Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

– B`tr~na cu diabet pe care o echilibrase Ghelhar, a dat col]u’ \n garda
turcului, spune cu un amestec de triste]e [i revolt` doctorul Strai]`, \n timp
ce „desc~nt`” cafeaua cu n`ut, specialitatea casei.
– N-a luat \n seam` rezultatele laboratorului, spune doctorul Radu. Asistenta
de gard` a venit cu buletinul de analiz`. Turcu a repezit-o: nu se poate,
a strigat el la biata fat`. Unde-ai mai auzit tu de opt grame glicemie?
– N-a vrut dobitocul s`-i m`reasc` doza de insulin`, spune doctorul
Cotoban. Cic`, unde s-a mai pomenit ca la opt grame s` nu intre bolnavul
\n com`!? Francezii au publicat un caz cu zece grame \n care bolnavul se
plimba pe culoar bine mersi.
– Cum a ajuns turcu doctor?, \ntreab` doctorul Radu. ßi \nc` internist!?
– A fost pre[edintele UASR, \l l`mure[te Cotoban. Spaima facult`]ii. Nici
profesorii nu cr~cneau \n fa]a lui.
– Acum nu-i la fel?, spune doctorul Strai]`. Turn`torul partidului [i al
securit`]ii…
– Am fost la Ia[i, la \nt~lnirea de dou`zeci de ani de la terminarea facult`]ii,
spune Radu. Mi-am f`cut cruce c~]i repeten]i din anul nostru au ajuns interni[ti,
chirurgi [i ginecologi. M-ar da \n judecat` dac` m-ar auzi c`-i b~rfesc. Al, de
pild`… Ce tupeu! Parc`-l v`d: s-a ridicat \n picioare \n fundul amfiteatrului:
„Onorat corp profesoral, stima]i colegi, \n ciuda tuturor previziunilor c` n-o s`
termin medicina \n acest secol, am ajuns chirurg!” Dup` dou` s`pt`m~ni familia
\ndoliat` \l ducea pe ultimul drum. Nimerise la r~ndul lui pe m~na repeten]ilor
din alte genera]ii… Avea un ganglion, un nimic, o pric`jitur`, un moft, o g~lm`
c~t unghia degetului mic sub urechea st~ng`… S` nu fie cancer, m`!… Ce
cancer! Nu-i nici un cancer! ¥i s-a pus ]ie pata, Al…: Mai bine-l scot. Paza
bun`… ßi l-au operat. Definitiv!… Cum de a murit?!! Ceasul r`u? P~n` [i
felcerul de la noi din sat, cel cu acul de sering` \nfipt \n reverul hainei, ac cu
care vaccina toat` [coala, [i acela era \n stare s`-i opereze ganglionul. ßi mo[
Sava, tipul care scopea porcii [i arm`sarii \n balt`, [i-mi d`dea s` m`n~nc
fudulii pr`jite, [i Sava, zis mo[ Cordaci, i-ar fi scos g~lma f`r` probleme. Cu
un pahar mare de rachiu b`ut de pacient (pentru anesteziere) [i de operator
(pentru a-[i intra \n m~n`) \nainte de interven]ie, [i c~te unul (sau mai multe)
pentru reu[it`, dup`…
– Au dat-o pe ghinion, continu` Radu, pe soart`, pe l`ud`ro[enia lui Al…
Lauda de sine nu miroase a!… A mirosit a mort.
Au fost [i b`ie]i buni \n anul nostru. Pe ici, pe colo. Crema! Azi, profeosri
universitari… Unii ca [i turcu: cu partidul [i sindicatul. Ei nu cred c` m-ar da
\n judecat`… pentru c`-i laud. Dar mai [tii!?… Vorba lui Al, Dumnezeu s`-l
odihneasc`.
Restul, mediocrit`]i… Unii au dat \n patima be]iei, ca Ion Zaharia.
– Cel pe care l-a trimis Durd` la Gorgova?
– Da. Se zvonea c` a murit. çntr-o pe[ter`. Dup` ce terminase [i facultatea
de filosofie… Ce i-o fi trebuind filosofie unui be]iv de talia lui?… Dar la
\nt~lnirea de dou`zeci de ani a ap`rut zdrav`n [i pus pe pileal`. Nici gastrit`,
nici ciroz`… Nici m`car pancreasul nu d`dea vreun semn c`-l las`… C~nta
\mpreun` cu orchestra restaurantului unde s-a ]inut sindrofia imit~ndu-l pe
Armstung… Doli, o ho, ho, ho, Doli… A[a a ]inut-o toat` noaptea…
EX PONTO NR.1, 2006
37