Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
134
cea mai de jos atins` de Camil Petrescu”, situa]ia se datoreaz` [i lipsei totale
de „organ” a dramaturgului pentru marele Caragiale. De[i nu l-a suferit pe
autorul Scrisorii pierdute, a fost obligat s` scrie piesa pe care a [i ref`cut-o
de nenum`rate ori, c`ci i-a fost refuzat`. E tributul pl`tit oportunismului s`u.
Interesant` [i, consider, just` observa]ia criticului privind succesul Morome]ilor.
Pe bun` dreptate nu confund` popularitatea cu valoarea. Multe c`r]i de
valoare fie de epic` \ntins`, fie texte lirice nu s-au bucurat de popularitate, \n
pofida unei estetici superioare. Altele \ndoielnice ca realizare artistic` cunosc
o aderen]` deosebit`. Hot`r~toare p~n` la urm` este interven]ia altor factori,
a muzicii de ex. Popularitatea romanului lui Preda se datoreaz` [i unor factori
sociali [i politici: „Nostalgia lui Marin Preda fa]` de satul copil`riei lui a f`cut
atingere (s.a.) cu nostalgia unei ]`ri \ntregi fa]` de propriul ei trecut, trimis \n
neant prin colectivizarea for]at` a agriculturii”.
Prezentarea scriitorului urmeaz` un tipar care \ncepe cu biografia, incluz~nd
uneori [i portretul, [i se \ncheie cu bibliografia, \ntre cele dou` repere
fiind discursul critic propriu-zis. Totu[i, \n anumite cazuri biografia scriitorului
se integreaz` considera]iilor critice. Alex. ßtef`nescu prezint` biografiile [i
c~teva remarcabile portrete ale contemporanilor s`i, pe cei mai mul]i cunosc~ndu-i
direct. Dup` opinia lui G. C`linescu, biografia, ca [i portretul,
parte component` a celei dint~i, intervine din momentul \n care un creator a
devenit legend`. Criticul nu lucreaz` cu realitatea, ci cu legenda scriitorului.
Alex. ßtef`nescu din aceast` perspectiv` se vede c` nu-i c`linescian, ci lovinescian.
El apeleaz` la portret ca procedeu, nu cu preocup`ri absorbante de
transformare \n specie, cum [i e cazul la al]ii, cu foarte bune reu[ite. C~teva
dintre portrete probeaz` din plin talentul descriptiv al criticului, ca [i existen]a
unui ochi ce p`trunde ad~nc \n model. Iat`-l pe D.R. Popescu, care „merit`
studiat c~nd joac` [ah… Este, f`r` \ndoial`, un ambi]ios, dar unul enigmatic,
care nu-[i declar` inten]iile. Nu are nimic de fanfaron. çn rarele cazuri c~nd nu-[i
\ncordeaz` voin]a ca s` ob]in` ceva greu de ob]inut, st` t`cut [i dezorientat \n
mijlocul semenilor, contempl~ndu-i cu o privire de un albastru rece. Mu]enia
impenetrabil` [i fixitatea privirii \l fac s` semene cu un sfinx”. Cezar Baltag:
„Dac` \l \nt~lneai pe strad`, \i remarcai profilul de \mp`rat roman, dar [i sfiala
cu care trecea printre oameni ca printre ni[te vase de cristal. Mergea u[or
aplecat [i, din cauza miopiei, ridica din c~nd \n c~nd cercet`tor capul, privind
prin ochelarii s`geta]i de c~te o raz` de soare”. ßi portretul lui Gabriel Chifu:
„Cu figura lui luminoas`, de personaj pozitiv din filmele americane, profund
civilizat [i responsabil, Gabriel Chifu nu are nimic din ur~]enia ostentativ`,
din stilul [leamp`t [i mai ales din insolen]a cu care se c~[tig` azi un loc \n
literatur`. A[a se explic` de ce \ntr-o fotografie de grup a scriitorilor rom~ni
de azi trebuie c`utat undeva, \n planul doi. çns` cei ce g`sesc timpul necesar
ca s`-i citeasc` textele (sustr`g~ndu-se eventual mondenit`]ilor) \l situeaz`,
spontan, \n prim-plan, ca pe un autor experimentat [i cuceritor.” ßi, \n sf~r[it,
despre transformarea lui Ioan Alexandru dup` \ntoarcerea din Germania, c~nd
„poetul s-a schimbat \n c~]iva ani [i ca identitate fizic`: nu mai p`rea r`zvr`tit
[i m`re], ca «fierarul» lui Arthur Rimbaud, ci umil [i cucernic ca Zosima din
Fra]ii Karamazov; cu umerii adu[i \n fa]`, cu privirea \n jos, «\n]elegea» [i
«ierta» pe toat` lumea, iar \n discu]iile curente folosea apelativul «frate». O
transformare asem`n`toare a suferit poezia lui, devenind monoton`, imnic`,
lipsit` de dramatism. Nu mai era iluminat`, ci luminoas`.”
E de prisos s` discut op]iunile autorului privind judec`]ile, structurarea
discursului s`u critic pe anumite segmente ce ]in cont exclusiv de criteriul