Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
18
în care timpul s-a reîntors
a putrezit
a[teptând !
A r`mas
doar lan]ul
cu care-am priponit-o
de ]`ru[ul aceleia[i înc`p`]ân`ri!...
ßi apoi, venea totdeauna un moment
în lungile nop]i de iarn`, în Delt`,
când nu m` mai putea salva
decât un fel de m`cel al închipuirii : „Prim`vara!”
De[i, sângele r`zb`tea mereu
Prin bandajul acelei iluzii!...
-II-
În lungile, nesfâr[itele nop]i de iarn`, în delt`,
dup` ce deschisesem ultima ta scrisoare
ca pe un mormânt,
m` ag`]am neîncetat, f`r` s`-n]eleg
c` orice a[teptare e una din fe]ele mor]ii!…
Îmi r`sunau mereu în minte pa[ii t`i îndep`rtându-te,
precum ecoul
nesfâr[it
al unei arme a disper`rii
îndreptat` spre mine
pe tr`gaciul c`reia ap`sasem, dup` plecarea ta! Iar de atunci, în to]i
anii care au urmat,
tr`gând din greu la greu la galerele singur`t`]ii
pe o mare de oameni,
de valuri potrivnice,
arareori am avut curajul s` m` dezbar de închipuirea
c` mai tr`iesc înc`!…
În lungile, pustiitoarele nop]i de iarn`,
mintea mea precum un dinam învârtit de furtunile disper`rii,
reu[ea s` aprind` lumina unui vers,
care se lua la-ntrecere cu moartea
pentru tine!
În lungile nop]i de iarn`
n-a[ fi [tiut de unde r`sare luna
[i unde apune,
dac` nu m-a[ fi orientat dup` acele amintiri fixe
pe care mi le l`sase[i –
precum fl`c`rile ce sclipesc deasupra mormintelor,
de parc` acolo ar fi îngropate comori!...
ßi au r`mas mereu statornice aceste „puncte cardinale”
precum cifrele fosforescente
de pe cadranul întunecat al nop]ilor mele,
m`surându-mi timpul atât de precis,