Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
72
adunat` din fragmente într-un tot întreg, ap`rând concomitent [i pe vertical`.
Înc` în anii ’80, mai ales, drept figur` central` ap`rea Mandel[tam, care a
condensat sensul expresiei, subordonând datul poetic unor noi imperative: a
spune cât mai mult posibil într-o form` cât mai laconic`. Acestor calit`]i, pe
care însu[i Mandel[tam le formulase de repetate ori ca pondere [i vitez`,
Gheorghi Ivanov le contrapusese u[urin]a, transparen]a [i o nemi[care specific`;
o situare în afara timpului. Conven]ional vorbind, dac` Mandel[tam
se deplaseaz` cu o incredibil` vitez` din punctul A în punctul B, ba chiar
„transportând” o sarcin` pre]ioas`, în ceea ce-l prive[te pe Ivanov – acesta
cunoa[te un anume secret al concomitentei situ`ri în ambele puncte, A [i B,
de aceea nici nu se gr`be[te nic`ieri... Iar dac` e s` întregim tabloul, e de
men]ionat c` poetul contemporan dispune de o incredibil` libertate, având
la îndemân` un foarte larg spectru de posibilit`]i. S` amintim [i de tot mai
puternica „înr`d`cinare” a versului liber, care deja nu se mai infiltreaz` în
poezia rus` din cea occidental`, ci este elaborat în baza datelor „autohtone”.
Pân` [i la exemplarii perfec]ioni[ti în armoniile prozodiei clasice, precum au
fost Aleksandr Blok [i Anna Ahmatova, am g`sit texte de un „perfect” verslibrism
condensat în cele mai pure esen]e ale prozodiei moderne [i de aceea[i
pregnant` vigoare ideatic`, specific` acestor mari poe]i. A[adar, mergând
în linia autohton` sau general european`, noua poezie rus`, în special prin
atâtea miniaturi fulminante, subscrie la p`rerile simboli[tilor francezi, creatorii
vers-librismului, esen]ializate în convingerea lui Gustave Cahn c`: „numai
versul liber (în afar` de punerea în valoare a unor armonii inedite) îi ofer`
fiec`rui adev`rat poet posibilit`]ile de a crea versul sau strofa sa original` [i
de a-[i transcrie ritmul individual, în loc de a-[i trage pe corp o form` cazon`
confec]ionat` din timp, ceea ce-i permite autorului respectiv de-a înceta s`
mai fie un simplu ucenic al celebrilor s`i înainta[i”.
Unii din neo-avangardi[ti (Ghennadi Ayghi, spre exemplu) sunt valorificatorii
mo[tenirii futurismului rus, mo[tenire ajuns` deja clasic`. Îns` pentru
o mai pregnant` afirmare a modernit`]ii [i postmodernit`]ii este necesar s`
se fac` ceea ce Confucius numea „corectarea numelor”. Dup` o îndelung`
perioad` de confuzii, represalii, r`t`ciri impuse, dup` nefastele „pârjoluri” declan[ate
de realismul socialist [i dogmatismul agresiv, poezia rus` purcede la
adunarea a ceea ce are mai bun, creat sub teroare, în ilegalitatea a[a-numitului
underground. Un astfel de proces de revalorificare [i avansare în timp [i estetic`,
s` zic, a existat permanent, latent [i mereu amenin]at, d`inuind în pofida
cenzurii drastice, dând semne de via]` prin modestele publica]ii samizdat. În
anii ’80, Gleb ¥vel [i Anna Alciuk chiar lanseaz` o publica]ie a samizdatului,
revista „Paradigma”. Urmeaz` alte ac]iuni de nesupunere regimului totalitar,
prin perpetuarea actului creator autentic, [i anume gra]ie lor se dovede[te
c` istoria literaturii ruse contemporane are o memorie bun`, precum i se întâmpl`
totdeauna celui care sufer`: suferin]a are rol de sigiliu, imprimant`,
prelevare de amprente, de ghear` ce zgârie con[tiin]a, l`sând urme adânci
în ea. În consecin]`, se cunoa[te pân` [i faptul c` autorul celebrului termen
„samizdat” este scriitorul Nikolai Glazkov, c`ruia îi apar]in [i urm`toarele
versuri: „ßi r`mâne-va poetul / – Eternul rob al libert`]ii sale”.
Iar dac` e s` revenim nemijlocit la miniatura poetic` rus`, trebuie men-
]ionat c`, pe lâng` premisele ei na]ionale, „naturale”, în efervescen]a cu care
a fost cândva, dar mai ales este practicat` în prezent nu putea s` nu se
resimt` [i imboldul, influen]a genurilor de poezie gnomic` nipon`. S` exemplific`m
chiar printr-un haiku „dur” al lui Konstantin Ivanov, care mul]i ani a