Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Eventual, acolo ar putea fi reproduse [i textele pe care le-am scris despre dumneata
sau altele de care dispui. Dar pân` atunci r`mânem vechi [i sinceri prieteni care se
pre]uiesc reciproc”.
Ceea ce am reprodus în rândurile de mai sus, prin dezlegare, iat`, de la autorul
lor, sunt date publicit`]ii pentru prima dat`, onorând astfel revista care le g`zduie[te
[i pe realizatorii ei.
P
AURELIA LåPUßAN
Jurnal intermitent –
carte a neîn[el`rii existen]ei de scriitor
ericle Martinescu, n`scut în satul Vii[oara din jude]ul Constan]a ar fi împlinit
pe data de 11 februarie o vârst` cu totul rarisim` la marii scriitori [i publici[ti
din România, cea de nou`zeci [i cinci de ani. A desfide pe îngerul mor]ii
înseamn`, pentru autorul solilocviilor autobiografice Visul Cavalerului (Editura
Ex Ponto, în 1998), acea putere a gândirii sale de a redeveni un boem
introvertit dup` ce d`dea mereu lupta nonconsider`rii meritelor literaturii sale
de sertar – de gen eseistic [i memorialistic (în primul rând de mare diarist,
cum se [i lansase promi]`tor cu romanul Adolescen]ilor de la Bra[ov
din 1936). Visul acestui adept al scrisului autentic era pe vremea regimului
comunist cel mai lucid imperativ tineresc al intelectualit`]ii anilor ‘30, visul
permanentiz`rii avântului cultural al na]iunii române, al rat`rii [anselor de
ascensiune individual` ori de grup prin îndoctrinarea politic`.
Exprimarea liber` a redactorilor de la cunoscuta revist` s`pt`mânal`
Vremea (dup` ce G. Macovescu îl „prezentase” într-o recenzie a primului
roman martinescian drept un reprezentant remarcabil al noii proze autentiste),
l-a atras cu f`g`duin]ele începerii unei lungi cariere publicistice [i
pe studentul de la Filozofie cu mari aspira]ii literare care descinsese dup`
terminarea liceului în Bra[ov direct la Bucure[ti. Înainte de a dedica acestui
s`pt`mânal politico-socio-cultural Vremea un capitol excep]ional în amintirile
sale intitulate în 1985 aproape subversiv, protestatar, dup` un vers din postumele
lui Eminescu „Umbre pe pânza vremii” (subl. n.), Pericle Martinescu
scria pe ascuns, în întunecatul deceniu IX al secolului trecut, urm`toarele
m`rturii despre genera]ia sa „Criterion”: „Adev`rata noastr` genera]ie – aceea
de la Vremea [i de la alte reviste «neangajate» - genera]ia dezaxa]ilor,
cum o numeam atunci – adic` o genera]ie ce refuza orice înregimentare
ideologic`, având ca suprem ideal ridicarea culturii române[ti la un nivel de
unde s` poat` fi privit` m`car cu oarecare aten]ie – este o genera]ie c`reia
i s-a interzis s` respire în libertate, o genera]ie sufocat`.” 1
Titlul acestor fragmente de jurnal este metaforic, con]inând mai întâi o
aluzie la intermiten]a manifest`rii la orice mare prozator diarist (Goethe din
„faimoasele lui Convorbiri cu Ekermann”, „Montherlant în Carnetele sale de
EX PONTO NR.1, 2006
169