Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

profiluri contemporane
FLORENTIN POPESCU
D
Radu Cârneci, un poet cu voca]ia prieteniei
ac` în cei peste treizeci [i ceva de ani de când îl cunosc pe d-l Radu
Cârneci n-am ]inut nicicând eviden]a multor manifest`ri literare, ori mai
pu]in literare la care am participat împreun` [i nici n-am consemnat nic`ieri
num`rul întâlnirilor pe care le-am avut în Bucure[ti, la Buz`u, pe
meleagurile Gorjului [i în alte locuri din ]ar`, dou` lucruri sunt sigure:
locul [i data când ne-am cunoscut [i am stat de vorb` pentru întâia oar`
– Bac`u, 1970.
Nu trecuse nici m`car un an întreg de când absolvisem facultatea [i
anume împrejur`ri m-au determinat s` plec \n armat` „la cerere” [i s` ajung
în ßcoala de subofi]eri de rezerv` din amintitul ora[ moldav. Cu numai o
s`pt`mân` înainte îmi ap`ruse volumul de debut, Obsesia p`s`rilor [i
nici n-apucasem m`car s` m` bucur de el fiindc` la câteva zile dup` ce
l-am avut în mâini [i-l priveam cu încântarea pe care numai un încep`tor
o poate tr`i a trebuit s` r`spund comenzilor „Drep]i!”, „Culcat!”, „Salt
înainte!”, „Înainte mar[!” [i câte altele pe dealul din apropierea Bac`ului,
într-o uniform` care m` stânjenea la tot pasul [i purtând în picioare ni[te
bocanci care mi se p`reau mai grei decât o piatr` de moar`.
A[adar, sosind eu în ora[ul lui Bacovia m-am gândit s`-i trimit un volum
d-lui Radu Cârneci, la revista Ateneu, unde [tiam c` este redactor [ef [i
b`nuiam c` se va bucura de primirea lui, mai ales c` veneam din jude]ul
s`u de ba[tin` [i, gândeam eu morome]ian, fiecare buzoian când ajunge
într-un ora[ str`in tot pe buzoieni îi caut`. Nu ne cunoscusem înainte [i
nici cine [tie ce informa]ii despre domnia sa nu aveam. Ca poet, fire[te,
d-l Radu Cârneci era cunoscut [i-i citeam [i eu destule poezii, îndeosebi
în revista pe care o patrona, dar despre el ca persoan` mi-am dat seama
c` nu [tiu chiar nimic: dac` e binevoitor, ori, dimpotriv` un tip acru [i ciufut,
de care e greu, ori chiar mai bine s` nu te apropii. În sinea-mi, îns`,
nutream (ca orice debutant editorial, cum eram) dorin]a de a m` onora [i
pe mine, ca [i pe al]ii, cu o cronic` de carte în rubrica „Pro amici]ia”, din
lectura c`reia dedusesem c` se apleac` cu în]elegere [i simpatie asupra
volumelor citite cu foarte mult` aten]ie.
I-am trimis, a[adar, un mic „colet literar” [i numai dup` câteva zile am
primit o foarte c`lduroas` scrisoare de felicit`ri (regret c` n-am p`strat-o)
[i promisiunea c` într-un proxim num`r de revist` m` va gratula cu un
EX PONTO NR.1, 2006
159