Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

în sala Institutului Agronomic din Capital` are preten]ia s` fie îndr`git, m`car
de fric`, de c`tre „aproape to]i scriitorii din ]ar`, f`r` nici o discriminare politic`”
8 la banchetul de dup` congresul partidului unic. Atmosfera tragicomic`,
surprins` ca martor ocular de c`tre autorul Jurnalului intermitent, ne face
s` asociem imediat dup`-amiaza osp`]ului acordat cu mult` complezen]`
[i calcul politic scriitorilor de c`tre Ceau[escu [i întreg staful de conducere
ideologic` al ]`rii cu interminabila scen` din casa lui Trimalchio din romanul
lui Petronius, când luau cuvântul clien]ii, rudele sc`p`tate ale acestuia, dar
nu [i cei doi observatori de ocazie ai banchetului: „Aproape fiecare sim]ea
nevoia s` ia cuvântul [i s` spun` ceva în cinstea celor ce patronau mesele,
a[a fel c` peste pu]in glasurile se înc`lecau unele peste altele [i vorbitorii
se str`duiau s` fie auzi]i în tumultul de voci ce umpleau sala. Curând, de la
toasturi s-a ajuns la exprimare prin dolean]e [i revendic`ri, iar unii, ca s` fie
asculta]i, se apropiau de masa lui Ceau[escu [i-i spuneau, ca unui coleg, ceea
ce aveau pe suflet. Evident, totul era de circumstan]`, îns` scriitorii aveau
pentru prima dat` sentimentul c` stau cu regele la mas` [i li se îng`duie
s`-[i descarce sufletele f`r` reticen]e. În orice caz, era prima dat` când ei
sim]eau c` aveau ocazia s` discute cu [eful statului [i s`-[i manifeste, f`r`
cenzur`, nevoile [i p`surile. ßi este iar`[i evident c` totul va r`mâne f`r`
urm`ri, c`ci bunele inten]ii de la agap` nu vor merge mai departe de zidurile
localului unde se desf`[urase ea. Dar momentul era plin de semnifica]ii.” 8 ßi
observatorul atent al forn`itoarelor discursuri sau toasturi, Pericle Martinescu,
î[i imput` faptul c` n-a evitat întâlnirea obligatorie a sa în calitate de scriitor
cu acel Trimalchio mai stilat, viitorul dictator ce-[i confec]iona imaginea de
Mecena al Uniunii Scriitorilor pentru a da tonul encomiasticei [i a de[an]atei
adul`ri generale a sa [i a Partidului din cele dou` decenii urm`toare: „Setea
de libertate – libertatea de exprimare – a scriitorilor din România, ]inut` atâtea
decenii în c`tu[e, p`rea a-[i fi g`sit prilejul de a fi satisf`cut`. Se spuneau
lucruri care în alte împrejur`ri n-ar fi putut fi spuse, se f`ceau promisiuni, se
creau iluzii, dar toate se desf`[urau în euforia trec`toare a unei petreceri.
S-ar fi zis c`, de aici încolo, în lumea scriitoriceasc` din România totul se va
schimba – [i numai în bine. C`ci, din 1938 [i pân` acum, trei decenii deci,
oamenii de litere din ]ara noastr` au trebuit s` suporte chingile unor dictaturi
succesive, sub a c`ror ap`sare dorul lor de libertate a gândului [i a cuvântului
nu f`cea decât s` sporeasc`, f`r` a se putea manifesta”. 9 Se observ` din
întreg acest capitol „1968” întocmirea secret` de c`tre Martinescu nu doar a
unei autobiografii deloc roman]ate a unui om de cultur` onest, îndurerat c` i
s-ar fi cenzurat crea]iile sale beletristice, proiectatele sale metaromane sau
c`r]i de eseuri filosofice ca Lumea ca aventur` [i paradox 10 , Visul cavalerului
(Proiect de autobiografie) 11 , dar [i jurnalele tip Mihail Sebastian 12 .
Nefiind vreodat` un intelectual cu aere de geniu înc` nedescoperit de
contemporani, nedovedind prin vreo scriere literar` sau critic` faptul c` s-ar
fi conformat ideologiilor trec`toare (legionar` ori comunist`), Pericle Martinescu
va fi pentru noi mereu scriitorul care n-a în[elat deloc destinul de
scriitor – cum m`rturisea în Jurnalul intermitent, ci l-a onorat cu prisosin]`
prin marea autenticitate [i obiectiva viziune filosofic` asupra întregii sale vie]i
[i asupra istoriei.
DRAGOß VIßAN
EX PONTO NR.1, 2006
171