`ie[te larvar, individul fiind firimitura unui sens
social colectivist. Dac` \ntr-o societate magic`, puternic coagulat` de credin]a
religioas`, acest sens e unanim \mp`rt`[it [i face identitatea „tribului”, \n ce
prive[te comunismul, „sensul general” era impus de „conducerea de partid
[i de stat”, iar indivizii nu \l \mp`rt`[eau. Ca alternativ` la represiune, atunci
c~nd nu se revoltau sau fugeau (o minoritate), ei au produs coduri de comunicare
intern`, prin care se puteau \n]elege din priviri chiar. Una spuneau [i
alta \n]elegeau [i g~ndeau. Acest fenomen la scar` na]ional` al duplicit`]ii a
devenit model: nu e t`g`duit de nimeni nici ast`zi, oamenii, fie mici, fie mari,
\l recunosc, ba chiar se m~ndresc cu practicarea lui. Interesant e \ns` faptul
c` lu~nd na[tere o societate duplicitar`, ea poseda dou` canale de comunicare:
unul poporan, subteran [i altul oficial, „solar”. çn acest mediu dedublat,
„cultura” se alc`tuia \n dou` moduri: cel oficial – care a dat „realismul socialist”
(\n anii ’50) [i derivatele lui (ulterior), \n plan literar produc~nd „opere” cu
totul nesemnificative ast`zi. ßi cel dup` tipicul poporan: un limbaj secund, al
vorbelor cu sub\n]eles, al „[op~rlei”. Acest limbaj a devenit un bun comun,
a devenit un „mediu cultural” alternativ rom~nesc (fapt bine cunoscut). Exist~nd
un „mediu cultural colectiv poporan” (altul dec~t „mediul cultural oficial”
– impus de partid), acei scriitori ce nu vroiau s` se „alinieze” („realismului”),
foarte aprecia]i \n epoc` de cititorii din popor ce le-au transformat c`r]ile \n
best-seller-uri est-estice (dup` o expresie a revistei Vatra), dezvoltau nimic
altceva dec~t acel limbaj subteran al poporului. Folosindu-l, erau, f`r` \ndoial`,
\n]ele[i de tot poporul, care participa cu sufletul la gur` la avatarurile limbajului
pe care scriitorii, prelu~ndu-l, \n timp l-au rafinat \n ceea ce numim ast`zi
limbajul esopic. Rom~nii au devenit, astfel, pasiona]i cititori de literatur`: era
o literatur` ce li se adresa: folosea codul binecunoscut lor. S-a produs automat
mitul rom~nului cult, \nc~t \ndat` dup` ’89, oamenii de mai bun` condi]ie
cultural` au r`mas stupefia]i c` mul]imea cititorilor de literatur` a disp`rut ca
dus` de viituri. De fapt, ei, acei cititori de atunci, sunt \n via]` \nc`. Dar nu
se afl` \n posesia unei culturi \n ce prive[te dimensiunea actului narativ, a
codurilor de comunicare nici viz~nd cultura antichit`]ii, nici cultura medieval`,
nici cea modernist` [i cu at~t mai pu]in cea postmodernist`. Cifrul cunoscut
lor a devenit inutilizabil \ndat` ce libertatea a suprimat limbajul esopic. A[a
\nc~t, vor refuza literatura, iar dac` pasiunea lecturii \i va mai \ncerca pe unii,
vor citi Coru] (fiindc` prelunge[te dup` ’89 ceva din „limbajul colectiv” [i din
mentalitatea secretoas` a esopismului), ori Sandra Brown (fiindc` nu cere o
cultur` mai temeinic` dec~t aceea a in[ilor ce privesc telenovele – sunt „opere”
lipsite de intertextualitate, sunt opere ocolite de cultur`). Toate acestea,
pierderea con[tiin]ei identit`]ii (dar mai degrab` cred c` ar trebui s` spun a
con[tiin]ei individualit`]ii) [i incultura (dreas` \nainte de busuiocul limbajului
alternativ duplicitar – bun comun al tuturor), e o mo[tenire pe care eu a[
echivala-o, cu bun`voin]`, situa]iei \n care s-ar afla o societate dup` ie[irea
dintr-un lung r`zboi, dar m` tem c` lucrurile sunt [i mai grave. Nu putem m`car
identifica r`d`cinile r`ului \ntr-un du[man extern, fapt ce \ndeob[te rezolv`
m`car o problem` serioas`: solidaritatea oamenilor. Din 1990 [i p~n` ast`zi,
societatea rom~neasc` a fost din ce \n ce mai pregnant atomizat`. Dac` \n
alte ]`ri estice, \ndat` dup` eradicarea dictaturilor comuniste, clasa politic` \n
afirmare s-a sim]it solidar` cu oamenii poporului [i a \n]eles perfect c` numai