Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.1, 2006
96
reportaje în „Le Petit Parisien”, reunite apoi în cartea, La Russie nouvelle,
remarcabil exemplu de adeziune în pofida unor rezerve legate de înc`lcarea
unor drepturi fundamentale. De[i le semnaleaz` con[tiincios, în mod straniu
Herriot ini]iaz` discu]iile pentru reluarea rela]iilor cu Rusia. Poate c` aceste
inadverten]e nu i se par extraordinare în context rusesc. Ludovic-Oscar Frossard,
secretarul general al Partidului Comunist Francez, operase o deschidere
similar` în vara anului 1920 c~nd al`turi de Marcel Cachin acesta a sus]inut la
congresul sociali[tilor, congres ]inut la Tour, ca ace[tia s` accepte condi]iile
Moscovei în baza m`rturiei lor. Propunerea fiind acceptat`, delega]ii sociali[ti
francezi se deplaseaz` la Moscova în 1921 al`turi de comuni[ti, anarhi[ti [i
al]i simpatizan]i cu ocazia a dou` congrese: al Interna]ionalei comuniste [i al
Interna]ionalei sindicale ro[ii. De men]ionat c` [i aceast` periodizare con]ine
trei etape, prima a m`rturiilor apocalipsei revolu]ionare, a francezilor naturaliza]i,
dizloca]i de evenimentele din 1917, 1918, ostili noului regim, precum
Serge de Chessin sau Pierre Gilliard, Robert Vaucher sau Gabriel Domergue
sau Naudeau. În ciuda adversit`]ii pe care francezii o resimt fa]` de Rusia
sovietic`, ostilitate motivat` deplin [i orchestrat` copios de pres` se aud [i
primele voci pro, chiar dac` nu au înc` for]a proceselor de sus]inere de mai
t~rziu. O alta poate fi decelat` de prezen]a primilor c`l`tori, care iau pulsul
revolu]ionar dup` încetarea r`zboiului civil, într-o perioad` ceva mai stabil`,
ace[tia vor fi at~t c`l`torii în c`utarea aventurii, a unei misiuni de voca]ie
umanist` sau dimpotriv` primii c`l`tori oficiali, cei care refac contactele rupte
brutal de Revolu]ia din Octombrie, precum Ludovic-Oscar Frossard, Marcel
Cachin, André Morizet sau Edouard Herriot. Reluarea rela]iilor diplomatice în
1924 duc la stabilizarea situa]iei [i la edificarea unui cadru de vizitare formal,
turistic pe baza pa[aportului [i cu respectarea unor acorduri privitoare la
rela]iile bilaterale care face s` dispar` aventura pentru a fi înlocuit` cu stabilitatea
[i modera]ia unei societ`]i controlate, echilibrate, cu direc]ii stabilite
de dezvoltare, a[a cum o vor confirma [i planurile cincinale (piatiletka). Dup`
1924 acest mod de a c`l`tori devine o stare de fapt, iar c`l`torii relateaz` cu
pasiune despre ce au v`zut… a[a cum sun` [i titlul unei c`r]i de impact în
epoc`, apar]in~ndu-i lui Henri Béraud (Ce que j’ai vu a Moscou). Relataream`rturie
de tipul ce am v`zut… devine un model.
În a doua perioad` între 1927 [i 1933 cre[te exponen]ial interesul acordat
sovietelor în concordan]` [i cu o alt` dinamic` a acestora, cea a reformelor
staliniste: desfiin]area N.E.P.-ului 6 , industrializarea în regim de urgen]` etc.
A disp`rut ceea ce exalta gustul pentru aventur`, un farmec al imprecisului,
al dezbaterii, al indetermin`rii. Societatea este pe deplin prizoniera dictaturii
staliniste care se consolideaz` acum. Rusia sovietic` tr`ie[te febra (re)organiz`rii,
a ecua]iilor statistice, a planului cincinal ceea ce va fi intitulat mistic`
a planului. Din acest moment intervine ingineria social` stalinist`.
Zece ani dup` Octombrie, Uniunea Sovietic` pare prins` de vertijul
organiz`rii. Tot ceea ce irita [i încânta odinioar` c`l`torul – lentoarea,
dezordinea, non[alan]a, pasiunea flec`relii – este nemilos criticat,
laminat, ca [i cum noul st`pân, Stalin, ar fi vrut s`-i înve]e pe ru[i s`
fie mai pu]in ru[i. Cu o serie de neîn]elegeri pe care le pl`tesc când
poporul, când cadrele, noua ordine se pune pe treab`. Dup` o scurt`
pauz` când U.R.S.R. ofer` imaginea unei societ`]i pacificate, fericite
c` are ce mânca, Stalin se socote[te destul de puternic pentru a pune
cap`t N.E.P.-ului, pentru a declara r`zboi propriet`]ii private la sat [i