Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

03.06.2013 Views

de cruce. Ca s` vad` mai bine, se sprijini cu mâna stâng` de capacul sicriului. Se aplec` spre lemnul galben, scris cu litere negre. Citi: PAUL… Camionul se zdruncin` atât de r`u, încât capacul masiv se s`lt` [i rec`zu strâmb, l`sând s` se vad` un volan alb, de dantel` mortuar`. Bricheta se stinse. Îl scutur` un frison: Paul! Ia te uit`, îl chema ca pe mine. Avu o senza]ie acut` de disconfort. Nenorocit` noapte! Mai bine a[ fi r`mas pân` mâine la `i b`trâni. La ce m-oi fi gr`bit? Paulic`, b`iete, iar ai fost de[tept [i inspirat! Auzi, s`-l cheme ca pe mine! Frumos ar fi s` avem [i acela[i nume de familie! Ha, m` ]icnesc! ßi, totu[i… Paul! Paul [i mai cum? Paul cine? Nu, decât s` m` perpelesc a[a, mai bine m` uit! Dar pe canapeaua din fa]` i se p`ru c` aude un chicotit. Apoi, ca de departe, percepu o melodie t`r`g`nat`, lent`, un fel de bocet f`r` cuvinte, un fir de durere care se desf`[ura domol, ca un ghem f`r` trebuin]`… Sim]i un gol interior, o senza]ie de spaim` ca atunci când aluneci în gol [i cazi, cazi… Începu s` se scotoceasc` dup` brichet`. Unde o fi? Sigur am b`gat-o în buzunar, dar în care? Unde dra… aha, uite-o! Flac`ra [ov`itoare, p`relnic`, lumin` col]ul sicriului, volanul de dantel` alb`. Stinse [i, bâjbâind atent, cu mi[c`ri aproape duioase, rea[ez` corect capacul. Sprijinindu-se ca [i adineaori, se ridic` pu]in, aplecat de spate [i, când socoti c` este în apropierea crucii, sc`p`r` brusc! Privirea întâlni exact ceea ce c`uta: numele. Ochii i se holbar`, p`rul i se zbârli: numele, prenumele, data na[terii, TOATE corespundeau! Erau DATELE lui! R`mase a[a, cataleptic, povârnit peste cosciugul al c`rui capac îi p`rea acum lipicios, adeziv. Sim]i, în urechea stâng`, o respira]ie rece, [uierat`. Auzi un fel de râs domol, gâlgâit, r`ut`cios. Ceva, ca o arip` moale, enorm`, fâlfâi, înghi]ind bobul de lumin` tremur`toare al brichetei. Se smulse, cu un gest spasmodic, disperat, se arunc` înapoi. C`zu pe banchet`, un cui îi intr` în spate. Sim]i o durere VIE! Ame]it, r`mase astfel câteva clipe. Trase cu urechea. De pe banca din fa]` se auzeau un fel de fo[nete, [oapte, silabe neinteligibile. Ce face]i?! CINE SUNTE¥I?! OPRI¥I! Opre[te, opre[te, pentru numele lui Dumnezeu! Camionul se opri. F`cu un salt spre oblonul din spate, se cl`tin`, se lovi de ceva, atinse scândura salvatoare, f`când mi[c`ri frenetice s` g`seasc` deschiz`tura prelatei. Sim]i o mân` care încerca s`-l apuce de cojoc. Se smuci, se arunc` în gol. C`zu în genunchi, se sprijini instinctiv în mâini, apoi se lovi cu b`rbia de p`mânt. Pietrele îi r`nir` palmele. Ame]it, r`mase câtva timp nemi[cat. Se ridic` apoi încet, cu team`, neîndr`znind s` priveasc` în spate. Noaptea devenise albicioas`. Treptat, c`p`t` o lumin` tulbure, specific` ceasului premerg`tor zorilor. La câ]iva metri în fa]`, vechea lui ma[in` îl a[tepta pa[nic`. Se îndrept` spre ea, cuprins de o bucurie imens`. Deschise portiera, se a[ez` pe scaunul uzat (dar atât de familiar), puse cheia în contact. Motorul începu s` toarc`. „Oare de când am r`nile astea în podul palmelor?” Drumul era pustiu. EX PONTO NR.1, 2006 53

EX PONTO NR.1, 2006 54 st`ri de spirit CONSTANTIN NOVAC M Poem euxin de dragoste [i moarte ` g~ndesc la o Constan]` apus` dup` legile fire[ti ale devenirii, cu marea \nc` elementar` b`t~ndu-i la por]i, cu b`rci colorate la Cazino, purt~nd \ndr`gosti]i sub v`paia lunii, [i cu arome de chefal pr`jit duse departe de briz`, spre centrul ora[ului. Era o v~rst` romantic`, b~ntuit` de [oaptele melancolice ale unui sf~r[it de er` \n care ora[ul m`runt, abia ie[it din ap`, mai respira din bronhii de pe[te; c~nd focile de Caliacra, cu alte sim]`minte dec~t cele ale contemporanelor noastre retrase \n schivnicie, atingeau \n treac`t buza talienelor \ntinse c`tre plaja Duduia, iar pescarii mai puteau vedea \n larg delfini n`sc~nd ca pisicile. Era o v~rst` a unui dialog dramatic cu o mare mu[c~nd aprig din p`m~ntul moale al falezei [i cu [iruri lungi de harabale t`t`re[ti umpl~nd golurile cu alt p`m~nt, b`tut cu maiul; caravane de c`ru]e s`lbatice, f`r` arcuri, de cai cu coamele despletite, zorn`ind din m`rgele albastre, [i de in[i m`run]i cu \ndemnuri icnite aduceau, o dat` cu zarva lor pitoreasc`, sensul unei delimit`ri, al unei autonomii urbane. Din aceast` disput` se n`[tea portul, se n`[teau silozurile lui Saligny [i marinarii, oameni tatua]i rudimentar din ac, urin` [i funingine de lamp` care, la vreme de noapte, \[i c`utau aleanul abstinen]ei lor printre r`t`citoarele siluete ale str`zii Marc Aureliu. Apoi a trecut o vreme, suficient` pentru ca ora[ul, deja matur, s`-[i poat` permite luxul nostalgiilor. Unde mai erau oare m`slinele de Volo sau de Kalamata? Vinul de Tenedos? Ce v~nt topise fr`gezimea de z`pad` a femeilor aduse c~ndva pe mare din Kastomuni, din Epir sau din Erzerum, Sulamite frumoase ca un cort din Kedar, cu s`cule]e de smirn` \ntre s~ni [i cu obrazul lucitor ca peruzeaua, m~ng~iat cu iarb` din care pas`rea Alcion \[i fr`m~nt` cuibul? Ie[iser` din pre] st~njeneii din Iliria, mierea attic` [i florile de Toscana, pudra fin` din cornul de cerb lep`dat prim`vara [i orzul secerat de pe c~mpiile Libiei, cele care f`ceau arsenalul farmecelor feminine dimpreun` cu enigma lor importat`. çn largul plajelor se r`riser` pe[tii, abia de mai b`tea o trigon` sau un lavrache cu carnea dulce ca a puiului de g`in`, focile de Caliacra consim]iser` deja la recluziunea lor monahal`, iar smaridul gustos \[i luase t`lp`[i]a ca [i galiaua cea f`r` solzi ca s`-[i depun` icrele \n cotloanele altor ]`rmuri. Trecuse, ehei, timpul naivelor lovituri de burs` la America, iar fabuloasele comori ad`postite \n p`m~ntul tomitan, unele aduse la r~ndul lor, c~ndva, de peste mare, \[i reg`siser` calea exodului \mbog`]ind nu numai indivizi ci chiar patrimonii na]ionale; [apte chiupuri pline cu aur, pietre scumpe, safire [i briliante care, spune Evlia Celebi, c`l`torul, i-au servit Istanbulului s` se

EX PONTO NR.1, <strong>2006</strong><br />

54<br />

st`ri de spirit<br />

CONSTANTIN NOVAC<br />

M<br />

Poem euxin de dragoste [i moarte<br />

` g~ndesc la o Constan]` apus` dup` legile fire[ti ale devenirii, cu marea \nc`<br />

elementar` b`t~ndu-i la por]i, cu b`rci colorate la Cazino, purt~nd \ndr`gosti]i<br />

sub v`paia lunii, [i cu arome de chefal pr`jit duse departe de briz`, spre<br />

centrul ora[ului. Era o v~rst` romantic`, b~ntuit` de [oaptele melancolice ale<br />

unui sf~r[it de er` \n care ora[ul m`runt, abia ie[it din ap`, mai respira din<br />

bronhii de pe[te; c~nd focile de Caliacra, cu alte sim]`minte dec~t cele ale<br />

contemporanelor noastre retrase \n schivnicie, atingeau \n treac`t buza talienelor<br />

\ntinse c`tre plaja Duduia, iar pescarii mai puteau vedea \n larg delfini<br />

n`sc~nd ca pisicile. Era o v~rst` a unui dialog dramatic cu o mare mu[c~nd<br />

aprig din p`m~ntul moale al falezei [i cu [iruri lungi de harabale t`t`re[ti<br />

umpl~nd golurile cu alt p`m~nt, b`tut cu maiul; caravane de c`ru]e s`lbatice,<br />

f`r` arcuri, de cai cu coamele despletite, zorn`ind din m`rgele albastre, [i<br />

de in[i m`run]i cu \ndemnuri icnite aduceau, o dat` cu zarva lor pitoreasc`,<br />

sensul unei delimit`ri, al unei autonomii urbane. Din aceast` disput` se n`[tea<br />

portul, se n`[teau silozurile lui Saligny [i marinarii, oameni tatua]i rudimentar<br />

din ac, urin` [i funingine de lamp` care, la vreme de noapte, \[i c`utau ale<strong>anul</strong><br />

abstinen]ei lor printre r`t`citoarele siluete ale str`zii Marc Aureliu.<br />

Apoi a trecut o vreme, suficient` pentru ca ora[ul, deja matur, s`-[i poat`<br />

permite luxul nostalgiilor. Unde mai erau oare m`slinele de Volo sau de Kalamata?<br />

Vinul de Tenedos? Ce v~nt topise fr`gezimea de z`pad` a femeilor<br />

aduse c~ndva pe mare din Kastomuni, din Epir sau din Erzerum, Sulamite<br />

frumoase ca un cort din Kedar, cu s`cule]e de smirn` \ntre s~ni [i cu obrazul<br />

lucitor ca peruzeaua, m~ng~iat cu iarb` din care pas`rea Alcion \[i fr`m~nt`<br />

cuibul? Ie[iser` din pre] st~njeneii din Iliria, mierea attic` [i florile de Toscana,<br />

pudra fin` din cornul de cerb lep`dat prim`vara [i orzul secerat de pe c~mpiile<br />

Libiei, cele care f`ceau arsenalul farmecelor feminine dimpreun` cu enigma<br />

lor importat`.<br />

çn largul plajelor se r`riser` pe[tii, abia de mai b`tea o trigon` sau un lavrache<br />

cu carnea dulce ca a puiului de g`in`, focile de Caliacra consim]iser`<br />

deja la recluziunea lor monahal`, iar smaridul gustos \[i luase t`lp`[i]a ca [i<br />

galiaua cea f`r` solzi ca s`-[i depun` icrele \n cotloanele altor ]`rmuri.<br />

Trecuse, ehei, timpul naivelor lovituri de burs` la America, iar fabuloasele<br />

comori ad`postite \n p`m~ntul tomitan, unele aduse la r~ndul lor, c~ndva,<br />

de peste mare, \[i reg`siser` calea exodului \mbog`]ind nu numai indivizi ci<br />

chiar patrimonii na]ionale; [apte chiupuri pline cu aur, pietre scumpe, safire<br />

[i briliante care, spune Evlia Celebi, c`l`torul, i-au servit Istanbulului s` se

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!