Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
52
… Auzi vag zgomotul înfundat al unui motor. Cu greu î[i dezdoi spatele,
încercând s` str`pung` cu privirea întunericul compact din jur. Sim]i trecând
un vehicul greu, auzi scâr]âit de frâne. Din nou, t`cere [i întuneric. F`r` s` se
gândeasc`, cu gesturi automate dar mult încetinite, coborî din ma[in` [i f`cu
nesigur câ]iva pa[i. Deslu[i, ceva mai în fa]`, silueta masiv` a unui camion
cu prelat`. Ocoli prin stânga, ducându-se direct la [ofer. Vru s` bat` în geam
dar, în acela[i moment, auzi zgomotul unor pa[i târ[i]i [i, din fa]a camionului,
veni spre el o f`ptur` m`t`h`loas`. Probabil, [oferul.
- Domnule, mi s-a stricat ma[ina. Ia-m` [i pe mine câ]iva kilometri, pân`
la prima localitate de unde s` pot da un telefon, s` cer ajutor, în fine, s` scap
de pustietatea asta.
Silueta întunecoas` îi r`spunse cu o voce egal`, v`tuit`:
- Dac` ai curaj, urc`-te în spate!
- Curaj?! Cum adic`?
- Eu duc un mort…
- Ah!, ei [i ce-o s`-mi fac` mortul? N-o s` m` m`nânce! Decât s` în]epenesc
aici, mai bine merg cu r`posatul!
- Atunci, urc`-te!
Se duse în spate, se ag`]` de oblon [i se s`lt` cu greu în`untru. În acela[i
moment, camionul se puse în mi[care. Smucitura îl trânti în fund, spatele i se
lovi de scândura groas` a oblonului. Bezna din`untru era, superlativul absolut
al întunericului de afar`. Un timp, st`tu nemi[cat. Apoi întinse mâinile [i începu
s` fac` mi[c`ri verticale [i orizontale, c`utând nici el nu [tia ce. De-a
bu[ilea, înaint` vreo jum`tate de metru. Bâjbâi din nou. Sim]i o muchie de
lemn. Aha! Sicriul! Are capacul pus. Continu` s` investigheze tactil spa]iul.
Sicriul era a[ezat pe mijloc. În dreapta, de-a lungul oblonului lateral, era o
banchet` scund` de lemn. Precaut, atent la smuciturile camionului (parc` ar
merge pe bolovani de râu!), sprijinindu-se de capacul cosciugului, se s`lt`
un pic [i se a[ez` pe banc`. St`tu astfel câteva minute dar, fiind deasupra
ro]ii din spate, nu suport` zdruncin`turile [i, prin alunec`ri scurte, f`r` s`
se ridice de pe banc`, se deplas` spre cabin`. Ajunse la cap`tul cel`lalt.
St`tea cu genunchii lipi]i de marginea sicriului. Sim]i nevoia s` aprind` o
]igar`. C`ut`, panicat prin buzunare [i oft` fericit: avea [i ]ig`rile [i bricheta!
Scoase o ]igar`, o aprinse. Ridic` privirea peste flac`ra brichetei [i deslu[i,
pe latura cealalt` a camionului o banc` asemeni celei pe care se a[ezase,
iar pe banc` trei femei îmbrobodite cu basmale enorme, negre. Tres`ri atât
de violent încât sc`p` bricheta.
Îng`im` gâtuit:
- Bun` seara!
Nu primi nici un r`spuns. Se l`s` în genunchi [i, cu mângâieri circulare,
c`ut` bricheta. O g`si. O aprinse încercând s` vad` chipurile femeilor îndoliate.
St`teau atât de coco[ate, aveau broboadele a[a de trase peste ochi, încât
nu distinse nici un chip. Nu p`reau s`-l fi observat. B`g` bricheta în buzunar
[i tr`gând din ]igar` (a f`cut [i dracul ceva bun!) încerc` s`-[i orânduiasc`
gândurile. Babele alea or fi vii? Or fi adev`rate? Îi era mai fric` de ele decât
de mort. M`car cu `la [tia o socoteal`: e ]eap`n, st` cuminte între scândurile
lui, nu-i dai bun` seara, nu a[tep]i s`-]i r`spund`! Dar junghiurile alea trei te
bag` în boal`! Or fi rudele mortului. Mam`, sor`, soacr`… cine [tie? Chiar a[a,
câ]i ani o fi avut r`posatul? Î[i aminti c` z`rise, rezemat` de cabin`, o cruce
de lemn. Cu ochii la babe (poate nici nu erau babe!) nu prea luase seama la
cruce. Stinse ]igara, scoase bricheta [i apropie flac`ra slab`, tremur`toare,