Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

mijlocul p`durii, departe de micile sate care înconjurau zona. Locul perfect
pentru relaxare. Ora[ul se afla la câteva ore dep`rtare. Era lini[te, o diminea]`
frumoas` [i luxuriant`.
Pl`nuisem s` mergem în p`dure pentru a tr`i sentimentul de a fi pierdu]i
în mijlocul copacilor [i al miresmelor rustice de rou` ale dimine]ii, ce acoperea
brazii verzi [i ramurile rupte. Erau degradate, înainte de întoarcerea la origini:
p`mântul. Aveau menirea s` hr`neasc` l`starii proaspe]i [i animalele care
tr`iau acolo [i în împrejurimi, s` dea o nou` via]` crengu]elor frânte, c`zute
lâng` arborii înal]i. Ne-am îndep`rtat repede de c`rarea pe care o apucasem,
dar nu ne-a fost team` c` ne vom fi r`t`cit, pentru c` toate potecile ajungeau,
în cele din urm`, înapoi la hotel. Aveam la dispozi]ie întreaga zi pentru a
cuno[te p`durea. Era frumoas`, cu copacii ei înal]i, cu cea]a [i c`r`rile ce
ne conduceau spre necunoscut. ßtiam c` ne îndreptam spre un loc pe care
nu îl cuno[team.... care ne a[tepta. Aveam emo]ia de dinaintea acelui ceva
ce urma s` se întâmple, sau speram c` se va întâmpla. Prudent, am urm`rit
frunzi[ul care ne ducea spre desi[ul copacilor. Cu fiecare pas, intram într-un
ocean [i mai mare de verdea]`. Lini[tea [i aerul nemi[cat p`reau c` primesc
venirea noastr` [i, în curând, picioarele ni s-au udat. Diminea]a a avut timp
s` se ridice. Soarele nu [i-a g`sit înc` locul pe cer, a[a c` totul era umbrit
[i ud, mirosind a prospe]imea care putea veni numai din acest loc special,
la r`s`rit.
Ea a z`rit un mic lumini[ în desi[ [i a fugit într-acolo. Î[i dorea o scen`
natural`. Am urmat-o cu o împotrivire mut`. Când l-a z`rit, sufletul i s-a înseninat.
Î[i dorea s` danseze.
S-a aplecat pe sub desi[, dând la o parte cu aten]ie crengile, mergând
pe p`mântul r`scolit. Am înaintat spre frunzi[. Pocnetul ramurilor rupte de
mi[c`rile noastre au speriat o familie de iepura[i, de culoarea maronie a
lemnului - casa lor. S-au îmbulzit s` fug` la auzul pa[ilor no[tri. Ne-am uitat
[i ne-a minunat traiectoria mamei, care [i-a f`cut cu pricepere drum pe podeaua
întins` de Mama Natur`, urmat` îndeaproape de puii ei. Ar`tau ca o
trup` mic` de dans, mi[cându-se pe o muzic` neauzit`, pe o scen` de lemn,
în sincron cu solista.
Curând, am ajuns la lumini[ul pe care îl z`rise ea, unde iarba era scurt`,
verde [i ud`, înconjurat`, din nou, de copacii înal]i. În unele locuri, era proasp`t`
[i puternic`. În altele, era înalt` [i firav`, gra]ioas` în adierea vântului
de r`s`rit. Era îng`lbenit` de c`ldura soarelui, în unele locuri, ve[tejit` din
cauza trecerii vremii [i a lipsei luminii, în altele. Ar`ta ca o scen` multicolor`,
dintr-un teatru în aer liber, înconjurat de oameni imen[i, îmbr`ca]i în ramuri
[i frunze.
Eu nu am intuit.
Ea da.
P`rea c` [tia de existen]a acestui loc, de la început.
„Te rog, f`-mi o poz`!“, mi-a spus zâmbind, întorcându-se spre mine.
Pleoapele-i s-au deschis larg, descoperindu-i ochii mari. Mi-a dat aparatul
de fotografiat [i a f`cut câ]iva pa[i înapoi, a[teptând s` o surprind. S-a întors
rapid [i a încetat orice mi[care. S-a ridicat u[or în vârful picioarelor, ca
o balerin`. Mi s-a arâtat înaintea ochilor dintr-o piruet`.
Se transformase.
Acum era sobr`, în pozi]ia clasic` a unui Matador, cu bra]ele ridicate,
întinse astfel încât s`-i eviden]ieze talia sub]ire. Degetele-i p`reau ghiare
EX PONTO NR.1, 2006
189