Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
32
Bruneta este prietena lui cea mai bun`, singura de altfel, Dorina, o fat`
de nota zece. Cu plus. Plusul \i vine de la lungimea picioarelor, ni[te piese
de muzeu, cu care s-ar m~ndri toate fufele care \mp~nzesc Holiwoodul, fufe
gata s`-[i reverse nurii asupra oric`rui regizora[ mai ac`t`rii.
Cum de n-a ajuns [i Dorina printre ele? Chestie de baft`. Una-i s` te
na[ti din vedetele l`]ite pe afi[e c~t fa]adele zg~rie-norilor, pe primele pagini
ale ziarelor [i \n a[ternutul grangurilor care finan]eaz` otr`vurile cu incendii,
mitralieri, sex, devaliz`ri [i cafteli, numite filme, [i alta s` fii aruncat de soart`
\n haznaua din spatele cortinei de fier. Fier ruginit ca vai de mama lui.
çn curtea spitalului doctorul Celac, nea Ionic`, cel care afirm` c` amorul,
\n cazul lui, dureaz` trei ore: o or` se \nc`lze[te, o or` \ncearc` [i o or`
\[i cere scuze, m~ng~ie un c~ine b`lan, cu o mutr` plictisit` [i resemnat`,
supravie]uitor a zeci de raiduri hinghere[ti, refractar la promisiunile totdeauna
neonorate ale directorului cel mare, doctorul Durd` Spiridon Costache, „c`
va trebui rezolvat` [i problema asta”. A c~inilor.
Ce este un spital? Un loc \n care ni[te fiin]e blajine, \ndatoritoare, amabile,
z~mbitoare, altruiste uit` de sine pentru a-]i fi de folos ]ie, bolnavului,
accidentatului, suferindului?
A[! Dac` te \ndrep]i spre spital cu astfel de convingeri sau m`car speran]e
vei fi, \nc` de la poart`, lovit ca de tren, \mpu[cat \ntr-o arip` \n plin zbor…
Spitalul!!…
çn spital, la ora 6, se desl`n]uie infernul. U[i tr~ntite, ]ipete, g`le]i h~r~ite
pe mozaic. Infirmiere cu mutre acre golesc urinarele \n chiuvetele \nfundate.
G~ndacii se retrag \n cr`p`turi, la ad`post. Cu miile. Bolnavii \i urm`resc cu
sc~rb`. Cei care mai au puterea s` mai fie sc~rbi]i… Cei pentru care mai exist`
vreo speran]`… M`car a familiilor… Cei pentru care respectivele familii au
g`sit resurse s` fac` rost de medicamente… Sau s` [p`guiasc` pe urma[ii
lui Esculap… Re]eta-i simpl`: se ia un plic alb, \n spitale se poart` albul!, se
umbl` \n sertarul al doilea de la comod` unde se ]in banii pentru \nmorm~ntare,
se iau, se num`r`, se extrage cu m~na tremur~nd` o bancnot`, m`car pentru
lum~n`ri s` r`m~n`, restul se a[eaz` \n plic, se fac c~teva cruci deasupra lor
\n semn de adio, se duc la spital [i se strecoar` discret \n buzunarul halatului
alb al celui de bun`voin]a c`ruia depinde soarta bolnavului. Are cancer? ßi
ce dac` are cancer? A spus cineva c` plicul nu vindec` [i cancerul?
Pentru personalul spitalului g~ndacii [i mizeria fac parte din peisaj. O
fatalitate…
Surorile din tura de noapte sparg ultimele semin]e. Privesc \n gol. Ner`bdarea
cu care a[teapt` schimbul de zi s-a transformat cu anii \ntr-o nesf~r[it`
plictiseal`.
La ora 8 vin doctorii. Ultima verig` din fauna ce populeaz` acest – mai
mult dec~t [ubred – ecosistem, locul \n care \[i c~[tig` existen]a, doctorul
Radu Iulian, medic primar, [eful laboratorului.
C~[lig`, cum spune nea Vanea (tipul n-are nici o leg`tur` cu piesa lui
Gogol) care, prim`vara pune capcane pentru bizami, nurci [i vidre \n b`l]ile
dinspre T`taru sau, dup` ce a cump`rat cas` \n ora[, sub cetatea Heraclea,
la Enisala…