Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
36
o perioad`. C~nd eram \n balt`, la dispensar. O co[melie \nvelit` cu stuf…
N-aveam electric`, n-aveam radio… De televizor se auzea, `h`!, pe la ora[.
Nu ora[ dintr-`sta de trei lulele, unde moartea-i o binefacere. Pentru unii.
Cei care… Dar de ce s` le port eu de grij`. Fiecare cu a m`-si… Mama habar
n-avea cam c~te sticle de sec`ric`, sau de rachiu alb, sau de tescovin`
dintr-aceea puturoas` golea fi-su pe tur`. ßi eu f`ceam trei ture… Moa[` nu,
asistente nu… Numai o sor` de cruce ro[ie, Maria lui Petrelu, cel care m-a
abandonat \n balt`. ßi Goldan, clo]anu!, enfermier \n armat`, doctor!, ce mai…
Cum m-am lecuit de b`utur`? Dar m-am lecuit? C` mai am c~]iva ani[ori
buni de f`cut umbr` p`m~ntului [i nu se [tie… Dispensarul a ars dup` ce am
plecat… a[a cum poate s` ard` numai o co[melie din stuf, cu v~lv`taie p~n`
la cer, care a ]inut c~t au \ntors capul vitele de pe grindul dinspre Caraorman
spre lumina aceea ap`rut` nitam-nisam, \n miez de noapte.
Spitalul…
Un loca[ al speran]ei? Un loc de \nt~lnire al celor mai sublime calit`]i
umane? Un loc de alinare a suferin]elor celor n`p`stui]i de soart`?
Eroare! Spitalul era arena, latura material` a urii pe care doctorii [i-o poart`
unii altora. çndeosebi a urii dintre doctorul Durd` Spiridon Costache, medic
primar de interne, directorul direc]iei sanitare [i doctorul \n medicin`, medicul
primar, tot de interne, [eful sec]iei medical` unu, Valeriu Cotoban.
Cel aflat la mijloc, \ntre cei doi, este doctorul Radu, medic primar de laborator
felicitat de \nsu[i ministrul Proca pentru nota maxim` ob]inut` la primariat,
prieten de pescuit [i de v~n`toare cu Valeriu Cotoban pe de o parte; iar pe
de alta, unul dintre subalternii aprecia]i de Durd` pentru c` a schimbat fa]a
laboratorului [i a disciplinat „batalionul de vivandiere”, cum le spune Durd`
celor patruzeci de fete din laborator.
Ast`zi este o zi ca toate celelalte. Sictir pe toate liniile. Doctorul Radu prive[te
la mutrele celor care, ca [i el, vin s` se dezbrace \n vestiarul doctorilor.
V`zu]i din satelit ai zice c`-s \ngeri: bluze albe, pantaloni albi, adida[i albi!…
Asta din satelit. Dar de aproape?!… Petele de s~nge uscat de pe adida[i [i
pantaloni, s~ngele celor care prin capriciile soartei au sc`pat cu via]` sau
nu, tr`deaz` realitatea: sunt chirurgii, mai marii cu t`ierea bur]ilor! Ce fe]e!…
Parc`-s din legiunea str`in`… Numai \mb`]o[enie. Aventurierii, amatorii de
senza]ii tari, se interneaz` la Chirurgie…
Eu, unul… Doamne fere[te! Bat \n lemn!… S-au v`zut [i dintr-`ia barosani
care au…
Al]ii, tot cu pantalonii [i adida[ii p`ta]i de s~nge!… Dar mai bor]o[i, mai
\mbuiba]i… Mai cu clientel` dispus` la sacrificii… Ginecologii!… Tipii cu chiuretele,
cu histerectomiile, cu legatul trompelor, cu scoaterea nou-n`scu]ilor
prin alte locuri dec~t cele h`r`zite de natur`… Dac` [i-au primit dreptu’…
Dac` nu, screme-te, f`, p~n’ ]i-or ie[ii ochii!
V`zu]i din satelit, to]i sunt bl~nzi, buni, umani… çngerii albi!…
La cafeaua de la medical` unu, unde \[i fac veleatul Cotoban, Radu, Strai]`
[i uneori Pasti se discut`. Despre ce? Despre colegi. Doar n-o s` se abordeze
subiecte care te las` cu dureri de cap, ca de pild` despre existen]iali[ti,
psihanaliz`, futurologie, Clubul de la Roma… Cu at~t mai pu]in despre ceea
ce li s-a predat la \nv`]`m~ntul politic…