Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Plecând de la eseul Apa [i visele scris de Gaston Bachelard, Mihai M`nescu
analizeaz` modul cum ar trebuit receptat, „citit” peisajul din Delta Dun`rii,
din unghiuri diferite – cel mai favorabil fiind locul pe care ]i-l ofer` lotca – prin
nenum`rate reveniri în anotimpuri diferite [i ajunge la concluzia c` triunghiul
apelor are trei repere determinante: fluiditatea, certitudinea orizontalelor [i
lumina. Fiecare reper este comentat din perspectiva pictorului c`ruia, dup`
experien]a din Delta Dun`rii, i-a devenit „ap`s`tor de clar adev`rul c` elementele
fundamentale ale vizibilului, oricât de bine definite ar p`rea, au misterioase
dar continue schimburi [i prelingeri de materie”. Dup` experien]a din delt`,
limbajul s`u pictural a suferit modific`ri: tu[ele verticale se impun asupra celor
orizontale, volumele [i formele mari se aplatizeaz` datorit` perspectivei aeriene,
desenul [i culoarea sunt mai mult sugerate, iar contrastele [i clarit`]ile
apar cu parcimonie [i scot în eviden]` fluiditatea „omniprezent`” din peisaj.
Rela]ia care se stabile[te între un artist [i peisajul pe care îl picteaz` este
una complicat` [i aproape dificil de exprimat. Exist`, uneori, o for]` magic`
a peisajului care pune st`pânire pe artist. Cromatica, liniile care îl compun,
structura, textul formelor, expresia lor, toate acestea îl atrag pe artist [i îl
cheam` de nenum`rate ori. A[a s-a întâmplat [i cu peisajul din triunghiul
apelor. A[a se explic` revenirea lui Mihai M`nescu în Delta Dun`rii „pentru a
sesiza fluidele nuan]e, pentru a le gusta spectaculosul, pentru a deveni capabil
de a le figura în semne plastice…”. Pagini întregi sunt dedicate orizontalit`]ii
din peisajul deltei. Altele descriu cerul, apa, dialogul dintre cer [i ap`, lumina,
soarele, cea]a, uscatul, formele, liniile [i culorile din Delta Dun`rii. La pagina
120, scriind despre lumina din triunghiul apelor, Mihai M`nescu reu[e[te o
adev`rat` performan]` în materie de peisaj realizat prin mijloace literare. La un
interval de câteva minute, datorit` luminii, natura ni se înf`]i[eaz`, paradoxal,
prin dou` peisaje cu semnifica]ii diferite: „primul, teatral, t`ios [i îngrijor`tor,
iar cel de-al doilea, omenesc [i pictural”. Atmosfera care se degaj` din fiecare
descriere m-a dus cu gândul la tehnica de construc]ie a poemului haiku:
juxtapunerea dintre etern [i efemer în natur`. Spa]ial, urm`re[ti pe vertical`
[i orizontal` tu[ele trasate de autor prin cuvinte, parcurgi spectacolul oferit de
lumin` [i sim]i emo]ia fireasc` a celui care a notat transform`rile nea[teptate
pe care lumina le opereaz` într-un peisaj.
EX PONTO NR.1, 2006
153