Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

LUCIA PATACHI LIVADA
D
C`l`toria
e[i î[i propusese s` plece mai devreme, luându-se cu vorba [i cu treburile,
mai aranjând câte un bagaj în ma[in`, mai verificând câte ceva, nici nu
observase cum trecuse timpul. De altfel, înserarea nu f`cuse decât s`
dea o tent` [i mai sumbr` cerului mohorât [i ap`s`tor care înghi]ise lent
ziua trist` de noiembrie.
Acum, un întuneric rece, umed, vâscos z`cea peste casele ghemuite,
peste copacii în]epeni]i.
Se urc` în ma[ina veche care mirosea coclit a metal [i a stof` tocit`
de timp, îmbibat` de fum. R`suci cheia în contact, motorul mârâi, tu[i,
fâlfâi [i… porni. Trebuia s` fac` într-un fel cu ma[ina asta, fie s-o dea la
reparat (cât m-o costa?), fie s-o vând` ([i ce m` fac f`r` ma[in`, c` bani
de alta nou`, nici vorb`!). Trecu prin câteva sate cu case amor]ite, cu
lumini opacizate de negur`. Coti la dreapta [i se angaj` pe [oseaua cu
asfaltul umed, alunecos. Luminile farurilor (doar faza scurt`, cea lung`
nu mai func]iona) desf`ceau anevoie v`l`tucii de cea]`, obligându-l s`
mearg` prudent, cu vitez` redus`. De altfel, drumul era pustiu, îl dep`[ise
în goan` doar o singur` ma[in`, care ]â[nise pe lâng` el [i disp`ruse
rapid, silen]ios, ca o n`luc`. Îl cuprinse frigul de[i, [tiind c` instala]ia de
înc`lzire este defect`, se îmbr`case cu o scurt` îmbl`nit`. Se uit` la ceas
[i sc`p` o înjur`tur`: „… m`-sii, s-a oprit de la prânz!”
ßterg`torul de parbriz – unul singur, pe cel`lalt i-l furase, se ridic`
greoi, ajunse în pozi]ie vertical`, zvâcni, c`zu pe partea dreapt` [i în-
]epeni. Asta mai lipsea! Pic`turi fine, lipicioase, acoperir` geamul. Opri,
lu` o cârp`, coborî, [terse, urc`. Nu avea sens s` se enerveze, nu ar fi
rezolvat nimic.
Resemnat, acceler` [i continu` s` ruleze cu aproximativ patruzecicincizeci
de kilometri la or` – indicatorul de vitez` func]iona doar pân` la
cifra dou`zeci [i apoi rec`dea la zero! (Ce dracu, parc` toate s-au vorbit
s` se strice în noaptea asta!).
Nu mai [tia de când merge a[a, cu opriri, cu porniri, înfrigurat, f`r`
gânduri [i, parc`, f`r` ]int`. Rareori observa pe marginea drumului câte
un copac sau o born` kilometric`, repere statice care îi d`deau senza]ia
de mi[care. (Sau, poate, ele trec pe lâng` mine!)
Auzi un pocnet, motorul avu ni[te scutur`turi, ma[ina mai înaint` vreo
câ]iva metri, în virtutea unei iner]ii anemice [i totul se opri.
Stinse farurile, î[i încruci[` mâinile pe volan [i î[i sprijini pe ele fruntea
ca într-o rug`ciune. R`mase a[a, gârbovit, golit de reac]ii, amorf, într-un
fel de letargie implacabil` [i cuprinz`toare ca o mla[tin`.
EX PONTO NR.1, 2006
51