Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

ierarhiei func]iilor spirituale”. „Importan]a ce se d` incon[tientului” este, în
opinia autorului, responsabil` de „preponderen]a elementelor patologice”.
Adeptul „teoriei capodoperei”, Emilian depl~nge „lipsa de capodopere realizate
în spiritul [coalelor nou`” (stereotip conservator f`r` baz`, c~t` vreme
printre „anarhici” s~nt inclu[i Dostoievski, Proust sau Gide). Corecte s~nt îns`
observa]iile privind „criza no]iunii de realitate” sub influen]a noilor concep]ii
[tiin]ifice [i „disolu]ia eului”. Abateri de la „ordinea natural`” a crea]iei artistice
s~nt „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendin]a spre ira]ional”
care „face concuren]` g~ngurelii copiilor” [i proclam` dezordinea „sacr`”,
„absolutismul” în art` av~nd drept reflex predilec]ia pentru mit [i mistic`,
pentru „st`rile extatice [i vizionare”. Opin~nd c` „Domeniul psicologic a fost
invadat nu numai de fiziologic, ci [i de patologic”, autorul se situeaz` în linia
adep]ilor „s`n`t`]ii” organice obligatorii a operei, tax~nd „aspectul morbid al
poeziei anarhice”. De[i uneori pare a concede c` „arta anarhic`” nu e demen]`
pur`, ci „simularea demen]ei, n`scut` din tendin]a spre singularizare [i
epatare”, el alunec` totu[i spre determinisme psihologice riscate atunci c~nd
diagnosticheaz` „rela]ia dintre literatura anarhic` [i consumarea drogurilor
excitante”.
Pe de o parte, Emilian respinge îmbog`]irea lexicului poetic prin cuvinte
vulgare („cu deosebire revistele de extrema st~ng` folosesc un lexic de o
violen]` [i o cruditate cumplit`”), chiar dac` recunoa[te c` „totul depinde de
utilizarea cuv~ntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte
[i de faptul dac` el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de alt` parte,
consider` (la Arghezi, de pild`) „purecii [i p`duchii” ca fiind „cuvinte inestetice
prin ele însele”, f`c~ndu-l pe Perpessicius s` aprecieze – mali]ios – c` pe
aceast` baz` ar trebui respins` o mare pare a literaturii universale...
În spirit clasic, Emilian îi ia ap`rarea lui Paul Valery (ap`r`tor al „ordinii
arhitectuale”) împotriva acuzelor de obscuritate, cu argumente v`dind o în]elegere
adecvat` a poeticii moderniste: „lectorul ini]iat în lirica modern` mai [tie
c` o poezie nu trebuie t`lm`cit` ra]ional, ci numai transpus` spiritual”. Privind
lucrurile într-o perspectiv` mai ampl`, el face îns` - pe urmele lui M. Dragomirescu
- [i unele tipologiz`ri suger~nd decaden]a spiritului: „obscurismul poetic”
al lui Dante [i Eminescu - reprezent~nd integral sufletul omenesc - ar fi fost
urmat, în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu [i Valery,
ob]inut din „limitarea la func]iunea psihic` a inteligen]ei”, [i de „obscurismul
factice” al poe]ilor extremi[ti, „lipsit de orice fundament sufletesc”.
Tradi]ia „decaden]ei moderne” ar începe – potrivit autorului – cu manierismul
european al secolului XVI („excesul de virtuozitate verbal` ca o compensa]ie
a anemiei concep]ionale”) ilustrat de maniera eufuist` [i gongorist`.
O propozi]ie la care Max Nordau ar fi subscris oric~nd: „decaden]a începe – în
toate domeniile – cu rafinarea”. Pe de alt` parte, „barbaria instinctual`” a anarhicilor
moderni reprezint` o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”.
F`r` îndoial`, un spirit clasicizant, conservator, tradi]ionalist [i academist
percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfec]iunii armonice, al
„s`n`t`]ii” organice, al unit`]ii [i clarit`]ii formelor. Capitolul despre poetica
anarhic` identific` drept erezii „adjectivismul paradoxal [i inestetic”, metaforismul
excesiv, predilec]ia pentru metafora decorativ` în detrimentul celei
organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilec]ia pentru
verbul la infinitiv [i pentru numeral, „interjec]ii onomatopoetice”.
„Disolu]ia g~ndirii” – scopul poe]ilor anarhici – „începe cu disolu]ia sintaxei”
[i cu „incoheren]a ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sanc]io-
EX PONTO NR.1, 2006
105