Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
200
giale din Bucure[ti. În anul 1992, va fi numit membru al Consiliului Na]ional
de atestare a Titlurilor, Diplomelor [i Certificatelor Universitare.
Forma]ia sa umanist` l-a impus în via]a cultural`, prin recunoa[terea sa
ca membru al Uniunii Scriitorilor din România [i al Asocia]iei Interna]ionale
a Criticilor de Teatru. Pentru lucr`rile sale va primi premii importante acordate
de cele mai înalte foruri: Premiul I.L. Caragiale al Academiei Române
(1975), Premiul Na]ional de Critic` [i Teatrologie acordat de ATM (1981,
1986), Premiul de Critic` [i Teatrologie pentru întreaga activitat acordat de
UNITER (1996), Premiul de Excelen]` pentru întreaga activitate al Asocia]iei
Interna]ionale a Criticilor de Teatru, Doctor Honoris Causa al Universit`]ii Aurel
Vlaicu din Arad (2001), Doctor Honoris Causa al Universit`]ii de Art` Teatral`
din Târgu-Mure[ (2001), Titlul de Excelen]` în Cultura Român`, acordat de
Ministerul Culturii [i Cultelor, Centrul Na]ional al Cinematografiei (2001),
Titlul de Excelen]` [i Membru de onoare al Senatului Universit`]ii Na]ionale
de Art` Teatral` [i Cinematografic` «I.L.Caragiale» - Bucure[ti (2001), Titlul
de Cet`]ean de Onoare al Municipiului Bucure[ti, (2001), Ordinul Na]ional
«Serviciul Credincios» în grad de Cavaler, acordat de c`tre pre[edintele
României (1 decembrie 2002).
Îndelungata sa activitate didactic` a însemnat o asidu` cercetare materializat`
în numeroase lucr`ri [tiin]ifice, ca autor: Estetica (1968), Principii generale
de estetic` (1978), Introducere în estetica teatrului contemporan (1981),
Contururi teatrologice (1983), Consemn`ri – arta teatrului contemporan, (1985,
1987, 1990), Essais sur les arts du spectacle contemporain (1988), Contururi
spectacologice (1998), Contururi spectacologice crepusculare (2003).
Ion Tobo[aru a contribuit în calitate de coautor la volumele: Teatrul românesc
contemporan (1975), Cinematograful românesc contemporan (1976),
Estetica (1983), Octavian Cotescu (1993).
Natura sa de o mare sensibilitate, dublat` de calitatea de fin observator al
realit`]ii înconjur`toare, l-a apropiat de poezie, autorul realizând 23 de volume:
Autumnale (1985), Ostrovul iubirii (1986), Ducatul cedrilor de sear` (1988),
Lebedele asfin]irii (1990), E[ti Tu, azurul învierii (1991), Cu zenitul somnului
rodirii (1992), Retorica iubirii (1993), Tu, monolog liric (1993), Crugul venerelor
nop]ii (1994), Somnul [i plutirea învierii (1995), ßi nourii edenelor plutiri
(1995), Colina crinelor nuntiri (1995), Edenul selenelor veri (1995), Ducatul
artemizelor nuntiri (1996), Roua [i nuntirea învierii (1997), Corola sacrelor
lumini (1997), Cocorii miruitelor nuntiri (1999), Rondeluri crepusculare (1998),
Azurul paltinilor verii (1999), Empireul viselor ucise (1999), Cu somnul cerbilor
nomazi (1999), Dumbrava heruvimelor dormiri (2000), Nuntirea nuferilor
dezrobirii (2001), Regatul mirilor rubini (2001), Ducatul cerbilor robirii (2002),
Rondeluri antume (epilog redudant) (2003).
Una din calit`]ile de referin]` ale maestrului, este cea de orator, înzestrat
cu o cultur` exemplar`, mo[tenit` [i de la ilu[trii s`i profesori: Tudor Vianu,
Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti. Cu farmecul s`u inconfundabil, Ion Tobo[aru
a sus]inut numeroase conferin]e atât în ]ar` cât [i în str`in`tate: Suedia,
Germania, Iugoslavia, Austria, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Italia, S.U.A.,
Ungaria, Uniunea Sovietic`.
Maestrul este blând, senin, are un comportament tipic englezesc, de
unde [i apelativul cunoscut deja de toat` lumea: «Sir Toby». Predomin` prin
sobrietatea dublat` de rafinament aristocratic [i prin discursul s`u particular
de o muzicalitate desprins` parc` din versurile poe]ilor latini.
Dar poate cea mai plastic` portretizare apar]ine Michaelei Tonitza-Ior-