Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC
Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC
ierarhiei func]iilor spirituale”. „Importan]a ce se d` incon[tientului” este, în opinia autorului, responsabil` de „preponderen]a elementelor patologice”. Adeptul „teoriei capodoperei”, Emilian depl~nge „lipsa de capodopere realizate în spiritul [coalelor nou`” (stereotip conservator f`r` baz`, c~t` vreme printre „anarhici” s~nt inclu[i Dostoievski, Proust sau Gide). Corecte s~nt îns` observa]iile privind „criza no]iunii de realitate” sub influen]a noilor concep]ii [tiin]ifice [i „disolu]ia eului”. Abateri de la „ordinea natural`” a crea]iei artistice s~nt „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendin]a spre ira]ional” care „face concuren]` g~ngurelii copiilor” [i proclam` dezordinea „sacr`”, „absolutismul” în art` av~nd drept reflex predilec]ia pentru mit [i mistic`, pentru „st`rile extatice [i vizionare”. Opin~nd c` „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci [i de patologic”, autorul se situeaz` în linia adep]ilor „s`n`t`]ii” organice obligatorii a operei, tax~nd „aspectul morbid al poeziei anarhice”. De[i uneori pare a concede c` „arta anarhic`” nu e demen]` pur`, ci „simularea demen]ei, n`scut` din tendin]a spre singularizare [i epatare”, el alunec` totu[i spre determinisme psihologice riscate atunci c~nd diagnosticheaz` „rela]ia dintre literatura anarhic` [i consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbog`]irea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extrema st~ng` folosesc un lexic de o violen]` [i o cruditate cumplit`”), chiar dac` recunoa[te c` „totul depinde de utilizarea cuv~ntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte [i de faptul dac` el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de alt` parte, consider` (la Arghezi, de pild`) „purecii [i p`duchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele însele”, f`c~ndu-l pe Perpessicius s` aprecieze – mali]ios – c` pe aceast` baz` ar trebui respins` o mare pare a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia ap`rarea lui Paul Valery (ap`r`tor al „ordinii arhitectuale”) împotriva acuzelor de obscuritate, cu argumente v`dind o în]elegere adecvat` a poeticii moderniste: „lectorul ini]iat în lirica modern` mai [tie c` o poezie nu trebuie t`lm`cit` ra]ional, ci numai transpus` spiritual”. Privind lucrurile într-o perspectiv` mai ampl`, el face îns` - pe urmele lui M. Dragomirescu - [i unele tipologiz`ri suger~nd decaden]a spiritului: „obscurismul poetic” al lui Dante [i Eminescu - reprezent~nd integral sufletul omenesc - ar fi fost urmat, în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu [i Valery, ob]inut din „limitarea la func]iunea psihic` a inteligen]ei”, [i de „obscurismul factice” al poe]ilor extremi[ti, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradi]ia „decaden]ei moderne” ar începe – potrivit autorului – cu manierismul european al secolului XVI („excesul de virtuozitate verbal` ca o compensa]ie a anemiei concep]ionale”) ilustrat de maniera eufuist` [i gongorist`. O propozi]ie la care Max Nordau ar fi subscris oric~nd: „decaden]a începe – în toate domeniile – cu rafinarea”. Pe de alt` parte, „barbaria instinctual`” a anarhicilor moderni reprezint` o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. F`r` îndoial`, un spirit clasicizant, conservator, tradi]ionalist [i academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfec]iunii armonice, al „s`n`t`]ii” organice, al unit`]ii [i clarit`]ii formelor. Capitolul despre poetica anarhic` identific` drept erezii „adjectivismul paradoxal [i inestetic”, metaforismul excesiv, predilec]ia pentru metafora decorativ` în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilec]ia pentru verbul la infinitiv [i pentru numeral, „interjec]ii onomatopoetice”. „Disolu]ia g~ndirii” – scopul poe]ilor anarhici – „începe cu disolu]ia sintaxei” [i cu „incoheren]a ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sanc]io- EX PONTO NR.1, 2006 105
EX PONTO NR.1, 2006 106 neaz` astfel eliptismul („rejetul sintactic”) [i depl~nge „suprimarea rimei [i mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) av~nd ca rezultat versul amorf” iar ca ultim` consecin]` crearea „versului tipografic”. Adic` „nici rim`, nici ritm, nici m`sur`”. Observ`, altminteri, c` „realizarea unei estetice tipografice” începe odat` cu Un coup de des... a lui Mallarme [i c` revolu]ia sintactic` a cubi[tilor s-a n`scut din experimentele poetice ale autorului Herodiadei; ele au fost îns` r`st`lm`cite: „...fenomenul s-a produs a rebours: cultul aproape religios pentru cuv~nt al lui Mallarme a fost profanat de barbari; c`ci aristocratizarea lexicului s-a transformat în trivializarea lui”. S~nt men]ionate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti [i cel pre-expresionist - Revolution der Lyrik (1899) - al lui Arno Holz, reclam~nd „o limb` mai natural`, mai vie, aproape de cea cotidian`”. Autorul arat` c`, spre deosebire de „importan]a muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului [i expresionismului „influen]a dominant` exercitat` n-a mai fost cea muzical`, ci cea plastic`”, cele dou` „directive” afl~ndu-[i originea direct` în „transform`rile teoretice [i practice ale picturei [i sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911, numai c` în Fran]a „precursorii s‘au manifestat mai mult pe terenul realiz`rilor, în Germania pe terenul teoretiz`rilor”: „ßi cubismul, [i expresionismul reprezint` tocmai lupta de emancipare a sufletului de sub sclavia naturii. Acest proces de supraspiritualizare, pe care l‘am g`sit o caracteristic` mai general` a artei nou`, ar fi gre[it s`‘l localiz`m numai în Germania, cum fac unii critici”. Din p`cate, criticul nu spune nimic despre Der Sturm, dar aminte[te revista Charon a lui Otto zur Linde [i Rudolf Pannwitz care „grup` pe to]i r`zvr`ti]ii, canaliz~nd eforturile”. Aminte[te, de asemenea, teoriile lui Worringer (citite prin Tudor Vianu) precum [i ideile lui Alois Riegl privind reducerea formelor picturale la cele geometrice. Identific~nd elementele unei poetici antimimetice a deform`rii, dezechilibrului, exteriorit`]ii [i excesului, Emilian adaug`, nu f`r` mali]ie, c` „deformarea naturii e [i mai facil` dec~t imitarea ei”. Observa]ii acute se refer` la cultivarea disonan]ei „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste [i a simfoniei poetice moderniste. Sau cele privind omologiile dintre literatura anarhic` [i muzica primitivilor, jazz, compozi]iile lui Stravinski [i Satie sau baletele lui Djaghilev. Refuz~ndu-i valoarea estetic`, autorul îi concede celei dint~i doar o valoare documentar` (ca form` de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observa]iile sociologice s~nt relevante: „Dac` poezia anarhic` nu are valoare estetic`, ea are o valoare documentar`, c`ci oglinde[te viea]a social` [i climatul moral al lumii contemporane. Ca [i celelalte manifest`ri artistice, ea a r`s`rit parc` din atmosfera dancingurilor, barurilor [i a „cutiilor de noapte” din cartierele marilor metropole, destinate vie]ei de pl`ceri. Cabaretele din Montmartre fac azi concuren]` saloanelor literare”. Printr-o lectur` ideologic` destul de curent` în epoc`, modernismul „extremist” e asociat cu extrema st~ng` politic`, av~nd drept corelative be]ia [i excita]ia senzorial`, dezechilibrul psihologic, vidul spiritual [i anarhia moral`: „Lectura unui volum sau a unei reviste de extrem` st~ng` are acela[i efect ca spectacolul unui local monden de noapte ele provoac` aceea[i tensiune a nervilor [i acela[i dezm`] spiritual. Be]ia liric` este, adesea, un efect al be]iei albe sau al be]iei coregrafice”. (v. [i E. Lovinescu: „libertate saturnalic` de sclav beat”). În alt` parte, autorul afirm` explicit existen]a unui determinism cauzal între art` [i politic: „revolu]ionarii în art` fac în general politic` de extrem` st~ng` în vreme ce neo-clasicii s~nt cu dreapta [i extrema dreapt`”
- Page 61 and 62: EX PONTO NR.1, 2006 60 il n’y a p
- Page 63 and 64: EX PONTO NR.1, 2006 62 sois mangé
- Page 65 and 66: EX PONTO NR.1, 2006 64 s`-i poat` r
- Page 67 and 68: EX PONTO NR.1, 2006 66 3. Acea part
- Page 69 and 70: EX PONTO NR.1, 2006 68 abole[te ace
- Page 71 and 72: LEO BUTNARU N EX PONTO NR.1, 2006 7
- Page 73 and 74: EX PONTO NR.1, 2006 72 adunat` din
- Page 75 and 76: EX PONTO NR.1, 2006 74 acesta - ase
- Page 77 and 78: EX PONTO NR.1, 2006 76 dac` au exis
- Page 79 and 80: EX PONTO NR.1, 2006 78 * * * întâ
- Page 81 and 82: Ibraima KEITA - LEGENDA ... MITUL L
- Page 83 and 84: IV Ibraima KEITA - REGINA MAMA - ul
- Page 85 and 86: VI Ibraima KEITA - SENINĂTATE - ul
- Page 87 and 88: EX PONTO NR.1, 2006 80 III-lea la C
- Page 89 and 90: EX PONTO NR.1, 2006 82 cugetare, af
- Page 91 and 92: EX PONTO NR.1, 2006 84 fa]` de ele
- Page 93 and 94: ADINA CIUGUREANU F EX PONTO NR.1, 2
- Page 95 and 96: EX PONTO NR.1, 2006 88 Pamfletul br
- Page 97 and 98: EX PONTO NR.1, 2006 90 de Beauvoir
- Page 99 and 100: EX PONTO NR.1, 2006 92 de categorie
- Page 101 and 102: EX PONTO NR.1, 2006 94 fel de auten
- Page 103 and 104: EX PONTO NR.1, 2006 96 reportaje î
- Page 105 and 106: EX PONTO NR.1, 2006 98 În mai pu]i
- Page 107 and 108: EX PONTO NR.1, 2006 100 acordate de
- Page 109 and 110: EX PONTO NR.1, 2006 102 fals`, con]
- Page 111: EX PONTO NR.1, 2006 104 dernului) u
- Page 115 and 116: EX PONTO NR.1, 2006 108 doctrine de
- Page 117 and 118: EX PONTO NR.1, 2006 110 maniacal`,
- Page 119 and 120: EX PONTO NR.1, 2006 112 esteticul
- Page 121 and 122: EX PONTO NR.1, 2006 114 istoric al
- Page 123 and 124: EX PONTO NR.1, 2006 116 NOTE 1 Cf.
- Page 125 and 126: EX PONTO NR.1, 2006 118 Personaje s
- Page 127 and 128: EX PONTO NR.1, 2006 120 Punctul cul
- Page 129 and 130: EX PONTO NR.1, 2006 122 Astfel stâ
- Page 131 and 132: EX PONTO NR.1, 2006 124 marea desco
- Page 133 and 134: EX PONTO NR.1, 2006 126 vin a me[te
- Page 135 and 136: EX PONTO NR.1, 2006 128 xului: în
- Page 137 and 138: EX PONTO NR.1, 2006 130 scriitorice
- Page 139 and 140: EX PONTO NR.1, 2006 132 calorifere
- Page 141 and 142: EX PONTO NR.1, 2006 134 cea mai de
- Page 143 and 144: EX PONTO NR.1, 2006 136 unor narato
- Page 145 and 146: EX PONTO NR.1, 2006 138 literar),
- Page 147 and 148: EX PONTO NR.1, 2006 140 1 Vezi Para
- Page 149 and 150: EX PONTO NR.1, 2006 142 orizontului
- Page 151 and 152: EX PONTO NR.1, 2006 144 butele crea
- Page 153 and 154: EX PONTO NR.1, 2006 146 „Excesele
- Page 155 and 156: DUMITRU MUREßAN D up` o prim` peri
- Page 157 and 158: EX PONTO NR.1, 2006 150 Dac` eposul
- Page 159 and 160: EX PONTO NR.1, 2006 152 al escapade
- Page 161 and 162: CORINA APOSTOLEANU rofesorul Ion Fa
EX PONTO NR.1, <strong>2006</strong><br />
<strong>10</strong>6<br />
neaz` astfel eliptismul („rejetul sintactic”) [i depl~nge „suprimarea rimei [i mai<br />
ales a ritmului (expresie a versului clasic) av~nd ca rezultat versul amorf” iar<br />
ca ultim` consecin]` crearea „versului tipografic”. Adic` „nici rim`, nici ritm,<br />
nici m`sur`”. Observ`, altminteri, c` „realizarea unei estetice tipografice” începe<br />
odat` cu Un coup de des... a lui Mallarme [i c` revolu]ia sintactic` a<br />
cubi[tilor s-a n`scut din experimentele poetice ale autorului Herodiadei; ele<br />
au fost îns` r`st`lm`cite: „...fenomenul s-a produs a rebours: cultul aproape<br />
religios pentru cuv~nt al lui Mallarme a fost profanat de barbari; c`ci aristocratizarea<br />
lexicului s-a transformat în trivializarea lui”. S~nt men]ionate manifestul<br />
„cuvintelor în libertate” al lui Marinetti [i cel pre-expresionist - Revolution<br />
der Lyrik (1899) - al lui Arno Holz, reclam~nd „o limb` mai natural`, mai vie,<br />
aproape de cea cotidian`”.<br />
Autorul arat` c`, spre deosebire de „importan]a muzicii wagneriene în<br />
geneza simbolismului”, în cazul cubismului [i expresionismului „influen]a<br />
dominant` exercitat` n-a mai fost cea muzical`, ci cea plastic`”, cele dou`<br />
„directive” afl~ndu-[i originea direct` în „transform`rile teoretice [i practice<br />
ale picturei [i sculpturei moderne”. Ambele apar prin 19<strong>10</strong>-1911, numai c`<br />
în Fran]a „precursorii s‘au manifestat mai mult pe terenul realiz`rilor, în Germania<br />
pe terenul teoretiz`rilor”: „ßi cubismul, [i expresionismul reprezint`<br />
tocmai lupta de emancipare a sufletului de sub sclavia naturii. Acest proces<br />
de supraspiritualizare, pe care l‘am g`sit o caracteristic` mai general` a<br />
artei nou`, ar fi gre[it s`‘l localiz`m numai în Germania, cum fac unii critici”.<br />
Din p`cate, criticul nu spune nimic despre Der Sturm, dar aminte[te revista<br />
Charon a lui Otto zur Linde [i Rudolf Pannwitz care „grup` pe to]i r`zvr`ti]ii,<br />
canaliz~nd eforturile”. Aminte[te, de asemenea, teoriile lui Worringer (citite<br />
prin Tudor Vianu) precum [i ideile lui Alois Riegl privind reducerea formelor<br />
picturale la cele geometrice. Identific~nd elementele unei poetici antimimetice<br />
a deform`rii, dezechilibrului, exteriorit`]ii [i excesului, Emilian adaug`, nu f`r`<br />
mali]ie, c` „deformarea naturii e [i mai facil` dec~t imitarea ei”. Observa]ii<br />
acute se refer` la cultivarea disonan]ei „anarhice” în locul oratoriei romantice,<br />
a melodiei simboliste [i a simfoniei poetice moderniste. Sau cele privind<br />
omologiile dintre literatura anarhic` [i muzica primitivilor, jazz, compozi]iile<br />
lui Stravinski [i Satie sau baletele lui Djaghilev. Refuz~ndu-i valoarea estetic`,<br />
autorul îi concede celei dint~i doar o valoare documentar` (ca form` de<br />
„reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observa]iile sociologice s~nt<br />
relevante: „Dac` poezia anarhic` nu are valoare estetic`, ea are o valoare<br />
documentar`, c`ci oglinde[te viea]a social` [i climatul moral al lumii contemporane.<br />
Ca [i celelalte manifest`ri artistice, ea a r`s`rit parc` din atmosfera<br />
dancingurilor, barurilor [i a „cutiilor de noapte” din cartierele marilor metropole,<br />
destinate vie]ei de pl`ceri. Cabaretele din Montmartre fac azi concuren]`<br />
saloanelor literare”.<br />
Printr-o lectur` ideologic` destul de curent` în epoc`, modernismul „extremist”<br />
e asociat cu extrema st~ng` politic`, av~nd drept corelative be]ia [i<br />
excita]ia senzorial`, dezechilibrul psihologic, vidul spiritual [i anarhia moral`:<br />
„Lectura unui volum sau a unei reviste de extrem` st~ng` are acela[i efect<br />
ca spectacolul unui local monden de noapte ele provoac` aceea[i tensiune a<br />
nervilor [i acela[i dezm`] spiritual. Be]ia liric` este, adesea, un efect al be]iei<br />
albe sau al be]iei coregrafice”. (v. [i E. Lovinescu: „libertate saturnalic` de<br />
sclav beat”). În alt` parte, autorul afirm` explicit existen]a unui determinism<br />
cauzal între art` [i politic: „revolu]ionarii în art` fac în general politic` de<br />
extrem` st~ng` în vreme ce neo-clasicii s~nt cu dreapta [i extrema dreapt`”