Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

în zori.
ßi apoi, dup` ce plecase[i
r`pus` [i izgonit` de demonul pustiet`]ilor,
în lungile, nesfâr[itele nop]i de iarn`, în delt`,
îmi încordam sufletul, ca pe un mare radar,
s` detectez ca pe ni[te mine
îndep`rtatele semne ale existen]ei tale!
Nu ]i se pare uneori,
c` luna, acolo unde e[ti
se pr`bu[e[te la picioarele tale
precum capul de aur
al Botez`torului
care te strig` în pustiul acelor viscole?
În locul pe unde ai trecut apa fiin]ei mele
s-a format un vârtej al clipelor,
un loc al infinitei mele a[tept`ri,
unde to]i anii care-au urmat,
ca ni[te b`rci întunecate
s-au scufundat în adâncuri
atra[i ca de cântecele unei rusalce!
Vâslele mi se tociser`
ca ni[te vise str`vechi,
iar în locul de unde ai plecat
am b`tut o cruce din versuri!
Speran]ele se toceau ca ni[te ro]i de cauciuc
riscând mereu accidente de circula]ie
pe nesfâr[ita pist` a nop]ilor de iarn`, în Delt`,
Iar moartea a[teapt`
cu un cronometru
[i un stegule] în carouri
aceast` ma[in` de scris a mea de formula unu,
ce accelera pân` la autonimicire,
pân` se mistuia în fl`c`rile singur`t`]ii!
ßi n-am [tiut niciodat` –
[i poate nici n-am vrut!
s` m` catapultez la timp
din acest vis
ce se pr`bu[ea în picaj!
printre resturile carbonizate,
metale topite [i fum,
Ve]i mai g`si câteva versuri
cu care am încercat s` tranchilizez pentru un timp
moartea.
Pe bageacul cerului
mai iese înc` funinginea vie]ii mele,
iar eu, cu peni]a de aur a lunii
îmi scriu versurile de disperare
pe nesfâr[ita coal`
a nop]ilor de iarn`, în Delt`!
EX PONTO NR.1, 2006
21