Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
168
Îmi place cartea aceasta [i o iubesc. Sper s` se bucure de ea [i cei care
o vor avea în mân`. Vreau s` cred, de asemenea, c` [i Editura r`mâne mul-
]umit`, adic` s-a ales cu un oarecare profit material pe lâng` c` a înscris în
activitatea sa o apari]ie, ca s` zic a[a, simpatic`.”
Evident, autorul se raporta în toate cele ce credea c` ]in de suportul financiar
al c`r]ii la timpurile binecunoscute din perioada anilor lui tineri, când
drepturile de autor constituiau cu adev`rat venituri însemnate, iar editurile se
alegeau cu un mare profit de imagine [i numero[i cititori.
Pu]in mai târziu a început rela]ia cu profesorul Ioan Popi[teanu [i cu
editura „Ex Ponto”, care avea s`-i aduc` scriitorului nenum`rate bucurii [i
o r`splat` binemeritat` a activit`]ii sale literare. Modul exemplar în care s-a
implicat directorul Bibliotecii Universitare în editarea integralei operei lui Pericle
Martinescu, eforturile [i mai ales consecven]a acestuia au fost încununate cu
un succes pe termen lung:spa]iul dobrogean [i-a g`sit un loc binemeritat în
cultura na]ional` a unui timp istoric.
Am scris în repetate rânduri c` prozatorul ar fi meritat s` aib` parte în urbea
lui natal` de onoruri, adic` s` fie declarat cet`]ean de onoare al Constan]ei.
C`ci ora[ul va r`mâne în literatura român`, ve[nicind, [i prin pana pictural`
a lui Pericle Martinescu. R`mân formidabile, dar singulare, gesturile filialei
Dobrogea a Uniunii scriitorilor care i-a conferit câteva premii valoroase.
Ce a fost pentru Pericle Martinescu ora[ul copil`riei sale?”Dintre ora[ele
din lume prin care am avut prilejul s` trec, Constan]a mi-a fost [i mi-a r`mas
cel mai drag, nu numai pentru frumuse]ea [i distinc]ia lui edilitar`, ci, mai ales,
pentru leg`turile mele personale cu el, leg`turi ce pot fi asemuite cu ale unei
iubiri între dou` fiin]e cu pulsa]ii sentimentale reciproce.”
Pericle Martinescu se sim]ea implicat în via]a Cet`]ii, la curent cu evenimentele
ora[ului, dar [i ale vie]ii române[ti în general, dovedind aristocrat c`
apar]ine, în toat` fiin]a sa – cu rar devotament - culturii române de ast`zi. S`-i
cinstim memoria [i lucrarea artistic`, o datorie fireasc` a fiec`ruia dintre noi.
NOTå
Coresponden]a cu semnatara acestor rânduri a început în septembrie 1982.Ocazional,
mai ales în leg`tur` cu diversele colabor`ri pe care le-a semnat în estivalul
„Litoral”. Mai târziu, prin 1991, solicitându-i continuarea acestor reportaje de culoare
sentimental` ne-a r`spund ferm: „nu m` simt în stare s` scriu ceva pentru un ziar(cotidian),
f`r` a mai preciza c` niciodat` n-am colaborat, în via]a mea, la astfel de publica]ii,
r`mânând fidel celor literare, s`pt`mânale sau lunare. Dup` cum [ti]i, am oferit câte
ceva pentru „Litoral”, dar numai fiindc` era o „revist`” [i fiindc` era]i Dv.acolo”.
Cu mici întreruperi coresponden]a noastr` - 60 scrisori de mare valoare documentar`,
care sper s` fie transcrise în filele unei c`r]i-document în perioada urm`toare
– a durat pân` la începutul anului 2004.
În februarie 2001, Pericle Martinescu îmi atr`gea delicat aten]ia într-o lung` scrisoare:
”Pu]ina coresponden]`, cu dumneata [i cu cine se va mai g`si, poate fi publicat`
dar numai Cândva, cum am convenit [i cu dl Popi[teanu, adic` dup` dispari]ia mea.