Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

]iganca, mireasa, sex simbol-ul f`ceau parte din preluarea ei clasic`. Pl`cerea
[i durerea o înso]eau pretutindeni. I-au revenit amintirile nop]ilor singuratice
de dup` spectacolele jucate în fa]a miilor de admiratori, ale scenelor pline
de buchete de flori [i ova]ii. Singur`tatea for]at` a unui stil de via]`, adev`rul
ascuns, protec]ia omiprezent` a celui cu o mie de ochi [i ani, camerele întunecate,
privirile secrete [i corpul chinuit de rupturile torturii, ale sufletului,
ale spiritului. R`splata ei... În numele lui Dumnezeu... „Maestrul“.
M-am blestemat c` nu am luat camera de filmat, pentru a surprinde toat`
emo]ia, sunetele, dansul din p`durea deas`. Am lucrat în van, cred. Numai
timpul va spune.
Am c`utat diferite pozi]ii pentru a o fotografia dansând, mi[cându-se în
alte sfere. Am „v`zut-o“ pe scenele din Budapesta, Pekin, Moscova, Tel Aviv,
dansând pentru conduc`torii statelor din toat` lumea, a directorilor acestei înalte
arte. Oameni care aveau destinul na]iunilor în mâini, care f`ceau oamenii
s` dispar` dintr-o pocnitur` din deget, eliberându-i din sistemele nedrepte
care se jucau cu vie]ile lor în spatele cortinelor de fier din lumea a treia.
Nu îmi mai p`sa de iarba ud` când am c`zut în genunchi pentru a o fotografia.
C`utam cadrul potrivit. Vroiam s` surprind adev`rata esen]` a cine
era de fapt [i pentru cine dansa.
„Vedea“ s`lile de spectacol din toat` lumea, scaunele de catifea pe care
st`teau femei cu bijuterii scumpe [i b`rba]i influen]i. Orchestre imense pe
scene, reflectoare [i buchete frumoase de flori. „Bravo“-uri zgomotoase,
dansatori, costume, parfumuri, muzica lui Bach, Mozart, Stravinski piereau
în cea]a spulberat` de r`s`ritul soarelui.
A rev`zut anii de trud` într-un sistem nedrept, cozile lungi la pâine, dis de
diminea]`, pentru ra]ia zilnic` de mâncare. Sistemul în care nu era altceva
decât un pion care s` aduc` distrac]ia pentru ni[te nume care mai ]in titlurile
din ziare. Un loc unde via]a unei Balerine era la fel de bun` ca [i urm`rile interpret`rii
sale - durerea picioarelor însângerate, înf`[urate în tifonul t`cerii,
degetele deformate, durerea de la coloan`, oasele scrântite [i privarea de o
via]` real`, într-o lume liber`, ca recompens` pentru munca ei.
Sim]ea din nou cum partenerii ei dansatori se preg`teau s` evadeze [i s`
se îndrepte, dac` se poate, spre o nou` via]`. Oriunde. Cum se preg`teau
s` renun]e la acea ra]ie zilnic`, pentru a putea s` reziste mai multe zile f`r`
mâncare. Cum p`strau monedele aruncate, ocazional, pe scen`, de parc` ar
fi fost ni[te animale. Monede considerate bilete pentru libertate.
ßi-a amintit de singur`tatea prietenilor, care aveau fe]ele disperate când
[tiau c`-[i danseaz` ultimul dans, pentru c` moartea sau închisoarea îi putea
a[tepta chiar [i pentru înc`lcarea celei mai mici dar stingente legi care-i
guvernau. Dar riscau.
A „v`zut“ pedeapsa anilor de arest la domiciliu, a chinului mental, sub
urm`rirea ochilor care nu f`ceau altceva decât s` p`zeasc` locurile din care
nu exista sc`pare. A tr`it tr`d`rile celor dragi.
ßi-a dansat aceste amintiri, în aceast` diminea]`, fericit` c` a supravie]uit
trecutului, mul]umit` de prezent, optimist` în privin]a viitorului [i bucuroas` c`
tr`ie[te... pentru a dansa. Pentru un moment, timpul s-a oprit iar eu priveam acest
spectacol, laolalt` cu familia mea - p`durea. Nu [tiu cât timp am stat acolo.
Pe cât de repede a început s` danseze, pe atât de rapid s-a oprit, rotindu-se,
din nou, într-o piruet` perfect`, ridicându-[i pentru ultima oar` bra]ele.
Ochii îi erau adânci [i goi de emo]ie. Era acolo, dar parc` nu era, a revenit,
sau a[a p`rea în acea lini[te abstract`.
EX PONTO NR.1, 2006
191