Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
34
Pentru ce o fac? Pentru bani? To]i banii din lume nu pot justifica „nebunia”
asta… Doar pentru Vanea, care a vrut s`-i cumpere apartament la Bucure[ti
lui Haralambie, campionul olimpic la caiac, iar apoi s`-[i cumpere, [i lui, cas`
la ora[. Dac` asta poate fi o justificare… Dar pentru un doctor?! Lua-i-ar naiba
de bani. C` mai bine se f`cea chirurg sau ginecolog!… ßi atunci veneau banii
[i bl`nurile f`r` s`-i mai degere degetele pe rame [i pe ghionder…
Dar \ncerc`rile doctorului Radu Iulian de a face chirurgie s-au soldat totdeauna
cu schilodirea propriului eu, fiindc` l-a blestemat o cum`tr`, una rea
de musc`, s` ajung` chirurg c~nd o zbura porcu’ rampa…
ßi l-a mai blestemat s` s-aleag` prafu’ de el [i de ma[ina pe care [i-o
cump`rase cu pre]ul unei cure de foame cum nici marinarii lui Columb, cei
care [i-au m~ncat bocancii, n-au \ndurat…
ßi a mai zis f~]a s` nu r`m~n` din bietul om dec~t blacheurile de la pantofi,
ceea ce era gata-gata s` se adevereasc` atunci c~nd a explodat un tub de
oxigen, din acela mare, de dou` sute cincizeci de atmosfere, c~nd i-a dat, cu
m~na lui!, form` ma[inii cu care f`cuse c~teva tumbe pe [oseaua dinspre
Constan]a, aproape de Dou` Cantoane, fiindc` pe atunci nu erau ateliere
de reparat automobile, ci doar ni[te sudori be]ivi [i potlogari care plecau cu
avansul \ncasat s` trosc`neasc` po[irc` la bufetul „Marinaru”.
Se \ntorcea (fericit?) de la Constan]a cu o h~rtie \n buzunar, pe care scria
negru pe alb c` poate s`-[i ia adio de la o meserie c`p`tat` \mpotriva concep]iilor,
preferin]elor, aspira]iilor [i intereselor lui, aceea de medic de laborator
[i s` se \ntoarc` iar`[i \n vreo fund`tur` uitat` de lume, cu dispensar \ntr-o
[uie, cu vizitiu alcoolic [i moa[` surghiunit` pentru provocare de avorturi…,
de unde putea pleca la examen… Examenul de chirurg!
Dar n-a fost s` fie… Cu ma[ina ]`nd`ri nu i-a mai ars de t`iat bur]i [i
deznodat ma]e…
Dane, leprosul (la propriu), l-a g`sit odat` \n ni[te sahale uitate de lume,
fl`m~nd [i ud p~n` la piele. Tovar`[ul lui de v~n`toare din vremea aceea,
Petrelu, b`rbatul Mariei, cloa]a, sora de la dispensar [i iubitul Lucic`i, cu
care coresponda l`s~nd bile]ele \n scorburile s`lciilor de la Dun`rea Veche,
Petrelu, deci, plecase cu barca \n sat s` cumpere de-ale gurii [i s-a \nfundat
\n bufetul lui Mateica Nuconteaz`, de unde n-a mai ie[it trei zile [i trei nop]i.
Dane, cu care doctorul mai \mp`r]ise stoianca, \n h`l`duiala lor prin jap-
[ele din Obretinciuc sau Babine] i-a dat o bucat` de p~ine \nghe]at`, o felie
de sl`nin` de mistre] [i o ceap` degerat`.
ßtie cineva ce gust au bun`t`]ile `stea prin coclaurii din Ostrov, pe timp
de ploaie \nghe]at`, din m~inile lui Dane, leprosul fugit de la Tichile[ti?
Dane l-a adus mai mult mort \n sat. Dup` o jum`tate de rachiu, la Mateica,
doctorul [i-a revenit. A luat, f`r` un cuv~nt, barca cu care plecase Petrel [i
s-a \ntors \n balt` s` controleze capcanele.
Dane l-a \ndemnat s` ia o sticl` de vin, vin de-al lui, o mie unu, din via
din spatele casei, casa de peste Dun`re, unde se mutase dup` ce [i-a g`sit
nevasta \necat` \n Dun`rea Veche, cu pruncul \n bra]e. N-a vrut s` ia sticla.
çn balt` e de preferat apa din jap[e, a explicat. B`ut` cu ispolul.