Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

ION CODRESCU
C
Triunghiul apelor
ând în urm` cu câteva luni am primit aceast` carte (Mihai M`nescu,
Triunghiul apelor, Editura Semne, Bucure[ti, 2005), cu dedica]ie din
partea autorului, m`rturisesc, nu b`nuiam ce avea s` ascund` volumul
dincolo de coperta care sugera un peisaj de toamn` cu ap`, b`rci, p`mânt
[i cer. Ca autor de c`r]i, graficianul [i profesorul Mihai M`nescu de
la Universitatea Na]ional` de Arte din Bucure[ti ne obi[nuise cu lucr`ri
de teoria limbajului în grafic` (Ordine [i dezordine în limbajul graficii,
Editura Tehnic`, 2000, Tehnici de figurare în gravur`, Editura Tehnic`,
2001, Retoric` [i candoare în limbajul graficii, Editura Aletheia, 2004, [i
Tehnici tradi]ionale ale gravurii, Editura Aletheia, 2005).
Mihai M`nescu face parte dintre plasticienii care au fost tenta]i s` se
exprime [i prin intermediul cuvântului. În istoria artei universale exist` o
adev`rat` tradi]ie printre pictorii chinezi (pictorii litera]i) [i japonezi dintre
care a[ dori s` amintesc doar dou` nume celebre: Wang Wei din dinastia
Tang [i Yosa Buson, pictorul care s-a remarcat [i ca autor de poeme
haiku [i care a ajuns la performan]a de a fi considerat printre cei patru
mae[tri ai acestei specii lirice din ¥ara Soarelui R`sare. În spa]iul european,
Leonardo da Vinci, Michelangelo, Poussin, William Blake, Eugène
Fromentin, Delacroix, Van Gogh [i mul]i al]ii au l`sat eternit`]ii, pe lâng`
crea]ia lor plastic`, pagini memorabile de jurnal, poezie, eseu, roman,
coresponden]`. La noi, Ion Vlasiu, Alecu Ivan Ghilia, Dan Hatmanu, Br`du]
Covaliu, Val Gheorghiu [i Mihai M`nescu sunt doar câteva nume dintre
arti[tii români care [i-au orientat crea]ia [i spre domeniul literar.
La o prim` citire a titlului [i a imaginii color de pe coperta volumului
pe care îl prezent`m acum, cu siguran]`, semnele lingvistice [i plastice
semnific` un loc al apelor, un triunghi celebru de pe hart`: Delta Dun`rii.
Dar Mihai M`nescu nu se ocup` de „geografia” Deltei Dun`rii. Triunghiul
apelor devine un spa]iu în care vreme de peste dou`zeci [i cinci de ani,
o dat` sau de dou` ori pe an, graficieni, pictori, cerami[ti, critici de art`
[i sculptori se aflau în c`utarea „luminii argintii, de neg`sit altundeva”,
se reg`seau pe ei în[i[i într-un decor unic de o „rafinat` monotonie, cu
raporturi mereu imprevizibile, cu sunete [i viet`]i fermec`toare”, departe
de lumea dezl`n]uit` – cum spunea Thomas Hardy – dar martori ai unor
experien]e unice de via]`. De la început, Mihai M`nescu precizeaz`:
„Acest m`nunchi de pagini, propus ca o ini]iere în tehnica de a sim]i
peisajul (…), este dedicat sculptorului Virgil Mih`escu, legendar mentor
EX PONTO NR.1, 2006
151