Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
42
pe o dovad` de bun`voin]` a existen]ei. A[a c` gr`bi pa[ii pân` la intersec]ie
unde se opri prev`z`tor. Una din temerile c`p`tate înc` din copil`rie era faptul
de a traversa strada. Dac` l-ar fi întrebat cineva ce întâmplare grozav` din
trecut reu[ise s`-i provoace o asemenea team`, n-ar fi [tiut s` r`spund`.
ßtia doar c` trebuia s` fie atent, c` nici culoarea verde a semaforului nu era
un semn sigur c` aveai s` ajungi dincolo teaf`r. A[tept`, a[adar, semnalul
semaforului, apoi privi îndelung în stânga, apoi în dreapta [i travers` cât
putu de iute. Pe trotuarul cel`lalt, se opri [i trase o gur` mare de aer pe care
o expir` apoi îndelung. Scoase dintr-un buzunar interior o batist`, se [terse
pe frunte, pe cre[tet, iar pe frunte [i o introduse în acela[i loc din hain`, f`r`
s-o mai împacheteze. Zâmbi discret, reu[ise [i de data aceasta, dar cu mai
multe emo]ii ca alt`dat` parc`.
„Afurisit` zi de-a dreptul!”, exclam` în gând [i porni s` parcurg` ultimii
metri c`tre cas`. Aflat în capul str`zii constat`, îns` f`r` mirare, c` se înserase.
O lumin` chioar` de la un bec atârnat neglijent pe un stâlp abia dac`
l`sa libere vederii contururile gardurilor din jur. Era lini[te. Strada se întindea
înaintea lui precum un tunel, iar el p`trunse în acesta cu piciorul drept. Apoi,
undeva în spate auzi pa[i repezi]i apropiindu-se. Întoarse capul dar nu v`zu
decât o mân` ridicat` care se pr`v`li imediat asupra lui. Încerc` s` fug` dar
pa[ii nu-l ascultar`. Iar strig`tul i se opri în gât, sufocându-l. Înainte de a-[i
pierde cuno[tin]a reu[i s` observe dou` lucruri: mâna era rece [i uscat` iar
ziua aceea fusese afurisit` de-a dreptul.
Eforturile b`trânei fuseser` zadarnice. Trezit` de agonia b`trânului primul
lucru pe care se gândi c` trebuie s`-l fac` fu s` încerce s`-i ridice capul. Nu
reu[i. Moartea surveni foarte repede. Expir` o dat` lung [i deveni nemi[cat.
Panicat`, femeia ie[i din cas` [i strig` dup` o vecin` care se înfiin]` imediat.
Întins acolo, pe spate, b`trânul p`rea c` doarme sau c`, în orice caz, nu era interesat
de ceea ce se întâmpl`. Mâinile st`teau întinse pe lâng` corp. B`trâna
se apropie cu gândul s` le împreuneze dar, de[i depuse eforturi st`ruitoare,
nu reu[ise s` le mi[te în vreun fel. Abandon`, se a[ez` pe marginea patului
[i începu s` plâng` înceti[or.
„Bine c` m`car a murit lini[tit”, se auzi vocea vecinei care se întorcea
acas` ca s` doarm`.