Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

DAN PERßA
O
eseu
De-a valma despre rom~ni
istorie a ideilor despre rom~ni de-a lungul timpului ar merita migala cercet`rii
[i scrierii ei. Ea nu exist` (\nc`)… De obicei, atunci c~nd a venit
vorba despre ei, rom~nilor li s-au atribuit calit`]i generice. Sunt ospitalieri,
harnici, pa[nici, toleran]i, veseli, inteligen]i, frumo[i (mai cu seam` rom~ncele,
o recunosc str`inii [i ast`zi, doar c` s-a strecurat o not` peiorativ`
\n afirma]ie) [i s`n`to[i (adic` alc`tuiesc un popor f`r` tare genetice) etc.
A[a i-au v`zut pe rom~ni c`l`torii str`ini prin ¥`rile Rom~ne. Iar rom~nii
\n[i[i au ad`ugat, \n sinea lor (orgoliu nem`rturisit), c` sunt urma[ii acelor
ge]i, cei mai viteji [i drep]i dintre traci.
Dar a venit apoi Caragiale [i i-a v`zut altfel pe rom~ni. Le-a pus oglinda
\n fa]`, ar`t~ndu-le frivolitatea \n sens r`u (nu acea frivolitate apreciat` de
Al. Paleologu), ce se asum` lipsei de caracter, numind lichelismul politic
cu o sam` de nume sugestive [i memorabile, vitriol~nd eternul feminin
cu damele lui vitriolante, a f`cut s` r`sune \n incinta Teatrului huiduieli
[i fluier`turi la scen` deschis`, fiindc` a ar`tat superficialitatea, mojicia,
prostul gust, mi[toc`ria, servilismul, prostia fudul` [i mai ales incultura
rom~nilor (personajele sale sunt monumente de incultur`). Desigur, orice
oper` literar` e mistificarea unei realit`]i. Lui Caragiale i-a reu[it at~t de
bine, \nc~t nu percepem c` ar fi vorba la el despre „frivolitatea caracterului
omenesc” \n general, ci despre cea a rom~nilor. Mistificarea sa, e \nc` o
dat` mistificat` de receptori. Rom~nii, ast`zi, nu se mai simt cei care au
huiduit piesa dramaturgului, ci, aidoma japonezilor, bucuro[i s` g`seasc`
\n O scrisoare pierdut` lichelismul politic prezent [i la ei, consider` c` al]i
rom~ni, iar nu ei \n[i[i, sunt cei pu[i \n piesele lui Caragiale [i pot privi cu
z~mbetul pe buze dramele ratate \n comedii (Caragiale spunea c` scrie
drame)… Apoi, c~nd ceasul orgoliilor na]ionaliste a gl`suit, Nae Ionescu
s-a interesat despre ce \nseamn` s` fii rom~n sadea [i ce \nseamn` s`
fii „rom~n adev`rat”, ce \nseamn` s` fii cre[tin ortodox [i ce \nseamn`
s` fii cre[tin catolic…
Mai apoi, \n cei aproximativ patruzeci [i cinci de ani de comunism,
rom~nii [i-au pierdut practic con[tiin]a identit`]ii, transforma]i \ntr-un trib.
Vai, e cazul s` insist`m aici, dac` ne propunem s` vorbim despre rom~ni
\n actualitate. S` dau un singur exemplu de fenomen ce a r`mas
cu totul ne\n]eles, \n ciuda numeroaselor anchete din revistele culturale
[i nu numai: unde oare s` fi disp`rut cititorul, bunul cititor prin pofta de
lectur` a c`ruia \nainte de ’89 se scoteau tiraje de c`r]i \n suta de mii de
exemplare? çn termenii lui Popper, societate deschis` e aceea „\n care
indivizii se confrunt` cu decizii personale”. çn comunism, ini]iativa, libera
EX PONTO NR.1, 2006
81