Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC
Share Embed Flag
Download ePaper

Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

romdidac.ro
03.06.2013 Views

cializat`: „Atena voia s`-[i c`leasc` cet`]enii…” (p. 13). A[a se motiveaz` preferin]a lui Aristotel pentru caractere alese, izvodind o atitudine aleas`, aceasta avându-[i r`d`cina în „lucrurile b`rb`te[ti”. În fond, conchide Sorescu, aceast` cruzime a vechilor greci vine din luciditate. În capitolul al XV-lea, Marin Sorescu se arat` preocupat de psihologia spectatorului antic. ßtim – din spusele cercet`torului nostru – c` în Grecia antic` tragedia era institu]ionalizat`. De ast` dat`, el mai adaug` un am`nunt la aceast` informa]ie: „Tragedia era un spectacol popular…” (p. 44). Introducerea prologului în structura tragediei, pe care a operat-o Euripide, echivaleaz` cu o gaf` – opineaz` Sorescu: „Într-un fel, Euripide [i-a b`tut joc de cet`]eanul atenian, atentând (…) la bunul s`u obicei de a înv`]a de pe scen` ce trebuie s` fac` în via]`.” (p. 45). Autorul St`rii de destin devine mali]ios atunci când observ` c` acela[i dramaturg renun]` în piesele sale la oracol: „Autorul Medeei (…) dispre]uie[te oracolul. Nu mai lucreaz` cu mân` moart`. Mâna mortului e chiar mâna fiec`ruia dintre eroi.” (p. 46-47). Dac` grada]ia tragicului a fost analizat` la fiecare din cei trei tragedieni, sunt v`zute [i „minusurile”, îns` – se aten]ioneaz` – trebuie percepute global, deoarece sunt din punctul de vedere al spectatorului modern: „…cei vechi se compl`ceau în a face digresiuni [i ac]iunea, odat` ajuns` în punctul culminant, era în mod nedramatic întrerupt` de o interven]ie elegiac` a corului sau de o descriere de natur` (…) Aceasta nu poate fi o lips`, pentru c` (…) autorul, oricare dintre ei, punea prea pu]in pre] pe ac]iune. El nu f`cea o pies` poli]ist` (…) C` exist` în afar` de p`r]ile lirice «scene de umplutur`», cum le nume[te Emil Faguet? Aceste scene existau, dar umplutur` poate fi doar din punctul nostru de vedere…” – s.a. (p. 47). Prelegerile de estetic` a tragediei se încheie cu un capitol despre categoria estetic` a frumosului în tragedie. Aici, se precizeaz` c` filosofii greci identificau frumosul cu echilibrul, acesta însemnând p`strarea propor]iilor, adic` m`sura [i ordinea. În capitolul Starea de destin, Marin Sorescu sintetizeaz` observa]iile din capitolele anterioare, aplicând componentele frumosului estetic la „obiectul” cercet`rii sale: „Grecii sunt primii care aduc frumosul la propor]iile min]ii (…) Tragedii (…) de familie, luate din via]a de fiecare zi, au fost împinse în zona generalului uman, ridicate la propor]ii mitice. Acela[i proces de echilibru, m`sur` (…) Frumosul mai const`, în piesele vechi, în boltirea extraordinar` a vie]ii suflete[ti, p`rând s` închipuie o cupol` aparte (…), sub care insul vine s` aduc` prinos [i jertfe.” (p. 57-58). B. Epopeea lui Ghilgame[ Uzitând de o compara]ie tipic` scriiturii sale, Marin Sorescu este impresionat de vechimea epopeilor, pentru c` în ele s-a decantat un întreg tezaur al spiritualit`]ii umane – filosofia, teologia, cosmogonia: „Epopeile sunt ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bune.” (p. 60). Civiliza]ia sumerian` trebuie pre]uit` – e de p`rere Sorescu – pentru c` a dat lumii una din cele mai vechi epopei – cea a lui Ghilgame[, dar [i pentru c` „Aici a ap`rut mai întâi ideea ve[nicei reîntoarceri (…) ca [i majoritatea, dac` nu chiar toate miturile.” (p. 61). Rezumând „subiectul” acestei epopei (atât cât s-a p`strat), eseistul insist` pe dou` aspecte, din care transpare lirismul: prietenia lui Ghilgame[ cu Enkidu (alter-ego-ul primului, un fel de „frate de cruce” – se precizeaz` –, a[a cum apare în folclorul nostru) [i dialogul celor doi, Enkidu fiind pe patul suferin]ei. Sensibilitatea lui Ghilgame[ este eviden]iat` cu ajutorul parado- EX PONTO NR.1, 2006 127

EX PONTO NR.1, 2006 128 xului: în evocarea locurilor [i a animalelor, Ghilgame[ „are un temperament liric de mireas`, de[i e ca un Hercule.” (p. 67). Aceast` hran` spiritual` („…s-a scris pe nemâncate epopeea lui Ghilgame[. Pe nemâncate, pentru c` e lung` [i, oricum, ]ine de foame…” – p. 65) re]ine aten]ia lui Sorescu prin înc` dou` aspecte: rolul visului pentru prefigurarea destinului celor doi prieteni („Întotdeauna, înaintea vreunei ispr`vi, cei doi au câte un vis, care e un fel de înaintemerg`torul, face pe proorocul.”– p. 67) [i primul periplu în infern: „Ghilgame[ ob]ine în sfâr[it «ca duhul lui Enkidu s` ias` afar` din infern / ßi fratele s`u s`-i povesteasc` drumul în infern.» Sunt prefigura]i aici Homer [i Dante.” (p. 68). Aceast` ultim` observa]ie e f`cut` cu ochiul unui istoric literar avizat.

EX PONTO NR.1, <strong>2006</strong><br />

128<br />

xului: în evocarea locurilor [i a animalelor, Ghilgame[ „are un temperament<br />

liric de mireas`, de[i e ca un Hercule.” (p. 67). Aceast` hran` spiritual`<br />

(„…s-a scris pe nemâncate epopeea lui Ghilgame[. Pe nemâncate, pentru<br />

c` e lung` [i, oricum, ]ine de foame…” – p. 65) re]ine aten]ia lui Sorescu<br />

prin înc` dou` aspecte: rolul visului pentru prefigurarea destinului celor doi<br />

prieteni („Întotdeauna, înaintea vreunei ispr`vi, cei doi au câte un vis, care<br />

e un fel de înaintemerg`torul, face pe proorocul.”– p. 67) [i primul periplu<br />

în infern: „Ghilgame[ ob]ine în sfâr[it «ca duhul lui Enkidu s` ias` afar` din<br />

infern / ßi fratele s`u s`-i povesteasc` drumul în infern.» Sunt prefigura]i aici<br />

Homer [i Dante.” (p. 68). Aceast` ultim` observa]ie e f`cut` cu ochiul unui<br />

istoric literar avizat.

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!