Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

LEO BUTNARU
N
EX PONTO NR.1, 2006
70
Poemele care creeaz` un cititor
(despre miniatura poetic` rus`)
u ar fi deloc neîntemeiat` p`rerea c` cel mai evident – anume în urma sintezelor,
nucleiz`rilor – esen]ele idea]iei existen]ial-filosofice sunt prezente
anume în focaliz`rile prozodice de minime dimensiuni „vizibile” [i imese
spa]ialit`]i imaginative, mentale, cosmospirituale umane. Dintre multele referin]e
sugestive la chintesen]ele de acest gen mi se pare relevant` [i cea
a poetului Lorens Blinov care, încercând a se dumeri în problema raportului
art`-filosofie ajunge de fapt la formula unit`]ii artofilosofiei: „Cum s` surprinzi
esen]a fenomenelor? // Foarte simplu: / Ia un ou obi[nuit / ßi imagineaz`-]i c`
el ar fi chiar / Dumnezeu / (aproape dizolvându-te în el)”. Iar un alt poet, Arsen
Mirzoev, parc` s-ar referi [i el la concep]ia conform c`reia ne-am propus s`
elabor`m aceast` ampl` selec]ie: „Motiv de miniatur`. / Tot ce e mic / uria[
e.../ precum / VIA¥A”.
ßi mai important mi se pare faptul c` miniatura poetic` se înscrie în linia
ac]iunilor de restabilire a pun]ilor dintre fulminanta literatur` a începutului
de secol [i cea din contemporaneitatea artistic` a Rusiei, pun]i arse de primitivismul
agresiv al ideologiei comuniste [i perniciosul realism socialist ca
„metod` de crea]ie”, pentru care cultura însemna, întâi de toate, un sistem
de interdic]ii. Aceste pun]i de leg`tur` au fost construite în ilegalitatea lit-subsolului
(anti)sovietic sau între]inute imaginar-estetice[te de a[a-numita a treia
literatur`, care se orienta spre fenomenologiile artistice pl`smuite/ap`rute la
intersec]iile artei cu metafizica, precum au fost [i trebuiau s` mai fie suprarealismul,
expresionismul, suprematismul, imagismul, simbolismul, futurismul,
curente între care existau vase comunicante. În a[a-numita epoc` Represans,
în care locul rena[terii l-a luat represiunea cinic`, un model de „sintez`”, de
esen]ializare post-avangardist` îl întâlnim, spre exemplu, în felul de a fi, de
a gândi [i de a ac]iona a protagonistului poeziei lui Daniil Harms, erou liric
întreprinz`tor, vizionar [i magician sau, alteori, narator-observator de o naivitate
inten]ionat`, nep`rtinitor cu ceea ce vede [i pune în balan]a obiectivit`]ii
sau, deopotriv`, în cea a subiectivit`]ii. Fantasticul [i grotescul existen]ial din
societatea comunist` deformatoare de personalitate relev` o crunt` [i ilariantbizar`
absurditate a „realit`]ii neatr`g`toare”, ostile [i degradante. Efectul
terifiantului e ob]inut prin autenticitatea detaliilor selectate cu scrupulozitate,
a gesturilor [i a inflec]iunilor verbale caracteristice [i caracterizatoare, ca în
acest monostih: „Plânge sacadat ma[ina de tocat” (Harms) sau în urm`torul
distih: „M` tem de-al înghe]ului ve[nic sloi. / M` tem s` nu înm`rmuresc în
el. Dar voi?” (Gherman Lukomnikov). (Abia peste ani, parc` veni „r`spunsul”,