Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

De la el a prins doctorul Radu secretul capcanelor. De la el [i de la Dane,
leprosul, cel pe care \l c`uta mili]ia la casa lui de peste Dun`re, ori de c~te
ori fugea de la Tichile[ti. De la Petrel n-avea ce s` \nve]e, doar s` amestece
t`riile la Mateica Nuconteaz`.
Oh, ce vremuri au mai fost, Doamne!, c~nd feti[canele abia sc`pate de
ghiozdane, \n drum spre ghe]`rii, se pref`ceau suferinde [i urcau sc`rile dispensarului
din Cri[an s` le consulte doctorul cel f`]os… Uite ici m` furnic`!…
ßi ici, mai jos…
C~t` importan]` are \nf`]i[area \n meseria de doctor reiese din faptul c`
Radu, sau Mitran, sau Gersu n-au avut nici o reclama]ie din partea vreunei
n`zb~tioase ce se ]inea, de altfel, cu c~te un bombardierist de la tavs, pe dup`
gr`dini, spre balt`… Dar unul venit dup` ei, unul blond, sp`l`cit, slab, miop
[i timid, de fapt, un tip de toat` isprava, a ajuns \n fa]a procurorilor datorit`
primei [i singurei \ncerc`ri de a se apropia, sfios, de o pacient` \ntre dou`
v~rste, una dintre acelea cu b`rbatul mai mult plecat prin balt`, mai mult pe la
Mateica Nuconteaz`, la bufet, dec~t pe la domiciliul conjugal, deci o beneficiar`
sigur`, \n alte condi]ii, a statutului de abstinent al oric`rui alt doctor.
Balta…
ßtie sau m`car b`nuie[te cineva ce \nseamn` s` umbli prim`vara prin b`l]i
cu capcanele pentru animale cu blan`? C~nd ghea]a \nc` nu s-a topit de tot?
C~nd \]i r`m~ne pielea pe fierul umed [i rece? C~nd sufl` un v~nt peste ape
[i stuf`ri[uri de te taie la m`runtaie? C~nd nu-]i po]i uni degetele umflate pe
m~nerul cu]itului pentru jupuit s`rmanele viet`]i prinse \n f`lcile de o]el?
Ca s` reu[easc` s` \ntind` pieile pe sc~ndurele [i apoi s` r`zuiasc` gr`simea
de pe ele, doctorul Radu \[i freca m~inile cu z`pad` p~n` ce degetele
i se f`ceau ro[ii ca ni[te raci fier]i.
C~nd toate pieile erau b`tute \n ]inte pe sc~ndurele, apuca ramele, sau
ghionderul, sau v~sla [i \nfrunta viscolul sau lapovi]a spre alte locuri de v~nat.
Balta…
ç[i imagineaz` cineva ce \nseamn` s` te loveasc` stropii \nghe]a]i peste
fa]`, s` \mpingi din r`sputeri \n ghionder [i barca s` refuze s` se urneasc`?
Sau, \n ciuda opintelilor, s-o ia \nd`r`t, \n timp ce valurile trecute peste copastie
s-o umple cu ap`?
ßtie cineva ce \nseamn` balta? Poate doar cei care, ca [i doctorul Radu
Iulian, nu-[i mai afl` odihna, care n-au ast~mp`r nici ziua nici noaptea, care
tot caut` [i r`scolesc dup` ceva anume, poate dup` propria umbr` a sufletului;
sau cei care c`l`resc taurii, un fel de a se c`]`ra \n c~rca destinului
n`r`va[ zdruncin~ndu-[i creierii [i m`runtaiele sf~r[ind uneori sub copitele
sau \n coarnele s`lb`ticiunilor dezl`n]uite; sau aceia care \nfrunt` rechinii, sau
[erpii venino[i, sau crocodilii, sau tigri c~]i or mai fi r`mas… Sau aceia care
\nconjoar` solitari planeta \n b`rci f`cute de ei… c~]i or mai vedea limanul…
Sau aceia care sar cu para[utele de pe crestele mun]ilor [i ale c`ror nume
st` scris pe c~te o t`bli]` cu data c~nd… Dac` cumva s-a mai obosit cineva
s` m~zg`leasc` acel nume pe vreo t`bli]`…
Ni[te nebuni, ni[te descreiera]i, ni[te orgolio[i, ni[te sinuciga[i, spun cei
din fotolii.
EX PONTO NR.1, 2006
33