Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
58
Anticlimax 1
D umnezeu [tie \n ce \mprejur`ri adolescentine setea mea de aventur`
s-a localizat \n Colombo. Probabil c` sonoritatea numelui, probabil
confuzia cu alt loc mirific, Bangkok-ul, unde a descins pentru \nt~ia oar` marinarul
Joseph Conrad, dac` nu oricum, folclorul, istoriile apocrife z`mislite \n
incinta internatului ßcolii de marin` mi-au proiectat aspira]iile juvenile [i nu
numai spre ceea ce socoteam a fi expresia pur` a exotismului. Dup` ani de
zile, cu ocoli[urile lor dulci sau amare, ancor`m cu adev`rat \n rada portului
jinduit. Vine dinspre coast` o r`coare misterioas`, simt r`suflarea umed` a
]`r~nei necunoscute [i nu [tiu dac` fiorul acesta brutal insinuat \n mine e al lui,
al p`m~ntului str`in sau \mi apar]ine cu totul mie. çncordat p~n` la ame]eal`,
deslu[esc prin binoclu, printre cedri uria[i, cl`diri \nalte, albe, m`rite de puterea
lentilei dar r`mase deocamdat` mute \n dep`rtarea nostalgic`. Seara s-a l`sat
tot mai frumoas`, Marinarii beau [i mai v~rtos. O feti]` joac` tarantella, Ar`t~ndu-[i
pieptul ei frumos. O vegeta]ie bogat`, r`zb`t`toare, setoas` de \n`l]ime,
d`ruie[te orizontului topit \ntr-o u[oar` cea]` de evapora]ie, coline [i terase
supraetajate, stimul~ndu-mi \n chip ciudat mu[chii motori \n ritmul unui mers
iluzoriu; n-am mai c`lcat pe p`m~nt de dou` s`pt`m~ni [i, dac`-mi contabilizez
a[tept`rile, n-am mai c`lcat de-o via]`, recunosc~ndu-m` \n adolescentul de
odinioar`. ßi \n clinchet de pahare, Sus pe mas-o dansatoare joac-o melodie-a
negrilor. ßi toat` seara-i plin` de mistere. Abia a doua zi diminea]`, \n drum
spre port, o mul]ime de ciori se n`pustesc \n \nt~mpinarea noastr`, ateriz~nd
pe structurile \nalte ale vaporului, cu un c~r~it semn de bun`voin]` celest`. Sunt
ur~te dar, dup` cutuma locului, sfinte. St~rnim, cu elicea, o ap` n`moloas` [i,
lega]i cu n`dejde \ntre dou` geamanduri, asist la defilarea mut` a docherilor
spre magaziile navei; fiecare individ poart` \n bra]e c~te un ciorchine orbitor
de fructe, tainul zilei lor de munc`; anana[i, portocale, nuci de cocos, un [ir
alegoric de copaci-oameni sub povara rodului fericit al tropicelor. Marinarii se
agit`, beau mereu [i trag din pip`, Aleg~ndu-[i fetele pe r~nd. Ne \mbarc`
pe noi, permisionarii, aceea[i [alup` \nc`p`toare, a c`rei murd`rie \ncearc`
s`-mi torpileze visul. ßi totu[i; Ele parc` \n]eleg, Se apropie se reped, ßi le
sar marinarilor de g~t. ßi toat` seara-i plin` de mistere. Apa bazinului e plin`
de curcubee de petrol, detaliile cheului din ce \n ce mai apropiat \ncearc` s`
ne scuture de taina cu care le \nv`luisem de departe. Oricum; Sunt un c~ine
vagabond, Ce r`t`cesc mereu pe maluri, Printre dame [i apa[i, La un loc cu
al]i punga[i, Sunt un c~ine vagabond.
A[tept clipa impactului cu ]`rmul ca pe o eliberare, ca pe o na[tere, a[a
cum a[ a[tepta sunetul de bronz al unui gong, fiindc` va fi o zguduire, de
bun` seam`, niciodat` nu mi-am putut \nchipui c` pot pune \ntr-un singur
picior \ntreaga sensibilitate a trupului dorit de lumea asta larg`, [i-l ]in suspendat
deasupra pietrelor cheului, ßi toat` seara-i plin` de mistere, \nt~rzii
con[tient \ntr-o a[teptare confuz` pentru cel din spatele meu, care, ner`bd`tor
s` coboare, \mi d` un br~nci cu o frac]iune \nainte de a m` mobiliza integral
\n solemnitatea ini]ierii. Acorduri grave de org` l`untric` se sparg \n cioburi,
[i m` reconstitui, cel prezent, brusc con[tient c` nic`ieri [i niciodat` nu voi
putea c`l`tori dec~t cu mine \nsumi…