Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
110
maniacal`, extazul, depresia sunt momente de trecere, de evolu]ie, într-o în-
[iruire ciclotimic` de senza]ii perverse [i bizare. Lupta este imposibil`, deoarece
contradic]iile sunt iremediabile. Singura cale r`mas` este pr`bu[irea în
propriul abis interior [i cufundarea într-un haos nedefinit. Nici m`car lirismul
nu are valoare moral`, întrucât autorul dore[te o întoarcere la starea de barbarie,
când nu erau religii, morale, ierarhii spirituale [i norme culturale. Este o
filozofie isteric` [i exaltat`, conspirativ` [i fanatic`, un Eldorado al nebuniei.
Oboseala intelectual`, a z`d`rniciei, a scepticismului, a disper`rii, se traduce
printr-o total` neîncredere în lume. Avem de-a face cu un caz patologic [i
simptomatic de isterie intelectual`, psihoz` menstrual`, contorsiune individualist`,
autoflagelant`, declamatorie, exhibi]ionist`, macabr` [i anarhic`, o
nou` form` de nebunie, care începe pe culmile disper`rii [i se termin` cu o
burs` [i eventual cu o c`s`torie rentabil`. To]i cred c` la orizontul filozofiei
române[ti s-a ivit un nou Zarathustra (Nicolae Ro[u). 5
Nicu Steinhardt, într-un text intitulat În abisurile haosului nesfîr[it, nu discut`
precum ceilal]i cartea lui Cioran, ci, parodiindu-i stilul, subliniaz` «paroxismul»
unui «erotic diabolic». 6 Noica, prietenul premiat în acela[i an, scrie:
«Nici eu nu în]eleg bine cartea lui Emil Cioran. Nu în]eleg bine de ce ur`[te el
tot, tot ce e form`, tot ce e alc`tuire, tot ce este. Nu-mi dau seama cum poate
fi într-un spirit atîta gust pentru nelini[te, atîta gust pentru dezordine. ∂…∑ Dar
nu m-am gîndit nici o clip` s` pun la îndoial` sinceritatea gîndului s`u». 7
Dup` doi ani, Mihail Sebastian se întreab` în articolul s`u: «E grav? Nu [tiu
dac` e grav. Nu [tiu dac` e grav, pentru c` mai întîi nu [tiu în ce m`sur` d-l
Cioran delireaz` sincer. D-sa este un bolnav, un ipohondru, sau un impostor?
Delirul d-sale este un delir de natur` biologic`, sau numai un delir literar? În
cazul întîi, cartea d-sale poate fi cel pu]in un document de psihologie. În cazul
al doilea, ea devine cel mult un exerci]iu de stil. M`rturisesc c` nu pot da un
r`spuns categoric acestor întreb`ri. Cazul d-lui Cioran este poate mai complex.
Poate c` el cuprinde [i elemente de nelini[te real`, de nelini[te organic`, dar
acestea se complic` [i se agraveaz` cu o deformare voluntar` de atitudine.
Cine poate spune unde este limita dintre a fi bolnav [i a voi s` fii bolnav? ∂…∑
Am sincera dorin]` de a pricepe drama acestui om (dac` dram` este!). ∂…∑
Avem mereu sentimentul c` ne afl`m angaja]i într-o teribil` fars`». 8
Articolul lui Sebastian este din 1936. Au trecut doi ani de la publicarea
romanului s`u De dou` mii de ani (1934). A avut loc deja diaspora intelectualilor
de la «Criterion». Nae Ionescu îi atr`sese pe orbita sa politic` pe Mircea
Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran [i pe mul]i al]i fo[ti tovar`[i de drum
de-ai lui Sebastian, acum adversari [i obiect al unor resentimente justificate.
Ce s-a întâmplat? Ceva tragic [i ireparabil, paginile cele mai triste ale istoriei
Tinerei Genera]ii: moartea grup`rii «Criterion». Mihail Sebastian, de origine
ebraic`, îl cunoscuse pe Nae Ionescu înc` din timpul liceului la Br`ila, ca
pre[edinte al comisiei sale de examen. Profesorul remarcase deja atunci
talentul adolescentului [i Mihail, sim]indu-se recunoscut, a devenit astfel un
admirator înfocat al acestuia. Stabilit în Bucure[ti, ca [i Cioran, student [i
ziarist, a fost adesea ca bursier la Paris [i a p`strat un deosebit devotament
intelectual fa]` de maestru într-atât încât s` fac` din el unul dintre personajele
principale ale romanului s`u. Luând act de contradic]iile societ`]ii române[ti
postbelice abia constituite, cartea urm`re[te aventura spiritual` a unui tân`r