Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

c` frazele pe care le cite[te l~ng` fereastr` dintr-o c`r]ulie decolorat`, cu foi
vrai[te, apar, sub efectul luminii, ca ni[te copii ale umbrelor ce înconjoar` casa
[ov`ind s` p`trund` prin ferestrele cu tocuri de lemn scump, bogat sculptate;
frazele a[teapt` umbrele [i, deocamdat`, se a[tern pe h~rtia cu d~re sau
riduri modelate de lumin`, sigure de-acel grad de perfec]iune necesar ca s`
pretind` cea mai bun` transcriere a tot ce se voaleaz` [i las` s` se ofileasc`
lucrurile în vicleana-i ocrotire, a tot ce ascunde sau deformeaz` unghiurile,
muchiile cele mai tainice ale obiectelor, precum [i pe cele mai evidente, a
tot ce se scufund` în senin`tatea uit`rii. În fiecare zi frazele uit` umbrele [i
tocmai uit~ndu-le le reproduc cel mai bine în întreaga lor fine]e [i-nve[nicit`
experien]`, înva]` s` repete, cu o suav` umilin]`, acel ceva care în ele însele,
de mult` vreme nu mai are nevoie s` fie rezumat sau substantivat printr-un
comentariu, acel ceva ce apar]ine cunoa[terii f`r` origine a umbrelor. Singure
frazele spun în mod clar c` umbrele nu apar]in naturii. Frazele reverbereaz`
pe h~rtia uscat`, pe solul arid al h~rtiei inserate-n profunzimea istoriei care
tocmai se deruleaz`, [i reflexele lor delicate las` s` transpar` o parte din
obscuritatea ce plute[te deasupra micilor lacuri albe ori verzi ca jadul, ca ni[te
pio[i nuferi ce-nal]` ]ipete ascu]ite de lumina p`trunz`toare, t`i[ în stare s`
despart` h~rtia de ea îns`[i, cerneala [i curgerea-i lin` captat` în cuvintele
ce-[i dob~ndesc ]ip`tul tot mai ascu]it [i mai tran[ant pe m`sur` ce se-nal]`,
dintr-o m~ng~ietoare catifea, dintr-un înveli[ de catifea at~t de silen]ios c`
ofer` sensului ocazia de-a evada. Frazele [tiu c` obscuritatea e fragil` [i efemer`
a[a c` se înfrupt` din ea f`r` re]inere, înainte ca umbrele, recunoscute
deopotriv` prin cutezan]a [i r`bdarea lor nemiloas` [i care sunt de-o cu totul
alt` natur` dec~t obscuritatea, s` vin` s` acopere h~rtia sleit` de-o nou`
sete cu o materie sonor`, chiar dac` abia auzit`, sc~nteietoare, chiar dac`
str`luce[te doar c~t î]i întorci privirea, dintr-o materie limpid` [i-n acela[i timp
caliginoas`, o materie special alc`tuit` pentru a h`itui obscuritatea literelor.
Frazele jubileaz` de obscuritatea ce lunec` de la un r~nd la altul, m`soar`
astfel timpul ce le mai r`m~ne înainte de-a trebui s` compar` dinaintea umbrei,
chiar dac` aceasta nu z`bove[te nicic~nd, oricum nicic~nd de-ajuns s` po]i
aprecia cantitatea de sens dob~ndit` de fraze, pertinen]a [i elegan]a copiei pe
care presupui c` ele o fac dup` chiar aceast` umbr`. In improbabilul probei
fiecare zi e la fel. Niciodat` c~nd trec dincolo de geamurile încadrate de lemn
ar`miu, aproape purpuriu, sau înc` aurit pe-alocuri de lumin`, umbrele nu
înt~rzie destul pe paginile c`r]ii l`sat` înadins deshis` [i întoars`-n cea mai
bun` pozi]ie, înc~t cititorul s`-[i dep`[easc` temerile [i nehot`r~tul vis [i s`
comit` crima unei aser]iuni nemotivate, a gestului inspirat de iubire ori m~nie,
care i-ar u[ura sarcina, cel pu]in echivoc`, de-a ridica umbra care trece
peste cuvinte, ca s`-[i lipeasc` fruntea de litere, s` îmbibe cerneala cu buzele
sale taciturne [i neprih`nite, apoi s` se preg`teasc` pentru o recunoa[tere
aproape disperat` a casei tulburat` brusc de zgomote, sarcina de-a ridica
umbra de pe pagina acoperit` de semne ca s` compare, precum originalul
cu traducerea, pagina înc` prezent` [i totu[i inexistent`, sonorit`]ile orbite
în miezul c`rora nu po]i surprinde dec~t ecoul [ters al \ntunericului, [i umbra
ce-[i poart` sensul precum petala parfumul, umbra ce enun]` pentru prima
dat` ceea ce cartea refuz` s` spun`; sau mai degrab` ar refuza s` spun`,
dac` ai \mpinge-o în meterezele ei de h~rtie ferfeni]it`, [i ai înghesui din înt~mplare
sau cu inten]ie o fr~ntur` de umbr` înspre cotor, ceea ce desigur
cel mai st~ngaci cititor are grij` s` nu fac`.
EX PONTO NR.1, 2006
65