Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

De[i nici el nu în]elegea mai nimic din aceste opere, recunosc~ndu-[i asta,
în afar` de ceea ce reprezentau acestea în realitatea gorjeneasc`, apropierea
de ele [i atingerea lor îi furnizau, îl relevau unei st`ri de bine, reg`siri ale unui
dat pierdut, pe care parc` ]i l-ai aminti de undeva… De c~te ori intra în parc,
sim]ea nevoia s` le ating`, s` le dea u[or c~te o palm` de salut sau c~te un
br~nci complice, gesturi de mare [i constant` solidaritate.
Nici nu prea i se p`rea, de vreme ce îi pl`ceau, c` ar mai fi avut sens
s` le caute în]elesuri, altele dec~t cele imediate, dec~t cele întruchipate de
prototipurile de lemn, pe care le cuno[tea [i el at~t de bine. Sau poate c`
tocmai aici era sensul, c` Brâncu[i a vrut s` le fac` din piatr`… Ce rost mai
avea c`utarea altor în]elesuri, care dintre ele ar fi putut s` fie mai important
dec~t acesta? Nu f`cea efortul c~t rezultatul! Se mul]umea s` [tie c` Brâncu[i
sculptase organic, într-o civiliza]ie care a violentat organicitatea vie]ii [i
c` el s-a adaptat consumului [i circula]iei lumii tocmai prin refuzul de a se
adapta cotidianului [i ritmului occidental. H~tr` echilibristic` pe min]ile [i pe
sensibilit`]ile interpre]ilor de acolo...
Cu o var` în urm`, Marin Petreanu ajunsese la Hobi]a, cu ocazia unui
festival dedicat sculptorului. În sat, tr`ia un înv`]`tor, Dumitru Brâncu[i, nepot
de frate al lui Constantin. Înt~mplarea, coinciden]a, f`cuse ca acesta s` fi fost,
în tinere]ile sale, înv`]`torul lui Victor, al tat`lui s`u, la [coala de la Alimpe[ti,
acolo unde avusese prima reparti]ie. ßi foarte bun prieten cu cei din casa lor!
Venea des la ei în curte, prieten cu `l b`tr~n, cu T`t`ic`. Întors în acea var`
de la Hobi]a, povestise, seara, ce fusese acolo. ßi atunci a aflat de la t`t`l lui
c` Mitic` Brâncu[i putea fi considerat un prieten al lor. Ziua urm`toare, Marin
Petreanu era din nou la Hobi]a, legitimat de aceast` coinciden]` [i dornic de
a afla c~t mai multe am`nunte despre sculptor, despre copil`ria lui, despre
impresia pe care o l`sase în sat, despre momentul c~nd a venit cu „domni[oara”
[i ea asculta cum sf~r~iau str`chinile de p`m~nt, cu m~ncare cald`
în ele, pun~ndu-le, amuzat`, la ureche… Înt~mpl`ri de c~nd Constantin era
copil [i c`ra la [coala de la Br`diceni tr`istu]e pline de pietre…
Marin r`m`sese la înv`]`tor vreo dou` zile, s` îi asculte cu aten]ie toate
pove[tile. Acesta îi ar`tase [i ni[te acte ale lui Constantin, un certificat de
prezen]` sub drapel, dou` scrisori de la Paris, adresate fratelui Grigorie, [i
o comand` de chivot, despre existen]a c`rora [tia mai de mult. Vroise s`
[i scrie, s` cheme autorit`]ile jude]ului s` le p`streze într-un muzeu, s` nu
r`m~n` prin sat, mai ales c` le d`dea t~rcoale un escroc care, pe vremea lui
Ceau[escu, fusese [eful Coopera]iei de Consum. Mitic` Brâncu[i era [i el
sup`rat pe autorit`]ile locale c` nu s~nt interesate de acele acte [i c` s-au
g`sit tot felul de privatiza]i care ar dori s` le cumpere, dintre care unul este
mai insistent. Acesta îi spusese c`, dac` îi va da lui actele lui Brâncu[i, îi va
face o cas` pe malul Bistri]ei. Peste nici o s`pt`m~n`, Petreanu publica în
presa local` un nou articol, în care aten]iona, pre]ios, despre aceast` problem`,
oferea chiar solu]ii…, semn~nd de c~tva timp cu Marius Cor[oreanu,
din ata[ament pentru numele satului. Acesta fusese [i primul s`u pseudonim
literar. Marin nu în]elegea înc` faptul c` jignirea cea mai mare, pe care o po]i
aduce românilor, este s` le oferi solu]ii.
EX PONTO NR.1, 2006
47