Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

03.06.2013 Views

ADAM PUSLOJIĆ poezie Mergând spre tine Mergând la tine, afl`m de unde e[ti, iar versurile sunt ascunse adânc, la tine în gura creierului acela despre care chiar [i tu, atunci, ai crezut (sau ai [tiut, totu[i!) cum este plin de diamante. ßi probabil fusese a[a. Dac` diamantele te-au durut… Dac` iubirea a fost o stea… Dac` bunul nostru P`rinte te-a ocrotit doar par]ial… Abia ast`zi, aici, diamantele fuseser` adunate din lume [i din albastrul cerului, iar mai apoi puse gr`mad` chiar aici pe pragul Casei tale, ca un fel de r`stignire la fiecare picior de muritor care va c`lca adânc în tine, pân` la inim`, pân` la iarba verde a sângelui t`u, a cugetului albastru [i ro[u, [i negru, [i rece… Ah, Mihai, stai cuminte [i nemuritor de dulce, [i-n Sc`pare de mormânt „Ipote[ti: 1 km”, scrie la intrare… „Nu de tot voi muri, partea mai bun` a mea Va sc`pa de mormânt.” M. Eminescu, Dup` Hora]iu clipa aceasta când noi ai t`i suntem, înc` din Serbia, ca un bocet alb al nostru de iepure [i de lup, ca o floare din p`mânt spre stea! ßi eu al t`u sunt, frate de umbr`, de vitez`, de lumin` acum la tine-n bra]e, în sunet de clopot, din crânguri tot ]intuite spre gura noastr` [i destinul de piatr`, de tei, de toate teiurile tale! Ipote[ti, 1 iulie 2005 La umbra lui Eminescu poe]ilor Lucian Alexiu [i Cassian Maria Spiridon Stau cuminte, aici, la doi pa[i de nemurire. M` gândesc la voi doi: m`, poe]ilor ie[eni, ce mai face]i pe lume? Nu, cumva, totu[i, v-a venit rândul vostru la nemoarte-n poezie? Îmi este dor de voi, dar nu v` mai vin acas` prea repede. ßi EX PONTO NR.1, 2006 7

EX PONTO NR.1, 2006 8 îmi este ru[ine de s`racul de mine. Cum, iar`[i, s` vin FåRå DE EMINESCU din Patria vie]ii, sârbizat [i spus ca „Domovina jivota”, cum mi-am propus-o mie însumi. ßi, iat`-m`, ascuns în ea! Ipote[ti, 1 iulie 2005 La umbra cuvintelor alese Nata[ei mele… „Departe sunt de tine [i singur lâng` foc…” M.E. Chiar [i singur pe lume, aproape p`r`sit sau doar uitat pe jum`tate, omul care suntem [i noi î[i iube[te nevasta r`mas` la umbra cuvintelor alese înc` de demult, cândva pe lume, iar Serbia înc` mai este, Nichita. Chiar [i atunci când de fric` fratern` ai spus invers! C` nu mai este, c` nu mai este! Pentru c` [i tu visezi s` mai fie [i ea. Pentru c` [i ea înc` [i înc` te viseaz` viu! ßi singur lâng` foc… nu sunt departe de tine. Te ador, Serbia mea, chiar [i la Eminescu acas`, tot mai aproape de Hristea, fratele nostru Nichita, care l-a cântat pe Mihai ascuns adânc în inima Odei, peste via]`, peste vârfurile Moldovei încremenite! ßi acum, iar`[i, nu mai tac din gur`. ßi, acum iar`[i, vara nu fu mai frumoas` sufletelor noastre împletite cu bucurie. Vino-mi, iar`[i, în bra]e, umbra umbrei mele, nevinovat` ca dou` stele la ]ar`. Unde… „voi fi b`trân [i singur, ve fii murit de mult!” (La Ipote[ti, de ziua doi iulie [i anul dou` mii [i cinci la num`r) ßi tot se va întâmpla acolo ACOLO unde ast`zi ne ducem, urm`rind umbra interioar`, nu [tiu prea bine sau nu [tiu chiar deloc ce ne-a[teapt`, dar intuiesc un har [i un pahar plin de ap` vie, sau de lumin` albastr` poate [i tot ce se va întâmpla acolo, undeva atât de sus [i aproape de ultimul cer din mine, eu voi purta atent [i bucuros, deschis precum atunci un Cristos când purta crucea lui, a noastr`! (Iunie 2005) Lui Mircia, de ziua lui Mircia „C` sunt b`trân ca iarna…” M. Eminescu Pe scurt: [i omul este un pom dar mai umbros pe din`untru [i cu inima pus` pe cre[tet, ca la ad`post [i la odihn`… Azi, chiar ast`zi noi te vedem a[a, nou-n`scutule Mircia, f`r` lacrimi de stele la gur` [i trist numai atunci când prima dat` î]i deschizi ochii

ADAM PUSLOJIĆ<br />

poezie<br />

Mergând spre tine<br />

Mergând la tine, afl`m<br />

de unde e[ti, iar versurile<br />

sunt ascunse adânc, la tine<br />

în gura creierului acela<br />

despre care chiar [i tu, atunci,<br />

ai crezut (sau ai [tiut, totu[i!)<br />

cum este plin de diamante. ßi<br />

probabil fusese a[a. Dac`<br />

diamantele te-au durut…<br />

Dac` iubirea a fost o stea…<br />

Dac` bunul nostru P`rinte<br />

te-a ocrotit doar par]ial…<br />

Abia ast`zi, aici, diamantele<br />

fuseser` adunate din lume<br />

[i din albastrul cerului, iar<br />

mai apoi puse gr`mad` chiar aici<br />

pe pragul Casei tale, ca un fel<br />

de r`stignire la fiecare picior<br />

de muritor care va c`lca adânc<br />

în tine, pân` la inim`, pân`<br />

la iarba verde a sângelui t`u,<br />

a cugetului albastru [i ro[u,<br />

[i negru, [i rece…<br />

Ah, Mihai, stai cuminte<br />

[i nemuritor de dulce, [i-n<br />

Sc`pare de mormânt<br />

„Ipote[ti: 1 km”,<br />

scrie la intrare…<br />

„Nu de tot voi muri, partea mai bun` a mea<br />

Va sc`pa de mormânt.”<br />

M. Eminescu, Dup` Hora]iu<br />

clipa aceasta când noi<br />

ai t`i suntem, înc` din<br />

Serbia, ca un bocet alb al nostru<br />

de iepure [i de lup, ca o floare<br />

din p`mânt spre stea!<br />

ßi eu al t`u sunt, frate<br />

de umbr`, de vitez`, de lumin`<br />

acum la tine-n bra]e, în sunet<br />

de clopot, din crânguri tot<br />

]intuite spre gura noastr`<br />

[i destinul de piatr`, de tei,<br />

de toate teiurile tale!<br />

Ipote[ti, 1 iulie 2005<br />

La umbra lui Eminescu<br />

poe]ilor Lucian Alexiu<br />

[i Cassian Maria Spiridon<br />

Stau cuminte, aici,<br />

la doi pa[i de nemurire.<br />

M` gândesc la voi doi: m`,<br />

poe]ilor ie[eni, ce mai face]i<br />

pe lume? Nu, cumva, totu[i,<br />

v-a venit rândul vostru<br />

la nemoarte-n poezie? Îmi este<br />

dor de voi, dar nu v` mai<br />

vin acas` prea repede. ßi<br />

EX PONTO NR.1, <strong>2006</strong><br />

7

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!