Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
64
s`-i poat` r`spunde, dac` ar vrea, la întrebarea pus`, [i apoi pentru simplul
motiv c` cel ce s-ar achita de generoasa [i improbabila sa misiune ar face-o
în sil` [i-ar vorbi at~t de încet înc~t cu greu s-ar auzi el însu[i [i [i-ar putea
relua drumul convins c` [i-a îndeplinit datoria. C~t despre persoana r`t`cit`
sau doar nedumerit`, n-ar avea ca alternativ` dec~t s` a[tepte nu se [tie c~t
un alt trec`tor, în speran]a s`-i poat` pune acea întrebare urgent`, f`r` nici
o iluzie cu privire la priceperea [i elocven]a interlocutorului, sau s` pretind`
c` a în]eles ceva din r`spunsul inauzibil al ghidului înt~mpl`tor [i efemer, c`
a putut extrage ceva din firavele sonorit`]i, bizar accentuate [i organizate
într-un mod incoerent, cel pu]in pentru urechile lui, în ciuda lacunelor, mai
importante dec~t silabele. A[adar, este un ora[ pe-ale c`rui str`zi nimeni nu
aude pe nimeni, [i în care, pe de alt` parte, nimeni nu vorbe[te din teama
de-a nu uita ce spune pe m`sur` ce crede c-o spune, at~t este de re]inut`
sonoritatea vocabulelor ce par a evada din gura lui obosit`. Poate c` exist`
gr`dini, spa]ii acoperite cu pietri[ sau flori la picioarele statuilor de bronz sau
piatr`, unde in[i înv`]a]i sau ale[i ai soartei reu[esc s` închege o conversa]ie,
s` vorbeasc` timp de mai multe minute, poate chiar ore în [ir, ascult~nd atent,
pe l~ng` vocile lor, ciripitul unor p`s`ri, uruitul intermitent al unui furgon necunoscut
sau apa unei f~nt~ni care ]~[ne[te dintr-odat`. Poate c` acolo sunt
sunete asemeni fenomenelor luminoase, umbrelor. Cunoa[te cartiere întregi
care sunt lipsite de umbr`, cartiere sau doar pie]e, col]ul unei str`zi, care nu
cunosc dec~t lumina, nu v`d nicic~nd profil~ndu-se vreo umbr` al`turi de
vreun obiect, nu observ` niciodat` vreo strea[in` a unei case, vreo copertin`
de p~nz` a unui magazin întret`ind sau arunc~nd o umbr` clar`, de care s`
po]i profita, sau doar difuz` [i nesigur` pe p`m~nt sau pe hainele [i capul
celui care se aventureaz` pe domeniul ei. Dimpotriv`, în vechile palate sau
în re[edin]a restaurat` a vreunui vechi pa[`, între zidurile armonioase, în
ciuda diversit`]ii de stiluri, de piatr` g`lbuie [i în ancadramentele ferestrelor
viu colorate, nu are nici o îndoial` asupra cuv~ntului s`u: îl aude clar, [i dac`
se adreseaz` vreunui vizitator, acela îl în]elege imediat [i se str`duie[te s`-l
urmeze, ad`ug~nd o not` vesel` ori sever`, un adaos de emo]ie sau delicata
cizelur` a unei interpret`ri. Iar celui ce locuie[te în aceste locuri, [i poate fi
chiar st`p~nul lor, îi pare c` întinsele paragrafe ce se-nl`n]uie în conversa]ie,
tot adeverind subtilit`]i [i consisten]e, sunt tot at~t de u[oare [i de imateriale
ca umbrele ce împrejmuie vechea locuin]`, se adun` în anumite unghiuri ale
cur]ii [i acoper`, în gr`din`, cele mai frumoase flori, ca pentru a le proteja. Î[i
închipuie, nu f`r` o oarecare pruden]`, c` frazele [i umbrele, chiar dac` nu s-a
dovedit c` ar avea aceea[i natur`, sunt înrudite, [i c` este aproape imposibil
s` aud` modul~ndu-se în juru-i sunete clare, melodioase, sau dimpotriv` împov`rate
de at~ta nefericire, neîncetat înfr`]ite [i desp`r]ite de compasiune,
f`r` s` discearn`, lipit` de fiecare obiect, rezemat` de fiecare zid, ata[at` de
fiece corp în mi[care, o umbr` înzestrat` cu acelea[i caracteristici ca obiectul,
zidul, sau corpul, dar ca din gre[eal`, în chip de scobitur`, omolog~nd o
modalitate care n-are nimic în comun cu sensul ori neînsemn`tatea.
2.
În acest ora[ împ`r]it în dou`, s-ar putea spune c` jum`tatea în care
locuia era traducerea celei care nu avea o existen]` cert`, ori poate chiar nu
exista deloc. Acum se-ntreab` dac` asta are mai mult sens dec~t s` afirme