Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

LILIANA BÇRLåDEANU
T
sorescu – 70
Paracliserul
rilogia lui Marin Sorescu Setea muntelui de sare se înscrie în tendin]a
de reconsiderare a mijloacelor [i a posibilit`]ilor teatrului în direc]ia unei
comunic`ri directe, esen]ializate a unor probleme de cunoa[tere. Cele
trei piese, medita]ii-parabole, Iona, Paracliserul [i Matca sunt reunite
sub semnul unei metafore care sugereaz` ideea c` setea de adev`r, de
cunoa[tere [i de comunicare este calea de care omul are nevoie pentru
a ie[i din absurdul vie]ii.
Dup` cum remarc` Eugen Simion, o problematic` unic` reune[te cele
trei piese, fiecare îns` propunând solu]ii diferite pentru rezolvarea dramei
existen]iale: „Iona, Paracliserul [i Matca sunt opere dramatice în sensul
nou pe care îl dau termenului scriitori moderni de genul lui Beckett sau
Ionesco: o c`utare spiritual`.Temele dezvoltate de aceste monologuri
dramatice merg, pân` la un punct, în direc]ia existen]iali[tilor (omul în
fa]a existen]ei cople[itoare, revolta fa]` de determinismul circumstan]elor
etc.), îns` M. Sorescu nu face din moarte o problem` fundamental` [i
nu caut` în absurd o etern` solu]ie de salvare.” (Scriitori români de azi
III, Ed. David. Litera, Bucure[ti-Chi[in`u, 1998, p.176).
Paracliserul, pies` subintitulat` Tragedie în trei tablouri, publicat` în
anul 1970, se constituie într-o replic` a mitului jertfei pentru crea]ie.
Pe de alt` parte, pune sub semnul întreb`rii destinul omului religios
într-un veac agnostic: „Prin acest personaj suntem proiecta]i în drama
unei omeniri angoasate [i debusolate de sfâr[it de mileniu [i de istorie”.
(Maria Ana Tupan, Marin Sorescu [i Deconstructivismul, Scrisul Românesc,
Craiova, 1995, p.145).
Dup` opinia lui Marian Popescu, personajele lui Sorescu nu reprezint`
solu]ii melioriste date unor probleme ale omului contemporan; ele sunt
r`spunsuri în curs de constituire, chei pentru labirint. Ca [i personajele
tragediei antice ele sunt invadate de întreb`ri care provoac` spaime [i
mari nelini[ti; de la na[tere la problema comunic`rii, de la singur`tate la
moarte, toate aceste teme se reg`sesc în teatrul lui Marin Sorescu. Prin
faptul c` a optat pentru un singur personaj în scen`, autorul demonstreaz`
c` scopul s`u a fost acela de a aborda drama individului, nu a societ`]ii;
prezen]a unui al doilea personaj cu acela[i statut ar fi implicat societatea
[i, odat` cu ea, conven]ii, reguli, mimetism.
EX PONTO NR.1, 2006
117