Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
104
dernului) un „duh al vremii” prezent în toate manifest`rile sociale, psihologice,
spirituale, [tiin]ifice, artistice. „Sincronismul” [i „interdependen]a” între manifest`rile
artistice ale unei epoci s~nt, de asemenea, invocate (ca [i în cazul lui
Lovinescu). Universalizarea revoltei anticlasice este explicat` prin intermediul
lor: „Reac]iunea aceasta împotriva doctrinelor [i operelor artistice anterioare
ar putea fi urm`rit` în aproape toate ]`rile, c`ci – cu toate aspira]iile spre o
izolare etnic` – via]a intelectual` a Europei a prezentat aproape constant,
în ultimul timp, un ritm unitar”. Semnificativ e arealul „precursorilor” indica]i:
„vizionarismul delirant al lui Blake” [i „misticismul profund al lui Yeats”, acmeismul
lui N. Gumiliov, ego-futurismul lui Igor Severianin [i cubofuturismul
lui Hlebnikov, Lautreamont, Jarry (privi]i ca „dezechilibra]i”) [i Rimbaud, Rilke,
Werfel [i Hoffmanstahl, poezia – aflat` la antipozi – a americanilor Edgar
Poe [i Walt Whitman etc.
Preocupat s` arate „dac` [i în ce m`sur` actuala mi[care poetic` a adus
valori pozitive” Const. I. Emilian constat` - cu „obiectivitate” - permanen]a
„luptei dintre vechi [i nou”, alternan]a de „reac]iuni [i contrareac]iuni” în cadrul
unei teorii „ondulatorii” a istoriei spiritului uman. Totodat`, el face o distinc]ie
între atitudinea radical negatoare fa]` de tradi]ie exprimat` de un reprezentant
„extremist” precum B. Fundoianu (în prefa]a la Imagini [i c`r]i din Fran]a) [i
atitudinea mai nuan]at` a unui „moderat” precum N. Davidescu. Ambii autori
s~nt considera]i critici [i poe]i anarhici de marc`.
Capitolele teoretice ale lucr`rii - Elementele anarhice ale liricei moderniste,
Concep]ia anarhismului poetic, Tecnica lirismului anarhic [i
Originile anarhismului poetic – s~nt de departe cele mai conving`toare,
oferind elemente importante pentru o poetic` a avangardei artistice. Perspectiva
conservatoare a autorului face din ele [i un document relevant pentru
imaginea „modernismului extrem” privit din unghi academizant în România
anului 1930.
O tr`s`tur` caracteristic` a modernit`]ii anarhice este apreciat` a fi
„ostilitatea înver[unat` împotriva oric`rui element de ordine [i disciplin`”.
Individualit`]ii tradi]ionale, subordonate bunului sim] [i valorilor comunitare,
i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm [i amoral, cultiv~nd
diferen]a radical`, ostil oric`rui principiu de autoritate supraindividual`: „poe]ii
[coalelor moderne confund` aceast` discret` incorporare a individualului
cu etalarea lui ostentativ`. Ei vor s` c~nte numai ceea ce este excep]ional
[i bizar în f`ptura lor. Renun]` la ceea ce este universal [i normal, socotind
c` o individualitate se contureaz` numai prin elementele ei incoherente [i
excentrice. Cred c` lirismul lor trebuie s` fie alogic [i amoral, pentru a-l distinge
de cel tradi]ional”. Atitudinea anarhic` reclam`, apoi, „eliberarea de
sub autoritatea oric`ror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea
ce impune bunul sim] [i judecata s`n`toas`”. Cu precizarea c` eliberarea
„nu este relativ`, ci absolut` (...), radical` [i integral`”. Avem de-a face prin
urmare cu un absolutism a l‘envers, a c`rui unic` justificare de ordin etic este
aspira]ia sa idealist-utopic` spre o communitas natural` [i armonic`, ridicat`
pe ruinele cele vechi: „o larg` aspira]ie spre o lume înalt ideal`, în care oamenii
vor tr`i într-o complet` înfr`]ire, prin stabilirea unei ordini spontane [i
armonice”. „Pulverizarea” – proprie „anarhismului” modern – nu distruge doar
caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci [i unitatea personalit`]ii umane
în genere. Tendin]a dominant` va fi deci una c`tre fragmentar [i schizoid:
„scriitorii de azi nu mai redau caractere tipice sau individuale, ci fragmentare”,
de aici predilec]ia pentru „caracterele desechilibrate” [i pentru „r`sturnarea