Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

MARIUS MARIAN ßOLEA
P
arcului din ora[ îi era cu mult mai fidel, venea des aici, [i acesta devenise
un loc de cult al însingur`rii lui, în care g~ndurile nu mai suportau rugina
unei alte realit`]i. Atin[i ei în[i[i de aceast` rugin`, oamenii pulsau cu
proiecte din inima timpului, surprin[i sau neinteresa]i, prin ni[te vene
sociale, insuficient de elastice, îmb`tr~nite de via]a tr`it` în exces de
speran]` [i de împ`care. Omenirea nu face dec~t s` transforme lucrurile
nedob~ndite, mai mult sau mai pu]in previzibile, în lucruri banale, consumate
deja. C~nd acest proces se va fi încheiat, prin epuizarea excep]iei
[i a mir`rii, lumea va fi pasibil` de judecata final`, indiferent de care va fi
ea, de sistemul ei de reprezentare.
Împrietenindu-se cu imaginile statice ale acelor pietre mari din parcul
central al ora[ului, le oferea timp, trecea de multe ori s` le vad`. Le [tia a
fi create din matricea altor ere geologice, mult accelerate, acum devenite
numai ale min]ii, prin utilitatea artistic` dat` de Brâncu[i. Aceste pietre îl
impresionau, f`c~ndu-l s` înt~rzie mereu în preajma lor. Erau imagini pe
care le punea întruna s` se dueleze pentru el cu imaginile primelor frunze
dobor~te de emo]ia semnelor de var`. Fantasma naturii care îmbrac`
omul, secven]ial cel pu]in, îl preocupa. Începuse s` îl intereseze acest
Constantin Brâncu[i, mare scul` la Paris, pe care românii fuseser` obliga]i
s` [i-l reînsu[easc`, de data asta spiritual, la presiunea lumii culturale din
Occident, a Fran]ei, în special. Era un Brâncu[i din care aproape nimeni
dintre semenii lui nu în]elegea mai nimic, dec~t c` se îmbr`ca precum
românii din vechime.
Marin Petreanu îl socotea pe b`tr~n a fi fost fascinant. În primul
r~nd, pentru maniera în care a reu[it s` str~ng` mul]imea de papioane
împrejurul unui costum ]`r`nesc dintr-un sat pierdut într-un Gorj pierdut,
într-o ]ar` pierdut`… Curios cum to]i domnii aceia d`duser` fuga la noi s`
g`seasc` repere, s` fac` leg`turi, s` se sporeasc`, s` se amelioreze…
Aici, unde nimeni nu în]elegea nimic! Se tot g~ndea, r~z~nd într-un hohot
* fragment de roman
Lupta dintre suflet [i s~nge *
EX PONTO NR.1, 2006
43