Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
102
fals`, con]inutul r~nced” (unu, nr. 45, mai, 1932). Dar trebuie s` recunosc c`
a fost prima carte care s-a ocupat detaliat de curentele de avangard`, aduc~nd
un material bogat pentru uzul viitorilor cercet`tori ai modernismului literar”
(op. cit., pp. 280-282). Tot în decursul anului 1932, Gh. Adamescu sus]inuse,
oarecum pe aceea[i linie de ostilitate tradi]ionalist`, o serie de prelegeri la
„Universitatea Ateneului Român”, pe care le va publica într-o bro[ur` de numai
27 de pagini (Curente moderniste în literatur`, Bucure[ti, Imprimeriile
„Independen]a”, 1933). P`trunderea avangardei în citadela universitar` va
fi marcat` peste c~]iva ani de Cursul de poezie al lui G. C`linescu ]inut la
Universitatea din Ia[i [i de prelegerile despre Geneza curentelor literare de
avangard` ]inute de Radu Gyr la Universitatea bucure[tean` în 1936-1937.
Radical opuse, cele dou` abord`ri ilustreaz` elocvent polarizarea ideo-estetic`
a momentului, marcat de ascensiunea mi[c`rilor de extrem` dreapt`: cursul
insidios-polemic al democratului C`linescu reprezenta la acea dat` cea mai
subtil` [i mai comprehensiv` teorie autohton` a poeziei modernisto-avangardiste,
în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direc]ie na]ionalist-xenofob` – pentru
uzul publicului studen]esc – tradi]ionalismul antimodernist.
Fapt este c` apari]ia Anarhismului... a reprezentat în epoc` un eveniment
[i o bre[`: dat afar` pe u[` din templul academico-universitar, „anarhismul”
avangardist a intrat timid pe fereastr`.
Abordarea de tip clasificator se asociaz`, în cazul studiului semnat de
Const. I. Emilian, cu o aplicare polemic` [i procustian` a grilei ideo-estetice.
Conservatorismul autorului este – faptul merit` subliniat – unul de surs`
„latinist`”, clasicizant`. Citarea reveren]ioas` a unor critici moderni precum
Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în
cultur`) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve [i „nedumeriri” legate de
op]iunile acestuia din urm`, este de fapt o reveren]` la adresa clasicismului
lor structural [i o solidarizare cu rezervele acestora fa]` de „modernismul
extremist”. Pe aceea[i linie, Const I. Emilian salut` „antibarbarismul” g~nditorului
catolic Henri Massis din cunoscuta sa carte-manifest Defense de
l‘Occident, iar solidaritatea sa din finalul lucr`rii cu tradi]ionalismul „latin” al
lui Charles Maurras exprim` un credo:
„Geniul creator al acestui neam va avea at~ta vitalitate înc~t s` poat`
înfr~nge r`t`cirile [i s` poat` asimila, din marea r`zvr`tire a epocei contemporane,
numai elementele s`n`toase [i viabile.
Pentru descenden]ii Romei antice, oric~t de îndep`rta]i ar fi ei, asemenea
elemente nu-[i pot avea izvorul în anarhie.
„La cause latine est la cause de l‘archie, la cause de l‘ordre”.
Umila noastr` str`danie a r`s`rit [i ea din aceea[i cald` [i neclintit`
credin]`”.
Admira]ia pentru Ovid Densusianu – teoretician [i promotor moderat al
artei moderne, îns` la fel de sever fa]` de simboli[tii [i moderni[tii autohtoni
ca [i fa]` de s`m`n`tori[ti [i poporani[ti – nu ]ine at~t de orientarea occidentalist`
[i citadinist` a acestuia, c~t de structura sa olimpian`, neoclasic`,
ac]ion~nd „în sens cu totul divergent de mi[carea anarhic` actual`”: „A fost
acolo o atmosfer` de înalt` intelectualitate [i de distinc]ie (...) o decen]` [i o
elegan]` a expresiei formale, care r`m~ne ca o adiere de idealitate fa]` de
trivialul [i violen]a stilului la mod` acum – o statornic` aspira]ie fa]` de acea
dhvani indian`”. Vorbind despre Sbur`torul (literar), autorul apreciaz` lipsa
unei „doctrine precise”, îns` „larga ocrotire spiritual` a tuturor inovatorilor”
[i „bun`voin]a fa]` de ereziile moderniste” a unui „om de gust [i de cultur`”