Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
138
literar), îl leag` de so]ie (cântul XXVII, „Paradiso”- sfera a noua 9 reprezint`
cerul transparent, diafan, dincolo nu este nimic, nici m`car gol).
Dante intr` în categoria eroului tragic care este un tip de DAEMONDO-
RA masculin` pentru societatea contemporan` lui [i un tip de TEODORA
pentru conceptul de iubire. Dante este în sens modern un Ulise în c`utarea
aparen]elor.
Figura Beatricei se încadreaz` perfect în categoria simbolisticii frumuse]ii
absolute, oricare ar fi el. Ea este miza r`zboiului sufletesc, dar ea este
[i imaginea blestemului. Frumuse]ea Beatricei are [i o justificare puternic`;
numele ei s-ar putea transcrie sub formula: IX – formula perfec]iunii închipuite
[i des`vâr[ite.
Am citit pe un col] de hârtie într-un caiet uitat într-un col] al camerei deja
pr`fuite de prea multe hârtii c` locuin]ele sunt ni[te „pe[teri particulare 10 ”;
cu cât vedem mai mult cu atât vorbim mai pu]in. De aceea nu ne pierdem
în aceast` „lume” care reprezint` în cel mai simplu mod CREATORUL 11
(Dante).
Lumea lui Dante poate fi citit` ca un surâs al cerurilor 12 ce „a[teapt`” s`
formeze o lume a aparen]elor în care iubirea s` se poat` manifesta. Lumea
lui Dante e lumea sc`rilor 13 în care senza]iile, sentimentele, frumuse]ea caut`
moduri de exprimare sau de salvare.
Lumea lui Dante este o lume aflat` în c`utarea unei gnoze, în c`utarea
acelei experien]e care s` îi ofere accesul la Dumnezeu. Din aceast` perspectiv`
ochii Beatricei ar putea reprezenta lumina, credin]a religioas`, iar adev`rul
pe care Dante îl caut` dar nu-l mai g`se[te, cunoa[terea lui Dumnezeu.
Ta]ian descompune ceea ce noi numim „suflet” în dou` elemente 14 :
Psyche (= spirit), con]ine diferite elemente dispuse în cercuri, ca, a[tri,
îngeri, oameni etc. [i pneuma (= sufletul). Astfel, conform c`r]ii lui Horia-
Roman Patapievici, putem s` vedem sufletul ca pe întunericul („inferno”)
care este pe cale s` primeasc` cuvântul („purgatorio”), transformându-se cu
timpul în via]`.
Ceea ce caut` de fapt Dante este îmbinarea sufletului cu spiritul. C`utarea
manifest` ambivalen]a condi]iei umane, devenind de cele mai multe ori o form`
de conversa]ie cu accente de comedie, reu[ind totu[i s` creeze suspans.
„Lumea” lui Dante este lumea no]iunilor generice ce desemneaz` totul
dar nimicul. Natura elementului pe care se bazeaz` mecanismul lumii lui
Dante este metafora luminii, tr`s`tur` care produce confuzii între cele dou`
tipuri de iubire pe care le întâlnim: iubire ideatic`, iubirea religioas` [i iubirea
sufleteasc`, ele ajungând a se confrunta [i confunda. Iubirea ideatic` este
descris` ca fiind conformist`, provocatoare, absurd`. Iubirea religioas` are
ca form` cuvântul iar iubirea sufleteasc` este o pierdere a controlului de sine.
Aceasta este „lumea lui Dante” v`zut` prin ochii Beatricei. Nu este o lume
real` datorit` lipsei noastre de imagina]ie. Nu este o lume imaginar` datorit`
lipsei caracterului terapeutic. Este o lume normal` v`zut` dintr-un punct de
vedere la fel de normal ca existen]a într-o lume a ambiguit`]ilor atribuite dublei
în]elegeri a virtuozit`]ii.
Cartea pare un joc gratuit ce nu incit` la consecin]e. Pare, c`ci, de fapt
„Ochii Beatricei” reprezint` o ruptur` la nivelul comunic`rii dintre noi, cei care
suntem doar ni[te simpli lectori în c`utarea sensului ascuns al oric`rui cuvânt
[i voi, cei care ne oferi]i posibilitatea descoperirii celor mai mari adev`ruri sub
forma unor transform`ri la nivelul cuvântului.