Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

încât a[ fi putut s` potrivesc mersul stelelor dup` ele,
dac` aceste astre, în drumul lor, ar fi luat-o înainte
ori ar fi r`mas în urm`!
C`ci, în lungile nop]i de iarn`
nu-mi r`mânea decât s`-mi folosesc cu îndârjire memoria,
ca pe o cazma tocit`, lucioas`,
ca un arheolog!...
ßi toate aceste dovezi ale îndep`rtatei tale existen]e
eu le pref`ceam în cuvinte
ca [i când a[ fi b`tut monede
de aur –
singura bog`]ie pe care am avut-o [i pe care am chivernisit-o
ca s`-mi ajung` pân` la cap`tul zilelor
[i chiar dup` aceea …
În nesfâr[itele nop]i de iarn` în delt`,
îmi îndreptam gândul spre tine
ca un fascicul de raze
spre o lentil` aflat` în trecut,
care-i amplifica de mii de ori lumina
reflectând-o departe, în viitor,
f`când s` ard` cor`biile cu pânz` ale mor]ii
[i ale uit`rii,
ce se îndreptau spre noi!
Iar în urma acestui r`zboi
la care tu luai parte al`turi de mine
f`r` s` [tii
deasupra epavelor coborâte-n adânc,
deasupra talazurilor,
r`mânea mereu în noapte
un felinar –
contrar legilor tuturor felinarelor
care se scufund` în valuri
[i se sting!
Un felinar
precum un Isus
peste ape,
justificându-mi,
luminându-mi
existen]a!...
Iar dup` aceea, iarna în delt`,
ca într-o nesfâr[it` noapte polar`,
n-a mai existat decât un fel de auror` –
având nuan]ele dezn`dejdii,
speran]elor [i a[tept`rilor mele
Dar aceast` luminiscen]` de curcubeie nocturne
nu era prevestirea unui viitor a[teptat, r`s`rit,
ci a unui tot mai îndep`rtat, ireversibil apus!...
Dar, pân` la urm`, în nesfâr[itele nop]i de iarn`,
moartea
umplea clepsidra tuturor viselor!...
Mana cuvintelor
EX PONTO NR.1, 2006
19