Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
40
extr`sese mai devreme [i se îndep`rt`. ¥`ranca avu impulsul de a-l opri [i
de a-l convinge, totu[i, de a cump`ra de la ea. ßtia din instinct c` unora dintre
clien]i le place s` fie îmbia]i, s` fie invita]i frumos s` cumpere, s` socializeze.
Nu rareori i se întâmpla ca un simplu troc s` se transforme într-o conversa]ie
agreabil` despre vreme sau despre politic`. Dar acesta p`rea un individ mofluz,
indiferent…[i, înainte de toate, era un b`trân. Îl l`s` în pace.
În drum spre o alt` tarab` aflat` în apropiere, b`trânul sim]i razele soarelui
înfierbântându-i cre[tetul. „Prea cald, prea cald pentru perioada asta… nu e
bine, nu e deloc bine”, gândi el încercând s` se fereasc` de lumin`. Citise în
ziare c` clima suferise unele modific`ri, unii mai pesimi[ti pronosticau în viitorul
apropiat temperaturi foarte ridicate, o modificare global` a vremii, de[ertific`ri
rapide, popula]ii în suferin]`, o economie mondial` în pragul colapsului. Nu
cuantific` niciodat` cum avea s`-l afecteze pe el toate aceste dezastre, dar
se sim]ea îngrijorat [i neputincios. Nu-i f`cea pl`cere ideea c` ar putea suferi
de foame sau de sete.
Z`ri ceva mai încolo o alt` ]`ranc` vânzându-[i marfa direct pe trotuar,
dintr-o c`ldare de plastic. În fa]a ei se f`cuse un rând [i deduse c` acolo
putea g`si ro[iile pe care dorea cu adev`rat s` le cumpere. Se apropie [i el
[i se instal` t`cut la coad`. Se afla între o doamn` corpolent`, tân`r` [i care
mirosea puternic a deodorant [i un b`rbat tân`r, cam neîngrijit, cu o privire
iute, dubioas`. Imediat avu sentimentul c`, de fapt, se afla prins într-un soi de
capcan` [i intr` în panic`. Voi s` ias` din rând îns`, ciudat, nu avea puterea
s` o fac`. Femeia din fa]a sa devenea tot mai corpolent`, iar tân`rul din spate
se apropiase îngrijor`tor de mult. Nu avea putere nici m`car s` protesteze
sau m`car s` cear` ajutorul cuiva. Sim]ea c` nu mai are aer [i c`ut` cu ochii
împrejur dup` ajutor. Pentru câteva clipe nu mai ra]ion` – sau a[a i se p`ru cel
pu]in – dar o tr`s`tur` puternic` de pulpana hainei îl readuse la realitate.
„Nenea, v-a c`zut plasa”, se auzi o voce de copil. Îl privi nesigur – era un
b`ie]el de 8 sau 9 ani, cu o frizur` rebel`, blond` [i cu degetele mici de la o
mân` încle[tate în haina sa de prim`var`. Iar cu cealalt` îi întindea saco[a
înc` goal`.
„Cum te cheam` b`ie]el?” îl întreb` vag emo]ionat b`trânul. Înainte de
a primi un r`spuns, constat` în treac`t faptul c` femeia din fa]` revenise la
dimensiunile dinainte, iar tân`rul din spate abandonase rândul. „Afurisit` zi”
î[i spuse în barb`.
„Rudi! Rudi!” se auzi strigând un glas de femeie tân`r`. Imediat ap`ru
[i aceasta.
„Aici sunt mami”, îi r`spunse copilul. Femeia se apropie [i-l apuc` dojenitoare
de mân`.
„Ce cau]i aici? M-ai speriat” îl cert` matern. Îl examin` cu aten]ie, apoi
privi în jur [i zâmbi grupului a[teptând s` cumpere ro[ii.
„Rudi îl cheam`?” îi întreb` atunci privindu-i pe cei doi cum se îndep`rteaz`.