Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

CASSIAN MARIA SPIRIDON
E
pre-texte
O sticl` aruncat`-n Ocean
u scriu. Cine m` cite[te? Prima afirma]ie o putem considera o certitudine
sau aproape o certitudine. E sigur c` eu scriu sau cel pu]in transcriu
ceea ce îngerul [opte[te la urechea sufletului. Ne întreb`m, cine scrie
f`r` a avea speran]a c` va fi citit, cine nu scrie pentru un lector, nu se
adreseaz`, fie [i indirect, cuiva, unui geam`n întru spirit! Cred c` nimeni.
ßi cei care afirm` contrariul se comport` precum ni[te domni[oare ce
se declar` dezinteresate de viitorul lor marital, dar abia a[teapt` s` li se
cear` m~na. De nu ar fi a[a, la ce s-ar str`dui s`-[i vad` textele tip`rite
în reviste sau/[i adunate în c`r]i ce pot fi achizi]ionate din chio[curi sau
libr`rii, pot fi r`sfoite sau împrumutate din biblioteci, de cititorul care – poate
aici ne iluzion`m – le a[teapt`? Cu a doua interoga]ie, Cine m` cite[te?,
p`r`sim p`m~ntul oarecum ferm [i ne rostogolim în spa]iul de necontrolat
al incertitudinii. Aici, prin extrapolare, ac]ioneaz` rela]iile de incertitudine.
Rela]iile, deduse în 1927 de Werner Heisenberg, eviden]iaz` limitele
de aplicabilitate ale mecanicii cuantice. Ele exprim` leg`tura specific`
dintre impulsul [i coordonatele spa]iale (respectiv energie [i timp) ale
microobiectului. Definite în sens clasic, coordonata [i impulsul, în mecanica
cuantic`, devin no]iuni complementare, care nu pot fi determinate
simultan cu o precizie oric~t de mare – rela]ie cuprins` într-o formul`
matematic`. Aplic~nd contextului termenii men]iona]i, impulsul apar]ine
celui care a realizat textul, iar coordonata unui cititor posibil, între care
se stabile[te o rela]ie complementar`, greu de determinat cu o precizie
c~t de c~t acceptabil`.
Orice scriitor începe prin a fi cititor, unul la început m~nat de interesul
[i pl`cerea ingenu` a lecturii, în timp asist`m la o profesionalizare tot mai
accentuat` a lecturii, f`r` a se pierde cu totul înc~ntarea [i curiozitatea
în descoperirea de noi autori sau redescoperirea c`r]ilor deja citite. ßi
pentru a fi cititor se cere s` ai talent. Talent de cititor. Nu foarte mul]i au un
astfel de talent, au voca]ia, chemarea c`tre lectur`, una divers`, aplicat`,
consistent`, cu putere de a-i p`trunde ad~ncurile de lumini [i umbre, pe
care textul le capaciteaz`. Scriitorul, virtualul scriitor are în gene talentul
de cititor, de iubitor al cunoa[terii, mai apoi î[i descoper`, î[i edific` pe
cel de autor. F`r` primul talent s~nt mici [anse de a-[i accesa voca]ia
EX PONTO NR.1, 2006
129