Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

fi durat tot at~t c~t existen]a, comedia pe care automat ele singure o joac`,
de cum o recitesc.
4.
Perfec]iunea unui ora[ împ`r]it în dou` st` în simpla constatare c` nu
trebuie s` cau]i în alt` parte, pe alte t`r~muri, pe m`ri, ceea ce lipse[te [i
atrage în tain`, c`ci enigma se ad`poste[te în cealalt` parte a ora[ului,
în timp ce te mul]ume[ti înc` s` locuie[ti dincoace de acest loc, de acest
complex de cartiere ce ascunde toate chipurile a ceea ce este dezirabil [i
imposibil. Acest dualism radical sau poate doar aparent, te conduce la ideea
c` tr`ie[ti în lumea creat`, în lumea imperfect` [i banal` f`urit` de demiurg
sau de istorie, confruntat cu un vid extrem, acela al unei lumi de necunoscut,
care nu este numai lume, ci [i ceva în plus. Poate c` în acea parte din ora[
care nu exist`, c`utarea s` aib` un sens. Aici, în partea în care locuie[te,
nu are nici un sens s` cau]i pe cineva, s` crezi c` exist` [anse s` înt~lne[ti
o identitate împlinit` [i suveran`, cum ar fi o persoan` oprit` în fa]a vitrinei
unui magazin cu articole de artizanat, precum ]es`tura cu motive specifice,
soarele sau roza v~nturilor, m`rginit` de puncte de cus`tur`, multiplicat` de
c~te ori este nevoie, în amestecul de auriu [i verde, pe fondul ecru. ßi totu[i,
aceast` persoan` nu e dec~t efectul rachiului, al oboselii sau al uria[ei disponibilit`]i
în fa]a oric`rei noi existen]e; magazinul este real, dar, de cum te
apropii, persoana z`rit` sau presim]it` se resoarbe într-un înso]itor cunoscut
sau anonim, de pe-acum prevenitor în tratativele afacerii, gata s` supravegheze
ambalarea obiectului cump`rat într-o pung` sau într-o saco[`, [i
s`-i evalueze volumul ie[it din comun, umplut cu h~rtie, ca s` se bucure de
achizi]ia lui. Nu po]i c`uta pe nimeni c`ci oamenii, at~]ia c~t exist`, sunt mereu
împreun` cu cel care locuie[te în aceast` parte a ora[ului. În toropeala uneori
cam g`l`gioas` a zilelor care se scurg înl`untrul ora[ului, juc`torul de oud
sau de rebab preg`te[te premisele unei înt~mpl`ri tihnite, un moment în care
citadinul, consol~ndu-se s` existe doar provizoriu prin c`ldura primirii care-i
este rezervat`, îmbl~nze[te cunoa[terea nedesmin]it` a formelor re]inute,
luminilor discrete [i vocilor f`r` sincope într-o îmbulzeal` amical` [i decisiv`.
N-are dec~t pu]ine lucruri de cunoscut, [i de aceea, c~nd se a[az` la masa
cea mare de stejar, dup` ce a ezitat c~teva clipe s`-[i aleag` locul, în func]ie
de apropierea de u[a-fereastr`, gestul de bun-venit, z~mbetul afabil, formula
pe loc identificabil` a celor ce-ncetaser` s`-l mai a[tepte, î[i pierde toat`
credulitatea, se debaraseaz` de ori[ice convingere, î[i d` seama cu o u[oar`
surpriz`, rud` cu lumina ce vine din gr`din`, precum o func]ie indispensabil`
ori un talent dob~ndit în chiar situa]ia c~nd acesta intervine, c` nu exist` loc
pentru credin]` în jurul acestei mese unde toate persoanele prezente par a
[ti deodat` ce vrea el, [i c~t solicit` el de la f`]i[a lor în]elegere. Tac~murile
sunt puse, buchetele de flori, sticlele aranjate, albul fe]ei de mas` coincide
perfect cu consisten]a amintirilor ce i-au revenit în minte c~nd a intrat [i care
persist` acum c~nd începe s` vorbeasc`, chiar dac` în prezent nu mai sunt
tot at~t de necesare; n-are dec~t s` se-n]epeneasc` în scaunul s`u, s` prind`
din zbor sau s` m~ng~ie delicat, c`ci e deja pe um`rul s`u, vocea ce-i gata
s` ia locul l`sat liber de credin]`, locul întrutotul asem`n`tor p`rerii pe careo
are despre propriul trup, locul ce corespunde de acum înainte unei p`r]i
corecte [i echitabile din masa cea mare, un loc preg`tit în absen]a lui [i care,
acum c~nd î[i duce m~na c`tre unul din paharele aflate la dispozi]ia lui, nu
EX PONTO NR.1, 2006
67