Coperta nr. 4 CURBE - RevistaDiaspora.RO

QUO VADIS? 

Sã Sã nu nu uiþi, uiþi, Românie 

Românie 

Într-o lume plinã de scenarii apocaliptice, 

traversatã de abuzuri la toate palierele 

societãþii, pe un Pãmânt ce musteºte de mizerie 

ºi violenþã de la televizorul din sufragerie pânã 

pe câmpul de luptã, copiii noºtri acumuleazã 

ceea ce le oferim noi, ca principal model. 

Copilãria nu are graniþe, naþionalitate, nu depinde 

de partide politice sau de schimbãrile vremii. Ea creºte 

în funcþie de ceea ce vine de la noi: un cãmin potrivit, 

o atmosferã de armonie ºi iubire, educaþie, hranã ºi 

protecþie, joacã ºi relaxare. 

Când nu primeºte nici unul dintre aceste lucruri, 

se ajunge la situaþia de colaps fizic ºi moral, la degradarea 

personalitãþii pânã la anulare. ªi atunci, ca niºte 

phoenicºi groteºti ºi ireali, renasc zilnic pentru a muri 

cu fiecare secundã orfanii cu stil ai Europei: copii privaþi 

de tot ºi toate, folosiþi cu abilitate în campanii media 

agresive, uitaþi, huliþi, victimizaþi, discriminaþi pozitiv, 

abuzaþi, abrutizaþi sau comercializaþi de pãrinþi. 

România este copilul vagabond al Europei. Un stat 

privit de liderii europeni cu condescendenþã ºi jenã 

abia reþinutã. E þara copiilor care cerºesc compulsiv 

pe stradã. A copiilor care nu se mulþumesc cu ce le-ai 

dat o datã ºi te urmãresc pânã la disperare, incantând 

rugi sau blesteme (dupã caz), pentru liniºtea sufletului 

tãu de trecãtor european. 

Când n-o sã mai vedem copii în zdrenþe pe 

bulevard, când feþiºoarele murdare ºi împietrite nu 

ne vor mai deranja indiferenþa balcanicã, când 

picioarele desculþe vor fi de domeniul trecutului, abia 

atunci vom putea avea pretenþii de stat civilizat, 

european. Pânã atunci, sã-i lãsam cuminþi ºi dezbrãcaþi 

pe stradã, sã le dãm câte un ban, pentru a ne creºte 

stima de sine, sã-i dispreþuim cu superioritate, sã-i 

izolãm în ºcoli, sã-i brutalizam prin spitale, sã le 

aruncãm într-o plasã resturile din frigider pentru a 

putea sã realizeze cu succes mai apoi portretul robot 

al României în strãinãtate. 

1 

L Laurian Laurian Moldovan 

Moldovan

2 ACTUALITATE 

Infor Informare Infor mare de de pres@ 

pres@ 

Primarul General, Sorin Oprescu, a 

participat, la invitaþia omologului sãu 

Michael Haupl, la Conferinþa 

Europeanã a Oraºelor ºi Regiunilor 

Dunãrene, eveniment gãzduit de 

municipalitatea vienezã. 

Alãturi de Primarul General al Municipiului 

Bucureºti, la eveniment au participat ºi primari ai 

capitalelor dunãrene. 

Primarul General, Sorin Oprescu, a participat, la invitaþia 

omologului sau Michael Haupl, la Conferinþa Europeanã a 

Oraºelor ºi Regiunilor Dunãrene, eveniment gãzduit de 

municipalitatea vienezã. 

Cu acest prilej a fost adoptatã cea de-a ºasea Declaraþie 

a Conferinþei Europene a Oraºelor ºi Regiunilor 

Dunãrene. De asemenea, s-a discutat ºi despre domeniile 

pe care fiecare stat din bazinul hidrografic al Dunãrii 

trebuie sã-l gestioneze, România coordonând trei 

domenii prioritare dintre cele unsprezece definite în 

cadrul Strategiei. Astfel, þara noastrã va dezvolta proiecte 

privind transportul pe ape interioare, proiecte în 

domeniul culturii ºi al turismului, dar ºi cele privind 

gestionarea riscurilor de mediu. 

Cu aceastã ocazie, Primarul General a subliniat 

importanta dezvoltãrii domeniilor prioritare coordonate 

de România, prin implementarea unor proiecte bine 

definite ºi coordonate în cadrul Strategiei „sunt deosebit 

de onorat sã particip la Conferinþã pe tema Strategiei 

UE pentru Regiunea Dunãrii, un areal cu o importanþã 

economicã ºi strategica deosebitã, la intersecþia unor 

drumuri comerciale esenþiale pentru conexiunea 

complexã dintre Europa, Asia ºi Orientul Mijlociu. 

Dupã cum cunoaºteþi, Uniunea Europeanã a lansat în 

ultimii ani douã mari proiecte de cooperare regionalã 

pentru Europa Centralã ºi de Est, Strategia pentru 

Regiunea Dunãrii ºi Sinergia în Regiunea Marii Negre. 

România a stat la originea ambelor iniþiative, ceea ce 

demonstreazã faptul cã suntem conºtienþi de potenþialul 

enorm de cooperare ºi dezvoltare dintre aceste douã 

regiuni limitrofe. Cu toate acestea, cele douã iniþiative 

nu vor fi implementate cu succes decât dacã reuºim sã 

elaborãm ºi sã finalizãm proiecte semnificative, în special 

în domeniile infrastructurii ºi planificãrii urbane” a 

precizat Primarul Capitalei. 

De asemenea, Edilul ªef a vorbit ºi despre 

oportunitatea finalizãrii canalului Dunãre-Bucureºti, 

subliniind cã acesta ar aduce beneficii multiple 

Bucureºtiului ºi României: „este un proiect vital pentru 

Capitala, iar Uniunea Europeanã este pregãtitã sã-l 

introducã pe lista proiectelor prioritare ce urmeazã a fi 

cofinanþate. Am convingerea cã o sã gãsim companiile 

dispuse sã contribuie la implementarea cât mai rapidã a 

acestui proiect. Canalul va reprezenta o cale de transport 

ieftin ºi nepoluant ºi va duce totodatã la creºterea 

atractivitãþii din punct de vedere turistic a Capitalei”. 

La rândul sãu, primarul oraºului Ulm, Ivo Gonner, 

preºedinte al Consiliului Oraºelor ºi Regiunilor la 

Dunãre, a declarat cã „strategia despre care vorbim astãzi 

s-a nãscut acum mai bine de un an. Aceasta trebuie sã se 

dezvolte, sã devinã cât mai vizibilã, pentru cã vizeazã 

peste o sutã de milioane de cetãþeni. Nu avem nevoie de 

instituþii noi, nici de legislaþie specificã, implementarea 

strategiei tine de noi înºine ºi de cât de capabili suntem 

sã cooperãm ºi sã dezvoltãm proiecte concrete. 

Autoritãþile locale au cel mai important rol în acest sens”. 

L L Serviciul Serviciul pentru pentru pentru Rela]ia 

Rela]ia 

cu cu cu Mass-Media 

Mass-Media 

Mass-Media 

25 septembrie 2012

actualitate 

Spirit Spirit pragmatic 

pragmatic 

„ 

Iubirea trece prin stomac” 

spune o veche vorbã 

româneascã. Furat de 

deliciile erosului, omul 

gospodar nu cedeazã 

efuziunilor lirice, ci îºi îndreaptã 

precaut privirea cãtre castronul cu 

ciorbã. Sub cerul înstelat, el 

contemplã ºãgalnic oalã cu sarmale, 

operând o sintezã isteaþã între spirit 

ºi materie, între nemurire ºi ograda 

de pãsãri. Sentimentul nãstruºnic 

trebuie temperat prin chibzuinþa 

mofluzã, elanul spiritual trebuie 

trecut printr-un filtru fiziologic 

riguros. Fiorii iubirii urmeazã, clar 

ºi distinct, complexa traiectorie 

intestinalã, iar durerea despãrþirii 

poate produce cel mult iritarea unui 

colon suferind. 

Un om „în carne ºi oase”, dupã o 

altã expresie a înþelepciunii telurice, 

se defineºte prin staturã ºi îºi justificã 

existenþa prin fapte. Nici un argument 

de ordin afectiv sãu abstract nu 

constituie o validare plauzibilã a 

vieþii. Pentru a fi acceptatã, dragostea 

trebuie asimilatã organicului, iar 

reflecþia acþiunii. Existenþa este o 

purã virtualitate, pânã în momentul 

pãtrunderii sale în faptã. În realitate 

se intrã ca la cinematograf, cu bilet 

cumpãrat ºi cu un ºirag de fapte bune 

la gât. Orice demers reflexiv este o 

gaurã neagrã ce ameninþã firava 

existenþã coregraficã a individului. 

Tot ceea ce existã deja trebuie 

revalidat printr-o agitaþie continuã ºi 

redefinit prin corespondenþe cu 

realitatea cea mai frustã. 

Nimic din ceea ce nu poate fi 

mâncat nu trebuie sã tulbure atenþia 

adeptului amorului stomacal. De 

altfel, o realitate inaccesibilã prin 

simþuri este imposibilã, de vreme ce 

nici propria existenþã nu este 

numaidecât evidentã, ci se cere permanent 

justificatã. 

De regulã, pragmaticul absolut 

nu întâmpinã dificultãþi nici în 

sfera credinþei, pe care o considerã 

infailibilã. În vreme ce emoþiile sale 

pentru Mãriuca cer confirmãri 

intestinale, ideea iubirii divine nu-i 

trezeºte nici cel mai mic dubiu. 

Spiritul sãu practic ºtie, mai presus 

Idei inactuale 

Fiorii iubirii urmeazã, clar ºi distinct, complexa traiectorie intestinalã, iar 

durerea despãrþirii poate produce cel mult iritarea unui colon suferind. 

de îndoialã, cum se obþine biletul 

de intrare în paradis. Se obþine prin 

aceeaºi strategie a oalei cu ciorbã 

în care plutesc laolaltã toate faptele 

bune sãvârºite de om în viaþã cu 

mâinile. Imperativul faptei bune 

este unicul conþinut al vieþii sale 

spirituale ºi, desigur, nu în mod 

dezinteresat, ci ca monedã de 

schimb pentru eventualitatea 

nemuririi. Câte fapte bune, atâta 

infinit va dobândi candidatul la 

eternitate, iar amorul sãu teluric cu 

parfum de mititei reproduce în mic 

paradisul visat. În viziunea lui, 

Dumnezeu reprezintã o instanþã 

contabilã atotperformantã, menitã 

a produce efecte ale faptelor 

noastre. Este bine, aºadar, ca în 

3 

anumite perioade ale anului ºi zile 

ale sãptãmânii sã faci mai multe 

fapte bune ºi mai puþine excese 

culinare, ca investiþie postmortem. 

Iar pentru a putea fi bun uneori 

trebuie sã nu fii bun tot timpul, la 

fel cum n-ai putea mânca, dacã ai 

fi tot timpul sãtul. Fapta bunã 

trebuie sãvârºitã ocazional ºi cu 

mãsurã, în urma unui îndemn exterior. 

Aºa cum iubirea este efectul 

unei bune digestii, bunãtatea este 

un costum de sãrbãtoare ce trebuie 

îmbrãcat în zilele când spiritul se 

nãpusteºte în existenþa noastrã. 

Între o viaþã incertã, ce trebuie 

probatã prin fapte, ºi o eternitate 

precisã, cu caracter tranzacþional, 

urmaºul Glanetaºului evalueazã 

atent cererea ºi oferta, pentru a 

tranºa totul la cel mai bun preþ. Om 

chibzuit, el trebuie sã iubeascã, dacã 

vrea sã mãnânce, ºi sã fie bun, dacã 

vrea sã participe la ospãþul ceresc. 

Bunul gospodar îºi face iarna car ºi 

vara sanie. Toate sunt cât se poate 

de simple, dacã ºtim „cu ce se 

mãnâncã”. 

L L L Magda Magda Wächter 

Wächter

4 

O CARTE PE LUNÃ, ªI LUMEA AR FI MAI BUNÃ 

CULTUR~ 

Carte 

„Milostivirea „Milostivirea este este cel cel mai mai mare 

mare 

atribut atribut al al lui lui Dumnezeu, 

Dumnezeu, 

tot tot ce ce mã mã înconjoar înconjoarã 

înconjoar 

îmi îmi vorbeºte vorbeºte despre despre ea” ea” – 

– 

Sf Sf. Sf . F FFaustina 

F austina Kowalsk Kowalska Kowalsk 

S.M. Elzbieta Siepak ZMBM – „Spiritualitatea sfintei surori Faustina” 

Ed. Maranatha, Bucureºti, 2008; 107 p. 

În istoria Bisericii Catolice, dar ºi a Europei, 

Fericitul Ioan Paul al II-lea nu va rãmâne doar 

drept „Suveranul Pontif care a îngropat 

comunismul”, ci ºi, între multe alte fapte 

memorabile, pentru cã ne-a lãsat câþiva sfinþi 

cu totul extraordinari, a cãror credinþã a strãlucit cu 

putere în întunecatul veac al XX-lea: Maximilian 

Maria Kolbe, Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) 

– Patroana Europei ºi Faustina Kowalska. Aceasta din 

urmã a fost înzestratã de Providenþã cu o misiune 

specialã – vestirea Milostivirii Divine într-o epocã pe 

care oamenii au însângerat-o prin intermediul a douã 

instrumente oribile, comunismul ºi nazismul. Iatã ce 

spune Isus prin vocea cãlugãriþei poloneze: „În Vechiul 

Testament am trimis la poporul Meu profeþi cu fulgere. 

Astãzi te trimit pe tine spre întreaga omenire cu 

milostivirea Mea. Nu vreau sã pedepsesc omenirea 

îndureratã, ci doresc sã o vindec strângând-o la Inima 

Mea Milostivã”. 

Beatificatã la 18 aprilie 1993 ºi canonizatã la 30 

aprilie 2000, Sf. Faustina Kowalska vine din patria lui 

Ioan Paul al II-lea, eroica Polonie. Gândindu-mã la 

timpurile noastre, mã minunez cum de secolul al 

XX-lea a avut parte nu de unul, ci de douã chipuri 

emblematice ale rãului – Hitler ºi Stalin. Dar în acelaºi 

veac, Dumnezeu a dãruit Bisericii un Papã ca nimeni 

altul ºi o sfântã care nu a obosit sã proclame 

Milostivirea lui Dumnezeu. 

Faptul cã amândoi sunt polonezi este departe de a 

fi o coincidenþã: deºi þara lor a fost de mai multe ori 

mãturatã de pe hartã de furia istoriei, polonezii nu 

doar cã au supravieþuit, dar au fost mereu un model 

de curaj, onoare ºi umanitate. Oare de ce? Ce anume 

i-a þinut în viaþã ºi i-a pãstrat în istorie? Rãspunsul mi 

se pare evident: polonezii au fost cãlãuziþi de-a lungul 

istoriei de CREDINÞA în Dumnezeu ºi de 

FIDELITATEA faþã de Bisericã. Polonezii au fost ºi 

sunt creºtini nu doar cu vorba, ci ºi cu fapta, nu doar 

pe la recensãminte, ci ºi în viaþa de zi cu zi, nu doar în 

zilele de sãrbãtoare, ci ºi în plinã catastrofã. 

Credinþa Faustinei Kowalska, iubirea ºi ascultarea 

ei faþã de Cristos ºi faþã de Biserica Sa, dorinþa de a 

deveni apostol ºi misionar al Milostivirii Divine au 

transformat-o pe tânãra ºi timidã cãlugãriþã într-un 

ambasador al creºtinismului pe toate meridianele 

globului. Astãzi, micuþa polonezã este probabil cea 

mai cunoscutã ºi mai iubitã dintre noii sfinþi ai Bisericii. 

În rugãciune ºi meditaþie, în adoraþie ºi extaz, ea a 

înþeles puterea infinitã a iubirii lui Dumnezeu: 

„Milostivirea Te-a împins sã binevoieºti sã coborî pânã la 

noi ºi sã ne scoþi din mizeria noastrã”. 

I. Noþiunea de spiritualitate. Autoarea cãrþii 

situeazã spiritualitatea Sfintei Faustina în contextul 

diverselor ºcoli ºi curente de spiritualitate (benedictinii, 

franciscanii, dominicanii, iezuiþii), subliniind specificul 

acesteia: cunoaºterea ºi contemplarea misterului 

Milostivirii Divine. 

II. Cunoaºterea misterului Milostivirii lui 

Dumnezeu ºi contemplarea sa în cotidian. Sora 

Faustina a pornit pe drumul sfinþeniei de la întrebarea 

fundamentalã: „Cine este Dumnezeu?”. Isus îi 

rãspunde: „Cunoaºte-L pe Dumnezeu prin 

contemplarea atributelor Sale”. Meditând la acestea, 

Faustina se opreºte asupra milostivirii ºi îi cere: „O,

CULTUR~ 

Isuse al meu, eu doresc sã oglindesc Inima Ta 

compãtimitoare ºi plinã de milostivire, vreau sã o glorific. 

Fie ca milostivirea Ta, o, Isuse, sã fie întipãritã în inima 

mea ºi în sufletul meu cã o pecete, aceasta va fi emblema 

mea în aceastã viaþã ºi în cealaltã”. 

III. Atitudinea de încredere ºi de milostivire. Sora 

Elzbieta Siepak subliniazã dimensiunea verticalã a 

spiritualitãþii Faustinei (iubirea faþã de Dumnezeu) ºi 

pe cea orizontalã (iubirea faþã de aproapele). 

„Încrederea în Dumnezeu, în experienþa Sorei 

Faustina, comportã o bogãþie cu totul singularã de virtuþi 

ºi atitudini morale creºtine. Este o 

încredere plinã de intimitate de copil 

„(Arh. Stanislaw Nowak). Nu este 

„o acceptare intelectualã „sau „un 

sentiment pios”, ci o atitudine 

concretã, care þine de „îndeplinirea 

voinþei lui Dumnezeu”. 

IV. Iubirea faþã de Bisericã ºi charisma 

proclamãrii misterului Milostivirii lui Dumnezeu. 

Contemporanii noºtri greºesc atunci când considerã 

Biserica drept o simplã instituþie (religioasã sau socialã). 

Faustina exprimã lapidar esenþa unui mister. Ea scrie 

în Jurnalul sãu: „Milostivirea lui Dumnezeu a instituit 

Biserica”. 

Isus prezent în Sf. Euharistie, în Evanghelii, în 

persoana preotului celebrant ºi în inima celor adunaþi 

la Liturghie... Lucrarea Milostivirii Divine prin 

intermediul Sacramentelor, mai ales Botezul, Pocãinþa 

ºi Euharistia... Rugãciunea, meditaþia, contemplaþia ºi 

adoraþia ca locuri ale întâlnirii cu Dumnezeu... ªi douã 

imagini teologice care vorbesc oricãrui suflet: 

Biserica-mamã ºi Trupul mistic al lui Cristos (ideea 

unitãþii: pe verticalã – între oameni ºi Cristos, ºi pe 

orizontalã – între oamenii înºiºi uniþi în Cristos). 

V. Iubirea faþã de Euharistie. Autoarea cãrþii trece 

în revistã cele trei dimensiuni ale misterului euharistic: 

prezenþã-întâlnire, jertfã ºi ospãþ. Ele au fost ilustrate în 

viaþa Sfintei Faustina: adesea, în timpul Liturghiei, îl 

vedea în ostia consacratã pe Isus rãstignit. În scrierile 

sale, sfânta polonezã a notat aceste cuvinte ale lui Isus: 

„Mi-e sete, mi-e sete de mântuirea sufletelor...”. Ea s-a oferit 

ca jertfã vie pentru cei pãcãtoºi: „Doresc sã fiu ostie vie 

pentru Tine, Tu eºti marele Domn, atotputernic, Tu poþi 

sã-mi acorzi acest har”. 

VI. Devoþiunea faþã de Maicã Domnului. În 

congregaþia unde se afla Sora Faustina, Sfânta Fecioarã 

Maria era veneratã sub acest nume: Maica Domnului a 

Milostivirii. Sora polonezã s-a considerat mereu o fiicã 

a Mariei, punându-se sub ocrotirea ei ºi ascultându-i 

cu fidelitate îndemnurile. Dar Sfânta Fecioarã este mai 

mult decât atât: este model ºi maestrã a vieþii interioare. 

Ascultarea ºi supunerea faþã de inspiraþiile Duhului, 

puritatea, smerenia, blândeþea ºi reculegerea, colaborarea 

ascunsã cu Isus pentru mântuirea sufletelor – toate 

acestea au inspirat-o pe Sora Faustina, fãcând din Maica 

Domnului un model de viaþã creºtinã. Ea recunoaºte: 

Maria „m-a învãþat sã-l iubesc lãuntric pe Dumnezeu ºi 

cum sã îndeplinesc în toate sfânta Sa voinþã”. 

Prin Faustina Kowalska, Biserica a primit noi 

comori: superba icoanã a lui Isus cel Milostiv, 

sãrbãtoarea Milostivirii Divine (prima Duminicã de 

Beatificatã la 18 aprilie 1993 ºi canonizatã la 30 aprilie 2000, Sf. Faustina 

Kowalska vine din patria lui Ioan Paul al II-lea, eroica Polonie. Gândindu-mã 

la timpurile noastre, mã minunez cum de secolul al XX-lea a avut parte nu 

de unul, ci de douã chipuri emblematice ale rãului – Hitler ºi Stalin. Dar în 

acelaºi veac, Dumnezeu a dãruit Bisericii un Papã ca nimeni altul ºi o sfântã 

care nu a obosit sã proclame Milostivirea lui Dumnezeu. 

dupã Paºte) ºi rugãciunea cãtre Milostivirea Divinã (sau 

Rozariul Divinei Îndurãri). Încredinþându-ne mijlocirii 

Fericitului Ioan Paul al II-lea ºi a Sfintei Faustina, sã-l 

primim în inima noastrã pe Isus cel Milostiv... 

L L Ana-Maria Ana-Maria Botnaru 

Botnaru 

5

6 CULTUR~ 

Mariana Gordan este 

artist plastic ºi locu 

ieºte la Londra din 

1979. Ea este 

cunoscutã în primul 

rând pentru sculptura ei, dar ºi pentru 

producþia mozaicului din trei staþii de 

metrou din Londra (Oxford Circus, 

Tottenham Court Road ºi Finsbury 

Park). Filmul este un interes mai recent, 

primul ei scurt metraj „Disorient Express” 

câºtigând douã premii Erasmus la 

Viena, 2007. În prezent, Mariana lucreazã 

la publicarea unui memoir al rãzboiului rece „State 

Property” (care va fi tradus în limba românã sub titlul 

„Locul Lebedelor”). Dar cum a ajuns Mariana Gordan 

la Sfântul Anton?... „Drumurile lungi ºi dese duc la 

marile succese!” 

„În decembrie 2010, la plecarea din Zug, Mopi, 

cumãtra mea mi-a dãruit o carte despre Sfântul Anton 

care mi-a schimbat viaþa. Dar cât de profund a fost 

schimbatã viaþa mea nu am înþeles pânã când nu am 

avut revelaþia descoperirii Sfintei Rita, un an mai 

târziu, la Bistriþa.” 

Acum aveþi ocazia sã vedeþi ºi dumneavoastrã 

rezultatele artistice ale acestei revelaþii! 

L L Reporter Reporter 

Reporter 

Art~ 

„Dr „Drumurile „Dr umurile lungi lungi ºi ºi dese 

dese 

duc duc la la marile marile succese!” 

succese!” 

Mariana Gordan este artist plastic ºi 

locuieºte la Londra din 1979. Ea este 

cunoscutã în primul rând pentru sculptura 

ei, dar ºi pentru producþia mozaicului din 

trei staþii de metrou din Londra.

CULTUR~ 

Por or ornografia or nografia – – pe pe calea 

calea 

de de la la neîncredere neîncredere la 

la 

Alianþa Familiilor din România a pus la 

cale un proiect pentru a lupta activ 

împotriva flagelului pornografiei, atât 

în plan legislativ, cât ºi educativ. Astfel, 

invitaþia la o discuþie pe aceastã temã a 

fost mai mult decât binevenitã. Un subiect delicat de 

abordat, care necesitã o mulþime de precauþii ºi curaj 

ºi prudenþã în funcþie de context, un test dur, un duº 

rece... câte puþin din fiecare ºi toate la un loc ar putea 

descrie discuþia cu tinerii de la tabãra Ecumenicã, din 

Târgu Lãpuº. 

Pentru început, rãspunsurile la un set de cinci 

întrebãri despre pornografie ºi efectele ei au stabilit 

speranþã 

speranþã 

Cultura libert~]ii 

fundamentul discuþiei noastre. Pornografia este un 

cuvânt cunoscut, pus în legãturã cu drogul sexual, cu 

prostituþia sau cu internetul. Pornografia este una din 

formele acute de propagare a drogului sexual, care 

lasã urme adânci în suflet încã de la primul contact. 

Pornografia poate fi consideratã „boala secolului 21”, 

potrivit autorului Virgiliu Gheorghe. Statisticile sunt 

îngrijorãtoare, atât peste hotare, cât ºi dacã ne uitãm la 

sumarele date din þarã. Dintre efectele nocive ale 

dependenþei de pornografie putem enumera: izolarea, 

distrugerea stimei de sine, uzurparea încrederii în sine, 

agresivitatea în relaþia cu ceilalþi, pervertirea imaginii de 

sine ºi a sexului opus. 

7

8 

Dependenþa de pornografie este un element 

necunoscut, greu de recunoscut în realitate. Cum sã 

reacþionezi faþã de dependenþa de pornografie? Cum 

sã ajuþi un dependent de pornografie? 

În ansamblu, rãspunsurile oferite de tineri au 

subliniat ºi anumite lacune vizavi de acest domeniu, 

dar fiecare s-a simþit în largul sãu. Cum sã suplineºti 

lipsa de informaþii despre pornografie? Ar trebui 

apelat la un centru de informaþii specializat, dar unde 

sã-l gãseºti? În familie? La bisericã? La ºcoalã? Este 

delicat, apare ruºinea cum sã vorbeºti despre 

pornografie cu pãrinþii sau cu preotul de la bisericã... 

mai degrabã, ai cãuta sã te edifici singur sau între 

prietenii mai experimentaþi. Sau sã abordezi 

profesorii, consilierul ºcolii pe marginea acestui 

subiect, dacã ai vreo nelãmurire? Poate fi riscant, 

adulþii pot intra la bãnuieli sau sã te acuze cel puþin 

de curiozitate bolnavã sau cã ai probleme. Iar în acest 

caz, eºti la un pas distanþã de a cãdea în prãpastie, de 

a avea cu adevãrat probleme. 

Pornografia poate fi consideratã „boala 

secolului 21”, potrivit autorului Virgiliu 

Gheorghe. Statisticile sunt îngrijorãtoare, 

atât peste hotare, cât ºi dacã ne uitãm la 

sumarele date din þarã. Dintre efectele 

nocive ale dependenþei de pornografie 

putem enumera: izolarea, distrugerea stimei 

de sine, uzurparea încrederii în sine, 

agresivitatea în relaþia cu ceilalþi, pervertirea 

imaginii de sine ºi a sexului opus. 

Accesul la pornografie este facilitat de 

internet, care aduce profituri imense acestei 

industrii în evoluþie. Pot rãmâne indiferent? 

Nu mã afecteazã deloc aceastã promovare 

abuzivã a pervertirii sexualitãþii umane care 

produce din ce în ce mai multe victime? 

Sunt multe semne de întrebare, care rãmân 

în inimã sau mintea fiecãruia. 

Oare ar fi util un radar de detectare a 

dependenþei de pornografie? Acesta ar 

facilita sistemul de protejare împotriva 

flagelului pornografiei? 

Ce pot face oare pentru un dependent 

de pornografie? Sã fug sau sã mã ascund, sã 

ignor sau sã mã erijez în vindecãtor 

miraculos? 

Lupta împotriva dependenþei de 

pornografie este pe viaþã ºi pe moarte, 

* Vezi mãrturiile online pe diferite situri creºtine! 

De exemplu, http://www.game-over-porn.ro/. 

CULTUR~ 

necesitã perseverenþã pânã la ultima clipã. Mãrturiile 

eroilor, tineri sau mai puþin tineri, care au reuºit sã 

învingã aceastã dependenþã ne aratã cã putem fi 

învingãtori * . Însã acest rãzboi nu poate fi dus de unul 

singur; este nevoie de o investiþie serioasã pentru 

întãrirea voinþei alterate, de apelarea la persoane 

calificate, psihoterapeuþi sau consilieri spirituali. 

Însã internetul poate fi utilizat ºi pentru a uºura 

lupta împotriva pornografiei ºi a efectelor sale. 

Campaniile virtuale, rãzboiul online prin filtre din 

ce în ce mai performante care. Limiteazã accesul la 

siturile de profil sunt doar câteva exemple vizibile 

ale celor care vor sã trãim o viaþã normalã, sãnãtoasã, 

fondatã pe valorile naturale, morale. Iar aportul ni-l 

putem aduce fiecare dintre noi, prin sinceritate, prin 

comunicarea cu persoane abilitate sã facã diferenþa 

între bine ºi rãu, în detaliu. 

L Pr. Pr. Pr. Emil-Marian Emil-Marian Emil-Marian Ember Ember 

Ember

VIA]~ S~N~TOAS~ 

Cãsãtoria Cãsãtoria ºi ºi copiii 

copiii 

sau sau despre despre pãrinþii pãrinþii care 

care 

au au uitat uitat sã sã fie fie soþi 

soþi 

Ce vrea sã însemne aceastã 

provocare: pãrinþi uituci? 

Pãrinþi neglijenþi? Nicidecum... 

Hazardant, ar 

merita spus cã existã ºi 

paradoxul: soþii care uitã sã fie pãrinþi. Acest 

articol se doreºte un semnal de alarmã 

9 

pentru familiile de azi. 

Cãsãtoria este contractul dintre un bãrbat ºi 

o femeie care creeazã mediul propice pentru a 

procrea, creºte ºi educa un copil. Cel mai adesea 

cãsãtoria are singurul obiectiv de a avea copii, 

iar eºecul este de neconceput pentru cei doi soþi. 

Apariþia unui copil aºteptat schimbã radical pânã

10 VIA]~ S~N~TOAS~ 

ºi atitudinea soþilor unul faþã de celãlalt. Dar 

paternitatea ºi maternitatea nu anuleazã 

cãsãtoria, legãtura soþilor, ci o întãresc! 

În luna de miere, soþii au ochi doar unul 

pentru celãlalt. Iar când apare copilul nu mai au 

nici timp unul pentru celãlalt. Copilul în sus, 

copilul în jos... copilul devine singura motivaþie 

a vieþii de familie, unicul subiect de discuþie 

Este cert ºi putem sã o recunoaºtem: soþii au nevoie de timp 

unul cu celãlalt, iar aceastã nevoie nu poate fi anihilatã 

sau redusã la tãcere fãrã consecinþe. Chiar dacã existã motive 

variate ºi pertinente... lipsa de comuniune directã între 

cei doi soþi surpã fundaþia familiei ºi o lasã pradã celui mai 

firav vânticel pentru a o pune la pãmânt. 

pentru cei doi soþi... numitorul comun singular 

care îi adunã pe cei doi soþi în sânul familiei. 

Într-adevãr, copilul este important, are nevoie 

de atenþie specialã, dar pãrintele este mai întâi 

soþ! 

Toate preocupãrile pãrinþilor se restrâng în 

jurul copilului care se simte în cele din urmã 

sufocat ºi va declanºa mai devreme sau mai târziu 

explozia (afectivã) care poate ruina o familie. 

Este cert ºi putem sã o recunoaºtem: soþii au 

nevoie de timp unul cu celãlalt, iar aceastã nevoie 

nu poate fi anihilatã sau redusã la tãcere fãrã 

consecinþe. Chiar dacã existã motive variate ºi 

pertinente... lipsa de comuniune directã între cei 

doi soþi surpã fundaþia familiei ºi 

o lasã pradã celui mai firav vânticel 

pentru a o pune la pãmânt. 

Grijile, preocupãrile pentru 

viaþa de familie devin adesea 

obstacole de netrecut pentru 

intimitatea soþilor. Apar 

frustrãrile, nemulþumirile, 

certurile... De ce? Oare îºi pot dori 

soþii aºa ceva? 

Ar putea fi vorba de o falsã 

problemã? Soþii nu uitã niciodatã 

sã fie soþi unul pentru celãlalt, nici 

dupã apariþia copiilor?! Violenþa 

domesticã ne spune cã nu! 

Problemele familiale care 

* Cea din titlu! 

zdruncinã pe fiecare membru, mai mult sau mai 

puþin, sunt dovada cã nu este vorba de o 

afirmaþie eronatã * ! 

Ce poate sã ajute la remedierea acestei situaþii 

de crizã? Timpul, a acorda din nou timp unul 

celuilalt, a se redescoperi unul pe celãlalt, a-ºi 

rezerva timp pentru celãlalt ar fi câteva cãi de 

rãspuns. Este greu, este irealizabil în primã fazã, 

fiindcã nu le permite copilul! Gelozia copilului 

în acest caz ar trebui þinutã în frâu, dar desigur 

copilul nu trebuie sã devinã neglijat! Bunicii pot 

fi de un real folos în aceastã situaþie; ei pot 

împãrtãºi din experienþa lor de viaþã; pot deveni 

parteneri fideli în creºterea ºi educarea copilului. 

Pãrinþii îºi iau prea în serios rolul ºi astfel este 

posibil sã-ºi lase deoparte nevoile conjugale, sã 

uite cã sunt soþi ºi cã sunt unul pentru celãlalt, 

în primul rând, ºi apoi pentru copil. Dar aceasta 

nu înseamnã a abandona copilul! 

Soþii care devin pãrinþi sunt compleþi ºi se 

investesc în familie sutã la sutã sunt demni de 

urmat, sunt temelia oricãrei societãþi ºi asigurã 

viitorul omenirii. 

Nu este nicidecum vorba de a sugera cã 

iubirea faþã de copil înlocuieºte iubirea dintre 

soþi sau invers! Sunt douã sentimente, trãiri 

distincte, complementare ºi care nu se pot 

substitui una alteia fãrã repercusiuni. 

7Pr. Pr. Emil-Marian Emil-Marian Ember 

Ember

ROMÂNI DE SUCCES 

14 14 14 14 14 septembrie septembrie septembrie septembrie septembrie 2012 2012 2012 2012 2012 – – – – – ZIU ZIU ZIUA ZIU ZIUA 

A A A ADEVÃRUL 

ADEVÃRUL 

ADEVÃRULUI! 

ADEVÃRUL 

ADEVÃRULUI! 

UI! UI! UI! 

7 7 spor sportivi spor tivi – – 2 2 titluri 

titluri 

mondiale, mondiale, 6 6 medalii 

medalii 

pentr pentru pentr u România 

România 

Am demonstrat cã se poate! Cu 

seriozitate ºi perseverenta în 

eforturile depuse, poþi ajunge pe cea 

mai înaltã treaptã, indiferent de 

obstacolele pe care le întâlneºti. 

Nimic nu poate sta în calea VICTORIEI atunci când 

te dãruieºti total în ceea ce faci! 

Cei doi fraþi Alin ºi Valentin Chirea nu sunt o 

excepþie. Timp de 11 ani au crescut sub îndrumarea 

antrenorului Ion Garbea ºi acum au demonstrat 

11 

valoarea lor întregii naþiuni – 2 medalii de aur la 

Campionatul Mondial de Kick Box – WAKO, cadeþi 

ºi juniori. Acest campionat a avut loc în Bratislava, 

Slovacia, 9-15 septembrie 2012, înregistrând un numãr 

record de sportivi – 1600, din 59 de tari. De menþionat 

faptul cã, la ora actualã WAKO (World Association of 

Kickboxing Organizations) este spre finalul tratativelor 

de a include aceasta disciplina la Jocurile Olimpice. 

Ultimii paºi spre Victorie ne-au dat mari emoþii. 

Alin Chirea s-a calificat în Finalã de la Kick Light

12 

juniori -63kg, câºtigând în fata sportivului Bulgar 

Todor Hristov, învins anul trecut la Campionatul European 

tot în Semifinale, de fratele sãu Valentin. În 

ultima zi de competiþie am avut surprizã neplãcutã 

de a descoperi pe listele sportivilor finaliºti, numele 

bulgarului trecut drept câºtigãtor. A fost necesarã 

ridicarea arhivei de arbitraj pentru a demonstra eroarea 

strecuratã. În finalã Alin a luptat cu Luca Mameli – 

Italia, învins de asemenea de Valentin anul trecut la 

Campionatul European la el acasã. Meciul a fost foarte 


spectaculos, ambii sportivi îºi doreau acest titlu 

Mondial, dar Alin a fost mai bun. Ne-a impresionat 

antrenorul italian care a recunoscut supremaþia 

adversarului ºi ne-a felicitat pentru modul sportiv 

prin care Alin a obþinut Victoria. 

Cât despre Finalã lui Valentin a fost o întreagã 

nebunie. Dupã Semifinala câºtigatã la Kick Light 

juniori -69kg în fata italianului Kevin Carlessi, 

am fost anunþaþi de cãtre Organizatori, ca echipa 

Ungariei a depus o sesizare precum cã sportivul 

roman Valentin Chirea, a luptat la o categorie de 

vârstã mai mare, el având 15 ani a luptat la 16-19 

ani. Ei au cerut Comitetului Organizatoric 

descalificarea lui dupã ce obþinuse 3 Victorii în 

zilele precedente. În acest moment a început 

nebunia. Noapte nedormitã, scris contestaþii cãtre 

oficiali, discuþii interminabile cu arbitrii ºefi, cu 

Preºedintele WAKO, pânã ºi cu oficialii unguri 

pentru a-i convinge sã-ºi retragã sesizarea ºi sã fie 

bãrbaþi, sã lase sportivii sã lupte. Momentul decisiv 

care a rãsturnat situaþia a fost chiar intervenþia celui 

mai bun antrenor de Kick Box – Semicontact din 

Ungaria – sensei Kiraly, care a reuºit sã-ºi convingã 

conaþionalii cã ar fi o victorie ruºinoasã dacã ar refuza 

lupta cu un sportiv mai mic ca vârstã decât sportivul


lor. Meciul a meritat tot efortul, a fost bijuteria zilei. 

Ne-au urmãrit toþi oficialii, iar dupã Victorie Vali 

s-a ales ºi cu o poreclã – „BIG BOSS” de la 

Vicepreºedintele WAKO. 

Am încheiat ziua pe piedestal ascultând imnul 

României de 2 ori pentru cei 2 Campioni Mondiali. 

Tot în Finalã a luptat ºi sportivul roman Andrei 

Costea (CS Bushi – Bucureºti) la categoria – 79 kg, 

cu un adversar de-al sãu mai vechi Laszlo Ando din 

Ungaria, care l-a învins într-un meci foarte greu atât 

pentru sportivi cât ºi pentru arbitri. Andrei a adus 

României Argintul Mondial. Sã nu uitãm de 

celelalte 3 Medalii de Bronz câºtigate de sportivii 

noºtri: – Ursoi Iulian (Tai-Chi-Do-Ryu – Constantã) 

Am demonstrat cã se poate! Cu seriozitate ºi perseverenta 

în eforturile depuse, poþi ajunge pe cea mai înaltã treaptã, 

indiferent de obstacolele pe care le întâlneºti. Nimic nu 

poate sta în calea VICTORIEI atunci când te dãruieºti 

total în ceea ce faci! 

– K1 – 57 kg. – Alin Chirea (Clubul Roman de 

Kendo, CRK – Bucureºti) – Light Contact – 63 kg. – 

Andrei Costea (Bushi – Bucureºti) – Light Contact – 

79 kg. Delegaþia României condusã de antrenorul Ion 

Garbea, preºedinte CRK, vicepreºedinte FRAMC 

13 

(Federaþia Romanã de Arte Marþiale de Contact), 

însoþitã de managerul ºi medicul echipei Stella 

Nicolaev, s-a prezentat la acest Campionat Mondial 

cu 7 sportivi: Alin ºi Valentin Chirea, Andrei Costea, 

Iulian Ursoi, Mihail Ionescu (CRK), ªtefan 

Rãdulescu (CRK), Munur Osman (CS Ciprian Sora 

– Bucureºti) ºi a adus 6 Medalii României! 

Mulþumim tuturor celor care au fost alãturi de 

noi. 

L Alina Alina Georgiana 

Georgiana

14 HOBBY & LOISIR 

Sadoveanu – iubitor de teckeli? 

Despre marele romancier Sadoveanu s-a scris 

mult ºi se va scrie mai puþin în urmãtorii 

ani ai acestui secol al IT-ului, telefoniei 

mobile, sportului trucat, manelelor ºi altor 

tentaþii nefaste, care vor îndrepta paºii 

tinerilor înspre alte direcþii ºi mai puþin spre sãlile de 

bibliotecã. 

Mihail Sadoveanu, alãturi de Eminescu, Brâncuºi, 

Enescu sau Nadia Comãneci, poate fi considerat un bun 

naþional ce nu poate fi înstrãinat, chiar dacã unii dintre cei 

amintiþi au ales sã trãiascã pe alte meleaguri, cu „pâine” 

mai bunã. Dar ce sã caute maestrul Sadoveanu aici? O, 

scrierile sau poveºtile dumnealui ºi-ar putea gãsi locul în 

Cãþeii, împreunã cu stãpânii lor, sunt prezentaþi în cel mai pur stil sadovenian, 

în grai moldovenesc, cu scene de vânãtoare nostime ºi sugestive, într-o naturã 

descrisã artistic, cu flora ºi fauna autohtone, aºa cum le-au cunoscut rãzeºii ºi 

aºa cum o ºtim noi, iubitorii de azi ai naturii româneºti. 

reviste literare, istorice, despre naturã, vânãtoare, pescuit 

etc. Iubitor de viaþã, mare patriot, sedus de frumuseþile 

acestei þãri, marele romancier moldovean descrie în stilu-i 

caracteristic, în numeroase nuvele, propriile sale experienþe 

din mijlocul naturii. Cã acestea au avut loc în Delta Dunãrii, 

Moldova, Ardeal sau în alte zone ale acestei întinse þãri, 

oamenii locului, codrii sau animalele sunt zugrãvite în cel 

mai frumos mod posibil. 

Prima evocare a contactului sãu cu natura o face în 

povestirea „Ucenicie într-o breaslã veche”, ce-ºi are acþiunea 

în îndepãrtatul an 1894, când un bãieþandru de 14 ani, cu 

puºca-n spate, colinda luncile ªiretului ºi avea prima 

experienþã vânãtoreascã. Tot aici sunt amintiþi pentru prima 

datã ºi câinii. Mai exact Setterii, rase prezente deja în 

România acelor ani. Poate ar fi fost mai corect sã numim 

acest articol „Sadoveanu – iubitor de câini”. Totuºi, parcã 

cele douã povestiri în care sunt foarte drãguþ prezentaþi 

teckelii, sunt cele mai pitoreºti: „Vânt dinspre Cãlimani” ºi 

„Kiki dã examen în faþa onoratei comisii”. 

Comedieru ºi Kiki, eroii patrupezi ai acestor 

nuvele au în comun talia – sunt mititei, 

picioarele strâmbe, pasiunea pentru 

vânãtoare ºi nu în ultimul rând „nas fin”, o 

caracteristicã importantã a acestei rase. 

Originea lor este diferitã, Comedieru fiind 

un cãþel furat dintr-un circ nemþesc, iar Kiki 

„ce mai nume de cãpãu, zicea rãzeºul Iancu 

Iorga”, fost câine de salon al unei doamne 

doftor, a ajuns mare vânãtor pe meleaguri 

moldoveneºti. Iatã, deci, cã Sadoveanu 

cunoºtea chiar ºi originea germanã a acestei 

rase! Cãþeii, împreunã cu stãpânii lor, sunt 

prezentaþi în cel mai pur stil sadovenian, în 

grai moldovenesc, cu scene de vânãtoare nostime ºi sugestive, 

într-o naturã descrisã artistic, cu flora ºi fauna autohtone, 

aºa cum le-au cunoscut rãzeºii ºi aºa cum o ºtim noi, iubitorii 

de azi ai naturii româneºti. 

Era sã uit de Patrocle, celebru în urma ecranizãrii celor 

de la Romania-film a nuvelei „Dumbrava minunatã”. În 

film apare un splendid teckel standard cu pãr neted, de 

culoare galbenã, robust, cu un temperament de excepþie, 

dar din carte nu aflãm decât cã „Patrocle era un boldei 

roºcat, cu picioarele scurte ºi strâmbe ºi cu capul mare”. 

Este mai puþin important dacã Sadoveanu a avut sau nu 

o sensibilitate mai mare faþã de teckeli, ceea ce conteazã 

însã este dragostea pe care scriitorul o manifestã faþã de 

aceastã specie. Putem spune cã Sadoveanu 

a fost nu numai un pasionat chinolog, ci 

ºi un bun cunoscãtor al raselor canine. 

Cezar, Kiki, Tom, Molda etc., eroii canini 

ai paginilor romancierului, sunt mai 

întotdeauna caracterizaþi fenotipic înainte 

de a li se atribui un anumit rol în poveste. 

Ionel Pop, contemporan cu Sadoveanu, prieten ºi 

partener de vânãtoare, de asemenea iubitor de câini ºi 

excelent scriitor de povestiri pescãreºti ºi cinegetice, este 

considerat de unii cititori chiar un mai bun narator al 

întâmplãrilor din naturã. Cu toate cã sunt un constant cititor 

al lui Ionel Pop ºi concitadin cu acesta, cred cã un al doilea 

Sadoveanu nu se va mai naºte vreodatã, tot aºa cum nu 

vom mai avea o altã Nadia sau un nou Hagi (din pãcate!). 

În schimb, opera lui Mihail Sadoveanu este nemuritoare, 

ea va putea fi cititã ºi peste 500 sau 1000 de ani de cãtre cei 

ce vor vrea sã-ºi aminteascã de secolul al XX-lea ºi ai lui 

mari scriitori români. 

V-aº da un sfat. Înainte de a sorbi giuvaerurile maestrului 

moldovean, citiþi din cãrþile lui Ionel Pop sau excelenta 

lucrare a lui Constantin Dominic „O jumãtate de secol de 

vânãtoare în Carpaþii României”. Meritã. În plus, vã veþi 

întâlni din nou cu simpatiile noastre comune, teckelii. 

L Radu Radu Gean@ 

Gean@

POLITIC~ 

Pompierii, ompierii, ar armata ar mata 

ºi ºi biserica 

biserica 

29 iulie 2012 a trecut. Poporul a votat. 

Preºedintele s-a reîntors. E ceva de învãþat? 

Doar câteva concluzii: cei care au participat 

la referendum au avut curaj. Au optat pub 

lic! Mulþi au ºi crezut cã fac un gest politic, 

unul util! Pentru ei cât ºi pentru România! 

Referendumul a rãspuns astfel unei nevoi. Poate cã 

momentul ales, în miez de varã, n-a fost cel mai potrivit. 

Oricum sã fi fost, milioane de români n-au boicotat 

referendumul. Este ºi rãmâne cel mai mare câºtig! 

Implicarea în viaþa politicã este ºi rãmâne necesarã! Cu 

toate cã poporul – atâta cât a participat – a ales, n-a fost 

de ajuns! Curtea Constituþionala (CCR) a decis sã nu 

recunoascã rezultatul votului. O decizie evident 

nedreaptã, care a fost ºi va fi încã îndelung comentatã. 

Legitimitatea, nãscutã doar prin implicare, a luat o palmã 

usturãtoare. Legalitatea însã, la cheremul CCR, s-a 

impus! Ce s-ar fi întâmplat dacã n-ar fi fost sã fie „nevoie 

„de cvorum? Dacã votul celor opt milioane de 

participanþi ar fi contat ºi pentru CCR. Românii ar fi 

avut imediat ºansa unui nou început! Astfel, 

deznodãmântul doar se amânã. Vin alegerile 

parlamentare. Pe 2 decembrie 2012 votul diasporei 

conteazã din nou. Credibilitatea externã a þãrii este însã 

ºi va rãmâne afectatã! Ar fi fost, în cazul validãrii, la fel 

de afectatã! Ce s-ar fi întâmplat dacã Victor Ponta n-ar 

fi cedat presiunilor venite de la Bruxelles? Dacã n-ar fi 

acceptat impunerea cvorumului? Ar fi reuºit Victor 

Ponta sã fotografieze mai bine oglinda unui popor sãrãcit 

ºi necãjit? Ochii românilor, aflaþi departe de þarã, a 

pensionarilor, a ºomerilor ar fi trebuit sã-i fie lui o 

oglindã! De ce a acceptat, încã înainte de 29 iulie, ca 

15 

þara sã devinã „ciuca bãtãilor” unora ºi altora, de la 

Bucureºti ºi pânã la Bruxelles... Conform primului 

sondaj de opinie naþional realizat de CCSB (august 2012, 

1004 persoane, metoda CÂÞI, marjã de eroare +/- 3,1%) 

dupã referendum, evoluþia încrederii populaþiei 

României în UE a scãzut masiv! Aceeaºi soartã au avut 

Parlamentul, Avocatul poporului precum ºi... justiþia. 

Românii se încred cel mai mult în... pompieri, urmaþi 

de armatã ºi bisericã! Cu trei luni înainte de alegerile 

parlamentare, doar 13% mai au încredere în partidele 

politice. În politicã ca ºi în fotbal, conteazã bineînþeles 

succesul! În politicã, ca ºi în fotbal, se mai schimbã 

jucãtorii. În politicã ca ºi în fotbal se schimbã uneori 

chiar ºi tacticã de joc... în timpul jocului, antrenorii ºi... 

se câºtigã (ºi) la masã verde. Dupã cum, din pãcate, s-a 

vãzut! Cum sã vrei sã fotografiezi o oglindã, fãrã sã te 

vezi tu însuþi în ea? Cum sã înþelegi lumea, aflându-te 

în afara ei? Acelaºi sondaj al CCSB din 01.09.2012 aratã 

cã un politician popular, apropiat de oameni, precum 

Primarul General al Bucureºtiului, medicul Sorin 

Oprescu conduce detaºat cu 49% în preferinþele celor 

intervievaþi la capitolul încredere. La întrebarea „catã 

încredere aveþi în...?”, Traian Bãsescu adunã 21% din 

preferinþele electoratului iar Victor Ponta 43%. Victor 

Ponta ar fi putut sã-l citeascã înainte de 29 iulie pe 

generalul chinez Sun Tzu (544 – 496 î. Hr.), care scria 

în Arta Rãzboiului: „Cei care sunt experþi în arta apãrãrii, 

se ascund sub nouã straturi de pãmânt; cei care sunt abili 

în arta atacului se deplaseazã ca ºi cum ar cãdea din al 

nouãlea cer. Astfel, ei sunt capabili sã se apere ºi sã-ºi asigure 

o victorie totalã, în acelaºi timp.”! 

L Dr. Dr. Alex Alex Alex Todericiu, Todericiu, analist analist politic 

politic

16 via]a spiritual~ 

Întâlnire Întâlnire europeanã europeanã a 

a 

preoþilor preoþilor greco-catolici 

greco-catolici 

români români la la V VVeneþia 

V eneþia 

„ Este un moment de formare ºi 

confruntare cu dorinþa de a întãri 

tot mai mult angajamentul nostru 

pe plan pastoral ºi faþã de toþi 

românii greco-catolici care trãiesc în 

Europa occidentalã într-un spirit ecumenic”. A 

declarat pãrintele Vasile Barbolovici, protopop 

român greco-catolic de Triveneto, cu ocazia 

întâlnirii europene ce s-a þinut la Veneþia din 3 pânã 

în 6 septembrie la Institutul de Studii Ecumenice 

„San Bernardino”. Întâlnirea face parte dintr-o serie 

de momente de pregãtire permanentã conceput 

pentru preoþii greco-catolici români ce trãiesc în 

Întâlnirea de la Veneþia, fiind cea de-a treia etapã din aceastã serie de momente 

de pregãtire ºi confruntare, a fost condusã de P.S. Sã Ep. Virgil Bercea, episcop 

de Oradea Mare, care se îngrijeºte în mod deosebit de promovarea cunoaºterii 

tradiþiei greco-catolice româneºti în Europa. 

Europa occidentalã, astfel încât sã li se poatã oferi 

acestora posibilitatea de a aprofunda teme 

teologico-pastorale. Încã de la prima întâlnire de 

acest fel s-a acordat o deosebitã atenþie dimensiunii 

ecumenice a prezenþei greco-catolicilor români în 

occident. De fapt, aºa cum a precizat ºi pãrintele 

Barbolovici, nu este vorba numai de o mãrturie 

despre bogãþiile spirituale ºi teologice ale 

creºtinismului oriental, favorizând astfel înþelegerea 

trãirii unitãþii în diversitate, ci de a arãta cât de 

mult unitatea Bisericii poate ajuta la depãºirea 

prejudecãþilor istorice ºi a duritãþilor ideologice ce 

riscã sã compromitã eficacitatea propovãduirii 

evanghelice în societatea europeanã. Întâlnirea de 

la Veneþia, fiind cea de-a treia etapã din aceastã serie 

de momente de pregãtire ºi confruntare, a fost 

condusã de P.S. Sã Ep. Virgil Bercea, episcop de 

Oradea Mare, care se îngrijeºte în mod deosebit de 

promovarea cunoaºterii tradiþiei greco-catolice 

româneºti în Europa. Aceastã tradiþie, dupã cum 

este deja binecunoscut, a trãit o perioadã de 

persecuþii ºi suferinþã din 1948 pânã la cãderea 

comunismului în România. Întâlnirea a avut trei 

momente de dezbatere: primul din istoria Bisericii, 

al doilea de naturã teologicã ºi al treilea de drept 

canonic. Momentul istoric a fost caracterizat de o 

reflecþie asupra participãrii Bisericii Greco-Catolice 

române la Conciliul Vatican al II-lea: este vorba de 

o participare restrânsã tocmai din cauza condiþiilor 

în care Biserica era constrânsã sã trãiascã în anii 

conciliului, având bisericile confiscate, 

clerul ºi credincioºii în 

închisoare ºi în exil, astfel încât 

se numãrau deja mulþi martiri ai 

credinþei. În al doilea moment a 

fost abordatã tema „misiunii” Bisericii 

Greco-Catolice române în contextul social actual, 

îndeosebi cu privire la relaþiile cu lumea ortodoxã, 

pentru a înþelege, din punct de vedere teologic, care 

ar trebui sã fie rolul greco-catolicilor români în 

slujba promovãrii dialogului ecumenic. S-a plecat 

de la o analizã a Conciliului din Florenþa ºi de la 

tradiþia sa în Orient, mai ales cã acest conciliu 

reprezintã ºi astãzi un punct de referinþã, în special 

cu privire la interpretãrile ce s-au fãcut asupra 

acestuia de-a lungul secolelor, de multe ori într-o 

formã care a dus la aprofundarea distanþelor dintre 

creºtinii de diverse tradiþii. S-a trecut apoi la 

eccleziologia Conciliului Vatican al II-lea când s-a 

arãtat o reînnoitã atenþie faþã de Biserica localã ºi 

la raportul sãu cu Biserica universalã. Asupra 

acestui punct, franciscanul Roberto Giraldo,

via]a spiritual~ 

directorul Institutului de Studii Ecumenice San 

Bernardino, a propus o reflecþie asupra actualitãþii 

eccleziologiei conciliare în relaþie cu cele mai 

recente etape realizate în cadrul dialogului 

ecumenic, subliniind faptul cã este bine de amintit, 

cu atât mai mult în momentele actuale de 

dificultate, cã dialogul ecumenic cere o convertire 

ºi o rugãciune de toate zilele ce porneºte de la propria 

comunitate. În cele din urmã, cel de-al treilea 

moment a fost dedicat unei reflecþii referitor la 

instituþia bisericeascã a comunitãþilor creºtinilor 

orientali în teritoriul latin, în perspectiva dreptului 

canonic. Cardinalul Francesco Coccopalmerio, 

preºedintele Consiliului Pontifical pentru Textele 

Legislative, a dezvoltat aceastã temã pornind de la 

analizarea deciziilor luate pe parcursul ultimelor 

decenii de cãtre Sfântul Scaun în faþa unui numãr 

tot mai mare de credincioºi de rit oriental în Þãrile 

de tradiþie latinã. Noua prezenþã a acestor persoane 

a dat naºtere unei „provocãri” la care dreptul 

canonic a încercat ºi încearcã sã dea rãspunsuri, 

17 

astfel încât sã scoatã tot mai mult în evidenþã faptul 

cã aceste prezenþe sunt o îmbogãþire pentru viaþa 

Bisericii catolice. Alãturi de aceste momente de 

aprofundare istoricã, teologicã ºi canonisticã s-au 

desfãºurat întâlniri ce vizau experienþele proprii 

cu scopul de a întãrii comuniunea dintre 

participanþi care sunt de fapt „clerul unei mari 

parohii europene”, înrãdãcinatã în fiecare zonã la 

nivel local, însã fidelã propriei tradiþii româneºti. 

Tocmai pentru a sublinia aceastã dublã dimensiune 

a experienþei comunitãþilor greco-catolice române 

în Europa, întâlnirea a cuprins momente de 

rugãciune de rit bizantin ºi de rit latin ºi s-au fãcut 

vizite organizate la câteva locuri de spiritualitate 

creºtinã din Veneþia. 

Traducerea în lb. Românã: 

L pr. pr. pr. Ioan Ioan M@rginean-Coci} 

M@rginean-Coci} 

M@rginean-Coci} 

Prof. Prof. Riccardo Riccardo Riccardo Burigana, 

Burigana, 

L’Osservatore Romano


Duminica Duminica popoarelor 

popoarelor 

Ausländersonntag 2012 sau Duminica 

Popoarelor, dupã cum mai este 

numitã sãrbãtoarea popoarelor care 

trãiesc în Austria a avut loc ºi în acest 

an, ca de obicei, în ultima duminica 

a lunii sempembrie. Aceastã sãrbãtoare dedicatã 

strãinilor din Austria este celebrata concomitent în 

toate bisericile catolice din Austria, la cea din Viena, 

„echipa” României fiind condusã de preotul Ioan 

Iulian Hotico, cântãreþul de muzica popularã Florin 

Iftime ºi soþia Lenuta fiind cei care au adus cinste ºi 

reprezentat în cadrul slujbei religioase România. Sub 

Sub egida „Evanghelia – Sursã a vieþii” anul acesta la 

Stephansdom din Viena au fost prezente 12 naþiuni, slujba 

multilingvã fiind urmatã de o miniprezentare a obiceiurilor 

populare, folclorice ºi gastronomice ale fiecãrui popor în parte. 

egida „Evanghelia – Sursã a vieþii” anul acesta la 

Stephansdom din Viena au fost prezente 12 naþiuni, 

slujba multilingvã fiind urmatã de o miniprezentare 

a obiceiurilor populare, folclorice ºi gastronomice ale 

fiecãrui popor în parte. 

Consulul României, Doamna Florentinã Balasoiu, 

reprezentanta corpului diplomatic Romanesc 

participanta la eveniment ne-a declarat cã întâlnirea 

din acest an a fost una foarte reuºitã. Cuvintele 

pãrintelui Iulian, ca ºi frumuseþea ºi naturaleþea 

portului naþional românesc purtat cu mândrie de 

Florin ºi Lenuta Iftime au ridicat standardul sãrbãtorii 

ºi de asemenea, au promovat cu brio imaginea 

României în Austria. 

L Ionic@ Ionic@ Ionic@ Armanca Armanca 

Armanca

via]a spiritual~ 

Bisericile Bisericile române 

române 

în în trecutul trecutul recent 

recent 

1. Biserica Ortodoxã Românã 

1.1. Dupã Primul Rãzboi 

Mondial 

A) Dupã Primul Rãzboi Mondial, 

Biserica Ortodoxã Românã, constând mai 

întâi doar din Mitropoliile Þãrii 

Româneºti ºi Moldovei, a cunoscut o amplã dezvoltare. 

Douã biserici printre bisericile autocefale 3 din acea vreme, 

pe care le enumerã N. Milasch în 1905 în Manualul sãu de 

drept canonic ortodox 4 , încã nedepãºit pânã acum, ºi o 

mare Eparhie a Bisericii Imperiului Þarist, Episcopia 

Basarabeanã Chiºinãu, i-au fost anexate total sau parþial. 

Marile probleme s-au nãscut din diversitatea acestora. 

Între bisericile ce trebuiau sã constituie acum împreunã 

Biserica Românã exista într-adevãr unitate sub aspect dogmatic, 

respectându-se ºi regulile ritului bizantin. Totuºi, 

dreptul canonic particular, formele de manifestare a 

evlaviei, obiceiurile religioase, formarea ºi structura socialã 

a clerului, relaþia sã tradiþionalã cu statul, pe scurt spus, 

întreaga manierã în care credincioºii ºi clerul trãiau Biserica 

în parohii, dioceze ºi mitropolii era diferitã, iar diversitatea 

aceasta prinsese rãdãcini considerabile prin evoluþiile din 

secolul al XIX-lea, despre care tocmai am vorbit. În plus, 

noile graniþe ale României care circumscriau teritoriul 

viitor al Bisericii Ortodoxe Române nu coincideau nici în 

spaþiul limitrof cu Serbia, nici în cel cu Ungaria, cu 

graniþele de pânã atunci ale regiunii bisericeºti. De aceea 

trebuiau dizolvate ºi unitãþile bisericeºti existente în 

favoarea noii unitãþi naþionale. 

Diversitatea nu viza nici dogmele, nici tradiþia 

religioasã; cu toate astea, în mare parte ea era principialã. 

O poziþie teoreticã fundamentalã canonicã, moºtenire a 

acestor biserici din timpurile bizantine, a experimentat 

în decursul istoriei recente a acestora, fiecare, o receptare 

proprie. Ca urmare a evoluþiilor diferite au existat concepþii 

împãrþite despre procedura adecvatã pentru constituirea 

unei ordini bisericeºti. La Milasch se spune: 

„Când... Biserica a fost proclamatã temei al ordinii de 

drept, iar competenþa juridicã politicã, în anumite 

contexte, însã ºi generalã a indivizilor a fost declaratã ca 

dependentã de apartenenþa sau neapartenenþa la Bisericã, 

aceasta i-a cedat de bunã voie statului dreptul de a emite 

legi ºi în chestiuni bisericeºti fie singur, fie în asociere cu 

puterea bisericeascã”. 5 

Pentru Biserica Ortodoxã autocefalã a Monarhiei 

Dunãrene, Împãratul de la Viena legiferase dreptul canonic 

particular, în sensul acestei teorii. Totuºi, autonomia 

19 

Dupã Primul Rãzboi Mondial, Biserica Ortodoxã Românã, constând mai 

întâi doar din Mitropoliile Þãrii Româneºti ºi Moldovei, a cunoscut o amplã 

dezvoltare. Douã biserici printre bisericile autocefale din acea vreme, pe 

care le enumerã N. Milasch în 1905 în Manualul sãu de drept canonic ortodox, 

încã nedepãºit pânã acum, ºi o mare Eparhie a Bisericii Imperiului Þarist, 

Episcopia Basarabeanã Chiºinãu, i-au fost anexate total sau parþial. 

Bisericii se pãstra doar în mãsura în care rânduielile respective 

nu s-au nãscut în niciun caz doar prin puterea 

statalã, ci prin consultãri în interiorul Bisericii, de la 

Împãrat primind doar aprobarea. Libertatea bisericilor de 

a decide în favoarea unei anumite opþiuni a fost suficient 

de mare încât între Constituþiile legiferate de împãrat în 

1 „Mitropolia de la Sibiu“ ºi „Mitropoliile din Bucovina ºi Dalmaþia“; ele 

au revenit Bisericii din „Regatul România“, care, începând cu 1885, a 

fost de asemenea autocefalã: vezi N. Milasch, Das Kirchenrecht der 

morgenländischen Kirche, Mostar, ediþia a doua, 1905, pp. 312-314. 

2 N. Milasch, op. cit. 

3 N. Milasch, idem, p. 51. Când Milasch relata acest fapt, existau în Europa 

state cu constituþii diferite ºi cu ºefi ai statului de confesiuni diferite, 

incluzându-i aici ºi pe stãpânii otomani tot de religie diferitã. De aceea 

Milasch scrie: „Pentru dreptul canonic, Constituþia statului este lipsitã 

de importanþã; dreptul canonic priveºte puterea statalã dintr-un punct 

general de vedere, fãrã a lua în considerare confesiunea ºefului statului“: 

idem, p. 710. Majoritatea contemporanilor noºtri cãrora independenþa 

Bisericii faþã de stat le apare ca de la sine înþeleasã, vor întâmpina 

dificultãþi în privinþa concluziei pe care Milasch o trage din cele expuse 

cu privire la competenþa ºefului statului de o altã confesiune pentru 

constituirea dreptului canonic ortodox (aºa cum, de pildã, cea a 

împãratului de la Viena în cazurile celor douã biserici autocefale din 

Sibiu ºi Cernãuþi). ªi mai lipsit de noimã, fãrã îndoialã, le apare ºi 

faptul cã în România, chiar în perioada în care statul se declara ateu, 

iar partidul de stat viza, conform programului, nimicirea Bisericii, se 

pãstra o astfel de competenþã. Evenimente importante din perioada 

Patriarhului Iustinian ar fi lipsite de noimã dacã am trece cu vederea 

aceastã concepþie despre dreptul canonic. Astfel, spre exemplu, 

conducerea Bisericii Ortodoxe Române, dupã alegerea Patriarhului din 

1948, a luat neîntârziat mãsuri pentru a configura din nou ºi unitar 

pentru întreaga þarã dreptul canonic românesc particular. În 1953, 

Editura Patriarhiei din Bucureºti a publicat sub titlul Legiurile Bisericii 

Ortodoxe Române sub Înalt Prea Sfinþitul Patriarh Iustinian 1948-1953 

o culegere [de 526 de pagini] cuprinzând un Statut ºi zece regulamente 

pentru Biserica Ortodoxã Românã, în care, pentru fiecare caz particular, 

este citat foarte clar decretul autoritãþilor democrate care trebuia sã 

acorde valabilitate juridicã unui plan prezentat de patriarh, astfel încât 

sã se poatã constitui definitiv dreptul canonic. Dacã apelãm din nou la 

arhivã, este interesant sã examinãm proiectul depus de patriarh ºi 

aprobarea acestuia de cãtre statul comunist ºi sã vedem la ce modificãri 

textuale s-a ajuns. 

4 Pentru contextele istorice ºi sociologice contemporane care lasã sã ia naºtere 

aceastã înþelegere a unei „biserici libere“, vezi E. C. Suttner, Kirchen und 

Nationen, ed. cit., pp. 84-107, pp. 235-248. 

5 V. Moldovan, Biserica Ortodoxã Românã ºi problema unificãrii. Studiu de 

drept bisericesc, Cluj, 1921, p. 6.


1869, respectiv 1884 pentru bisericile din Sibiu ºi Cernãuþi 

s-a ajuns la diferenþe fundamentale. 

În schimb, instanþele statale din vechiul Regat român 

au preferat sã lase cã ordinea sã se constituie doar prin 

puterea statalã; ele s-au comportat la fel ca regimurile din 

toate statele naþionale ortodoxe din sud-estul Europei: 

speculau orice posibilitate ce li se oferea pentru a configura 

dreptul canonic particular al „bisericii dominante „din þara 

lor astfel încât sã le revinã cea mai mare influenþã posibilã 

asupra vieþii religioase. Când se formau aceste state, se auzea 

apelul la o „bisericã liberã într-un stat liber”. Cine vorbea 

astfel în Europa de Vest refuza Biserica impusã de stat. 

ªi revendica o structurã bisericeascã liberã. În Europa 

de Sud-Est, acelaºi apel viza independenþa Bisericii de 

instanþele bisericeºti superioare din strãinãtate. 6 Era 

expresia unei dorinþe pentru o bisericã de stat pentru statul 

naþional, a cãrei libertate consta în aceea cã nu era obligatã 

sã dea socotealã niciunui ierarh din strãinãtate, pentru 

care însã – ca revers al medaliei – ajungea la o dependenþã 

totalã faþã de autoritatea de stat. 

Asesorul consistorial de la Arad, G. Ciuhandu, a 

comparat organizarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania 

cu relaþiile bisericeºti din Bucovina ºi din Biserica Românã 

Unitã ºi a ajuns la concluzia cã este insuficientã. Întreaga 

dimensiune a deosebirilor între diferitele biserici române 

care trebuiau sã se uneascã dupã Primul Rãzboi Mondial 

ºi care credeau cã împreunã reprezintã continuarea fidelã 

a moºtenirii religioase bizantine, se aratã dacã îl ascultãm 

pe Valer Moldovan, specialistul în drept canonic ortodox 

din Transilvania, care, în 1921, face o comparaþie între 

organizarea din Transilvania ºi cea a bisericii din vechiul 

Regat ºi spune: 

„Mitropolia din Transilvania, aºa cum este ea organizatã 

astãzi, în cadrul Statutului Organic al lui ªaguna, 

reprezintã tipul de organizare autonomã avansatã ºi 

constituþionalã, în timp ce Biserica vechiului Regat este 

un model aflat sub tutela statului, ca sã nu spunem o 

bisericã supusã statului, care este complet lipsitã de orice 

organizare constituþionalã în sensul unei democraþii 

reprezentative”. 7 

6 Pentru etapele parcurse în acest proces, vezi E. C. Suttner, Beiträge 

zur Kirchengeschichte der Rumänen, Viena, 1978, pp. 17-29; ca anexã 

la aceastã lucrare apare ºi un raport despre Biserica Ortodoxã 

Românã ºi înfiinþarea patriarhiei în anii 1924/25. 

7 Pentru o comparaþie între legea cultelor din 1928 ºi din 1945, vezi E. 

C. Suttner, Beiträge zur Kirchengeschichte der Rumänen, pp. 37-40 

ºi pp. 47-55. 

1 S. Livingstone, «Media Literacy and the Challenge of New Information 

and Communication Technologies», The Communication Review, 

7 (2004), 3 – 14. 

2 A. Fedorov, «Media Education and Media Literacy: Expert’s Opinions», 

European Mediaculture Online, 2003. 

3 P.C. Rivoltella, Media Education. Modelli, esperienze, profilo 

disciplinare, 69-71. 

4 L. Masterman, A scuola di media. Educazione, media e democrazia 

nell’Europa degli anni ’90, 88. 

5 L. Masterman – F. Mariet, Media Education in 1990’s Europe, 68. 

6 L. Masterman, Teaching the Media. 

B) Primii paºi în direcþia îmbinãrii bisericilor româneºti 

din perioada antebelicã într-o Bisericã Ortodoxã Românã 

comunã s-au fãcut dupã modelul urmat în Monarhia 

Dunãreanã în perfecþionarea organizãrii bisericilor ortodoxe. 

O Comisie instituitã de Sinod a început sã caute printre 

bisericile de pânã atunci un consens cu privire la o organizare 

comunã a Bisericii. În iunie 1921, Comisia a prezentat un 

proiect, iar pânã în octombrie 1923 trebuia sã-l finalizeze în 

conformitate cu obiecþiile, respectiv propunerile de 

îmbunãtãþire ale Mitropoliei. Totuºi, în ianuarie 1922, în 

România, Partidul Liberal a venit la putere. El reprezenta 

un dirijism statal în raport cu biserica ºi a pus capãt perioadei 

în care mitropoliile româneºti aveau voie sã se consulte cu 

privire la structura noii lor organizãri comune. 

Deja în Constituþia legiferatã de liberali în martie 1923, 

ea prejudicia noua organizare a Bisericii ce trebuia creatã, 

întrucât, în câteva puncte importante, dispunea altceva decât 

prevedea proiectul Comisiei bisericeºti. Imediat, Ministerul 

Cultelor al guvernãrii liberale a proiectat de la sine o lege a 

organizãrii pentru Biserica ortodoxã Românã, care, în 

punctele controversate, lua mai mult în calcul revendicãrile 

partidului de guvernãmânt decât pe cele ale cercului 

bisericesc. Legea a intrat în vigoare în mai 1925 printr-un 

Decret Regal, iar Biserica a fost nevoitã sã se spunã. 8 O 

Lege generalã a cultelor pe care au impus-o liberalii în martie 

1928 pregãtea definitiv calea pentru supravegherea statalã 

ºi pentru poziþia influentã ce se va instala mai târziu a 

dictatorilor fasciºti ºi apoi marxiºti asupra Bisericii. În iulie 

1948, guvernarea democrat-popularã a trebuit sã aducã doar 

mici modificãri acestei Legi pentru a putea sã o foloseascã 

drept temei legitim pentru controlul total printr-o autoritate 

bisericeascã marxistã. 9 

(Continuare în numãrul urmãtor) 

L Ernst Ernst Suttner 

Suttner

BUN VENIT ACAS~ 

Turist în România 

Întoarcerea Întoarcerea la la eter eternitatea 

eter nitatea 

de de acas@ 

acas@ 

Turismul urban, cunoscut în Vest sub 

denumirea de „city-break”, a devenit 

pe fondul creºterii frecventelor de zbor 

dintre marile oraºe dar ºi a diversificãrii 

paletei destinaþiilor spre care exista 

zboruri regulate, un produs turistic care câºtiga constant 

teren. Dacã mai adãugãm ºi extinderea reþelei 

destinaþiilor spre care exista zboruri ieftine de tip 

„low-cost”, vom înþelege uºor ca destinaþiile urbane 

vor continua sã atragã segmente tot mai mari de 

populaþiei. 

Spre marea noastrã bucurie intensitatea legãturilor 

aviatice dintre capitala României ºi principalele mari 

oraºe ale lumii, permite turiºtilor internaþionali, ºi 

implicit celor de origine romana, sã considere 

Bucureºtiul ca pe o destinaþie urbanã a cãrei 

atractivitate creºte de la o lunã la alta. Aceastã creºtere 

este direct proporþionalã, atât cu dezvoltarea 

infrastructurii generale ºi a celei turistice a oraºului, 

cât ºi cu amplificarea ºi eficientizarea activitãþilor de 

promovare a sa pe plan internaþional. 

21 

Bucureºti – Micul Paris „reloaded” 

Bucureºtiul ºi-a cucerit în perioada interbelicã, pe 

bunã dreptate, renumele de „Mic Paris”. Acest 

renume s-a nãscut odatã cu creºterea numãrului 

clãdirilor impozante proiectate, în jurul anului 1900 

de arhitecþi francezi sau inspirate de modele franceze, 

cu largã utilizare a limbii franceze, atât de elitã vremii, 

cât ºi de o parte din populaþie, ºi mai ales cu 

accentuarea atmosferei ºi ºarmului cosmopolit al 

oraºului, cu siguranþã inspirat de viaþã din marea 

capitalã europeanã. 

Dupã crizele ºi transformãrile, de cele mai multe 

ori neinspirate din epocile trecute, asemeni unei 

„frumoase adormite „Bucureºtiul se trezeºte treptat 

ºi îºi revendicã strãlucirea trecutului. 

Aflat la rãscruce de culturi ºi civilizaþii, 

consumând cultura Vestului dar trãind în realitatea 

Estului, cucerit de obiceiurile orientale dar fascinat 

de modã apuseanã, oraºul Bucureºti ºi-a dobândit în 

timp o personalitate proprie ºi a dat naºtere unei 

spiritualitãþi originale, care au câte puþin din toate, 

dar care nu seamãnã cu nimic din ce ºtim, sau credem 

cã ºtim.

22 BUN VENIT ACAS~ 

Centrul vechi grupat în jurul Curþii vechi 

domneºti, cu o stradã simbol, care aminteºte de 

Germania, în jurul cãreia s-a dezvoltat un oraº cu 

alura aproape misticã, a redevenit astãzi un magnet 

pentru mii de oameni, atât localnici cât ºi turiºti. ªi 

tocmai aici se contureazã, cu fiecare zi care trece, 

speranþa renaºterii turistice a oraºului. Aici este de 

fapt locul în care s-a consumat o importantã parte 

din viaþa capitalei. Aici este partea consistenþã a 

sâmburelui istoric al oraºului. Palatul CEC, Muzeul 

de Istorie al României, Caru cu Bere, Biserica 

Stravapoleos, Curtea Veche, Biserica Sfântul Nicolae 

ºi inegalabilul Han al lui Manuc sunt doar câteva 

Bucureºtiul ºi-a cucerit în perioada interbelicã, pe bunã dreptate, 

renumele de „Mic Paris”. Acest renume s-a nãscut odatã cu creºterea 

numãrului clãdirilor impozante proiectate, în jurul anului 1900 de 

arhitecþi francezi sau inspirate de modele franceze, cu largã utilizare a 

limbii franceze, atât de elitã vremii, cât ºi de o parte din populaþie, ºi 

mai ales cu accentuarea atmosferei ºi ºarmului cosmopolit al oraºului, 

cu siguranþã inspirat de viaþã din marea capitalã europeanã. 

dintre bijuteriile arhitecturale ºi istorice cu care 

Bucureºtiul Vechi îºi salutã ºi încântã musafirii. 

Zeci de cafenele, restaurante, baruri ºi alte localuri 

sunt aºezate cuminte, unul lângã altul, de o parte ºi 

cealaltã a strãzii, oferindu-ºi produsele unei clientele 

de mãrimea populaþiei unui oraº mai mic. Aici veþi 

gãsi dovada cea mai clarã a vocaþiei turistice a capitalei. 

ªi totuºi se poate! 

Localuri îngrijit amenajate, cu oferte, uneori ºi 

preþuri, demne de orice mare capitalã, au împânzit, 

spre marea bucurie a oaspeþilor, oraºul. Gurmanzii 

vor gãsi în Bucureºti localuri cu o bucãtãrie elevatã ºi 

specialitãþi variate, de la cele romaneºti pânã la unele 

exotice. Cluburile ºi terasele bucureºtene nu sunt cu 

nimic mai prejos, atât din punctul de vedere al 

dotãrilor cât ºi din cel al programului, cu nimic mai 

prejos fata de cele din marile oraºe ale lumii. Adeseori 

în cluburile bucureºtene mixeazã cei mai cunoscuþi 

DJ-i internaþionali ai momentului. Iar româncele, care 

pot fi întâlnite pe strãzile sau în localurile capitalei, 

au devenit un element de mândrie naþionalã. 

Atracþia turisticã numãrul 1 a capitalei este o 

moºtenire reprezentativã a „Epocii de Aur”. Palatul 

Parlamentului atrage anual peste 150.000 de turiºti, 

din care 80 % sunt strãini. Palatul atrage atât datoritã 

construcþiei faraonice în sine, cât ºi 

datoritã ctitorului sau, care bântuie 

clãdirea precum fantomele castelele 

scoþiene. 

Destinaþia Bucureºti îºi atrage ºi seduce 

musafirii ºi cu muzeele sale, dintre 

care amintesc doar câteva: Muzeul 

Satului, Muzeul Naþional de Artã, 

Muzeul de Istorie al României, Palatul 

Cotroceni, Muzeul Þãranului Roman (va fi în 

renovare, dar poate fi vizitat), Muzeul Antipa (recent 

renovat ºi modernizat), Muzeul George Enescu ºi 

multe alte muzee ºi case memoriale. 

Nu mai puþin fascinante sunt vechile parcuri ale 

oraºului, adevãrate grãdini publice, cum ar fi: 

Ciºmigiu, Herãstrãu, Carol, Tineretului sau Grãdina 

Botanicã. 

Bucureºtiul este un oraº în care urmele regalitãþii 

sunt foarte vizibile ºi pot fi vizitate: Palatul Regal, 

Palatul Cotroceni, Palatul Elisabeta ºi multe alte palate 

din perioada regalã. Zeci de monumente ºi statui

BUN VENIT ACAS~ 

realizate de artiºti români sau strãini, decoreazã 

strãzile oraºului contribuind hotãrâtor la ridicarea 

aspectului artistic al oraºului. 

ªi cum turism nu se poate face fãrã existenþa în 

numãr ºi la calitate ridicate a spaþiilor de cazare, 

trebuie menþionat cã oferta oraºului este la nivel 

internaþional, acoperind toate categoriile de preþ ºi 

calitate a serviciilor. Hoteluri afiliate unor lanþuri 

internaþionale sau autohtone, boutique sau 

design-hoteluri, hoteluri-apartament sau hosteluri 

pentru tineret, pensiuni sau apartamente de închiriat 

în regim turistic se gãsesc astãzi la tot pasul, la preþuri 

pentru toate buzunarele. 

În ultimii ani douã alte importante componente 

ale turismului urban (shopping ºi oferta de timp liber) 

au completat fericit oferta oraºului. Bucureºtiul 

dispune astãzi de mai multe centre comerciale de tip 

„mall”, identice celor din Vest, cu oferte comerciale 

ºi de petrecere a timpului liber generoase, ºi parcurile 

de distracþii ºi wellness. Recent a fost inaugurat „La 

Plaja” – un aqua parc un prim proiect dintr-un mare 

complex pentru petrecerea timpului liber 

(www.divertiland.ro). 

Destinaþia Bucureºti este tot mai cãutatã pentru 

variata sã oferta culturalã. Douã opere, care au dat 

lumii mari soliºti, teatre ºi orchestre filarmonice, 

expoziþii ºi evenimente cultural-sportive, festivaluri 

ºi concerte se completeazã armonios într-un calendar 

cultural întins pe tot anul. Anul 2013 aduce o 

nouã ediþie a Festivalului „George Enescu”, 

considerat ca fiind unul dintre cele mai valoroase 

festivaluri internaþionale dedicate muzicii clasice. 

Important pentru sejurul oaspeþilor în Bucureºti 

este ºi transportul în comun, care ºi-a îmbunãtãþit 

mult performantele în ultimii ani, atât prin calitatea 

mijloacelor de transport cât ºi prin simplificarea 

23 

procedurilor de achiziþie ºi validare a biletelor. 

(www.ratb.ro) Cursele de taxi sunt încã foarte ieftine 

în Bucureºti. Pentru a evita surprize neplãcute vã 

invitãm sã verificaþi preþul înscris pe portierele 

autoturismelor. 

Special pentru turiºti au fost puse la dispoziþie 

autocare cu etaj (doubledeck), de tipul celor vãzute 

în marile capitale, care circulã zilnic pe traseele 

turistice ºi în care, pe baza unui bilet, puteþi urca ºi 

coborî în staþiile dorite, dupã plac, pe parcursul unei 

zi. Acestea pleacã din Piaþa Presei Libere (fosta „Casa 

Scânteii „). 

Din toamnã naþionalã de fotbal a României începe 

meciurile din calificãri. National Arena, noul stadion 

fanion al capitalei, vã aºteaptã alãturi de tricolori. 

Nu trebuie uitate nici obiectivele interesante din 

jurul oraºului: manãstirile Snagov, Cernica, Comana, 

Pasãrea sau palatul Mogoºoaia. Destinaþia Bucureºti 

este frumoasã ºi poate fi vizitata în fiecare anotimp. 

Linkuri utile: Centrul de informare turisticã 

(http://www.seebucharest.ro), Primãria Bucureºti 

(http://www.pmb.ro), Informaþii evenimente 

culturale: www.sapteseri.ro, Informaþii turistice 

(http://www.bucurestiulintrozi.ro), Festivalul 

Enescu: www.festivalenescu.ro, 

Atât Tarom (www.tarom.ro) cât ºi alte companii 

aviatice romaneºti sau strãine zboarã regulat intre 

Bucureºti ºi diverse oraºe ale lumii. 

Mai multe informaþii despre Bucureºti, 

recomandãri ºi sfaturi pentru petrecerea unui sejur 

în capitala României, puteþi solicita birourilor de 

informaþii turistice ale României din: Viena, Roma, 

Berlin, Varºovia, Paris, Londra, New York, Madrid 

ºi/sau Moscova. 

Viena, 29.08.2012 

L Simion Simion Giurca 

Giurca

24 ALFABETIZAREA MEDIA 

Modele Modele de de integrare 

integrare 

ºcolar ºcolarã ºcolar ã a a educaþiei educaþiei media 

media 

Educaþia media este un tip de educaþie care 

nu are multe puncte în comun cu 

modelele formãrii ºcolare tradiþionale. 

Una dintre problemele cele mai mari 

legate de integrarea educaþiei media în 

ºcoala de tip tradiþional este gãsirea unui loc stabil 

pentru acest tip de educaþie în cadrul sistemului 

educaþional. Dacã analizãm situaþia internaþionalã, 

putem observa cel puþin trei soluþii diferite: modelul 

disciplinar, modelul transversal ºi modelul 

disciplinar-transversal, sau hibrid. Analizând cele trei 

modele posibile, se observã încã un aspect nou, ºi 

Educaþia media este un tip de educaþie care nu are multe puncte 

în comun cu modelele formãrii ºcolare tradiþionale. Una dintre 

problemele cele mai mari legate de integrarea educaþiei media 

în ºcoala de tip tradiþional este gãsirea unui loc stabil pentru 

acest tip de educaþie în cadrul sistemului educaþional. 

anume trecerea de la educaþia media, la educaþia prin 

mass-media. Uneori este greu de delimitat cele douã 

modele de educaþie, chiar dacã sunt foarte diferite 1 . 

În urma unui studiu a opiniei specialiºtilor 

europeni asupra diferenþei dintre educaþia media ºi 

alfabetizarea media 2 , Alexander Fedorov a obþinut 

rezultate interesante. Studiul a fost efectuat cu datele 

adunate de la 26 de experþi în educaþia media, din 10 

þãri. Rezultatele privind principalele modalitãþi de 

aplicare ale educaþiei media sunt prezentate mai jos: 

Tabelul 1: 

Pãrerea experþilor asupra modelului de educaþie media 

Aºa cum se vede din rezultatul cercetãrii, 

majoritatea experþilor (61,54%) considerã metoda 

hibridã ca fiind cea mai potrivitã, deoarece în cadrul 

acesteia este posibilã combinaþia dintre integrarea 

educaþiei media în materiile ºi cursurile obligatorii, 

ºi modul disciplinar de a efectua educaþie media. Doar 

opt dintre cei intervievaþi s-au declarat favorabili 

modelului transversal, în timp ce abia 7,69% (2 

persoane) considerã educaþia disciplinarã a 

mass-mediei singura cale de urmat. 

A) Modelul disciplinar 

Nu numai educaþia media participã la aºa numitele 

noi cunoºtinþe, ci ºi alte materii care au scopul sã 

rãspundã necesitãþilor educaþionale ale unei societãþi 

aflate într-o schimbare rapidã ºi continuã 

(educaþia civicã, educaþia consumului, a sãnãtãþii). 

Primul pas în acest model de educaþie media fost 

fãcut în Canada prin anii ‘70. În cele dintâi a 

fost elaborat un plan de construire a unui program 

de educaþie media. În faza urmãtoare s-a 

trecut la introducerea tehnologiei în cursurile 

universitare pentru profesori. Ministerul Educaþiei a 

instituit un birou pentru profesori, la care sã poatã 

apela pentru clarificarea dubiilor ºi pentru obþinerea 

de material didactic. S-au organizat cursuri de 

pregãtire pentru profesori pânã la acoperirea 

întregului teritoriu naþional. A fost înfiinþat un post 

de televiziune, cu scopul de a furniza materiale video 

în ajutorul activitãþii didactice a profesorilor. În 

ultimii ani, odatã cu dezvoltarea 

internetului, s-a perfecþionat 

procesul canadian, care a trecut în 

cea de a doua fazã. 

Aºa cum se întâmplã de obicei 

cu orice lucru nou, nici 

introducerea educaþiei media nu 

poate sã fie perfectã de la început, 

însã experienþa a dovedit cum 

succesiv acest tip de educaþie a 

reuºit sã se integreze în sistemul 

ºcolar tradiþional, s-a adaptat nevoilor ºi treptat 

situaþia s-a normalizat. 

Unele aspecte pe care modelul disciplinar le 

implicã sunt: 

– Prezenþa unei discipline cu un profesor propriu 

ºi un spaþiu propriu în orarul sãptãmânal, o

ALFABETIZAREA MEDIA 

recunoaºtere instituþionalã, disponibilitatea 

infrastructurii tehnice ºi o bibliotecã de 

specialitate. 

– Se asigurã o continuitate didacticã a 

educaþiei media. Se poate evita astfel 

întreruperea educaþiei media, atunci când unii 

profesori mai întreprinzãtori îºi înceteazã 

activitatea din anumite motive. 

– Se creeazã printre profesori anumite 

reþele, facilitând astfel schimbul de 

experienþe. 

Pe de altã parte existã însã ºi aspecte negative 

cum ar fi ºcolarizarea mass-mediei, fãcând 

astfel sã se piardã dinamica ºi vivacitatea tipicã 

acestui tip de educaþie 3 . 

B) Modelul transversal 

În programele ºcolare, educaþia media trebuie sã 

intereseze totalitatea materiilor. Conform acestui 

model, toate disciplinele trebuie gândite ca ºi ocazii 

de a educa mass-media, în timp ce mass-media poate 

fi folositã – precum o enciclopedie întotdeauna 

actualizatã – ca ºi material didactic în predarea altor 

materii. Ideea de bazã este cea conform cãreia educaþia 

înainte de toate este educaþia limbajului, astfel încât 

mass-media poate fi folositã ca ºi: 

– Material didactic – prin utilizarea de materiale 

video, articole de ziar, situri internet în cadrul orelor 

de matematicã, istorie, geografie (Google Earth, 

Wikipedia), economie (imaginea produselor în 

publicitate, efectul publicitãþii asupra creºterii 

vânzãrilor etc.) 

– Educarea limbajului expresiv – folosirea 

conceptelor mass-mediei pentru predarea altor 

materii 

– Trecerea de la modul tradiþional de a preda, la 

unul modern, prin folosirea mijloacelor de 

comunicare în masã (ex.: vizionarea unui film 

educativ, care sã poatã fi subiect de discuþie ºi de 

creativitate în cadrul altor materii) 4 . 

Masterman enumerã trei posibilitãþi de predare 

transversalã a mass-mediei: 

– Uz enciclopedic 

– Stimulatori ai creativitãþii 

– Ocazie de interacþiune între profesor ºi elev 

pentru a corecta informaþiile incomplete, 

prejudecãþile ºi stereotipurile luate din mass-media. 

Dascãlii trebuie sã fie conºtienþi de faptul, cã deºi 

elevii lor aduc în clasã idei despre diferite evenimente, 

teme, aceste idei nu sunt întotdeauna clare, astfel încât 

sã poatã construi pe ele o nouã cunoºtinþã. Prima 

acþiune este aceea de a clarifica faptul cã realitatea 

25 

prezentatã de mass-media nu este realã, ci construitã, 

care trebuie supusã unei analize critice 5 . 

ªi acest model prezintã atât avantaje, cât ºi 

dezavantaje. Nu mai existã aici riscul de ºcolarizare a 

mass-mediei, aºa cum s-a vãzut în cazul modelului 

disciplinar. Se asigurã astfel o înþelegere a mass-mediei 

în raport cu alte materii, nemaifiind o entitate izolatã, 

ci una care este în strânsã legãturã cu lumea, o posibilã 

resursã de cunoºtinþe ºi de informaþii, ºi nu numai de 

divertisment. Dezavantajul cel mai mare îl reprezintã 

lipsa coordonãrii. Existã pericolul cã educaþia media 

sã fie absorbitã de cãtre alte materii ºi elevul sã nu 

mai poatã recunoaºte în mod clar elementele specifice 

acestei educaþii. 

C) Modelul hibrid 

Acest model reprezintã combinaþia celor douã 

modele precedente. Combinaþia se face în funcþie de 

necesitãþile ºi exigenþele locale, acest model oferind 

conducerilor locale libertatea de a decide asupra 

modului aplicãrii. Modelul hibrid este cel mai indicat 

acolo unde sistemul academic este decentralizat, ºi 

modelul didactic este decis la nivel local 6 . 

L Micaci Micaci Cristian Cristian Iosif 

Iosif 

1 S. Livingstone, «Media Literacy and the Challenge of New 

Information and Communication Technologies», The Communication 

Review, 7 (2004), 3 – 14. 

2 A. Fedorov, «Media Education and Media Literacy: Expert’s 

Opinions», European Mediaculture Online, 2003. 

3 P.C. Rivoltella, Media Education. Modelli, esperienze, profilo 

disciplinare, 69-71. 

4 L. Masterman, A scuola di media. Educazione, media e 

democrazia nell’Europa degli anni ’90, 88. 

5 L. Masterman – F. Mariet, Media Education in 1990’s Europe, 

68. 

6 L. Masterman, Teaching the Media.

26 COL[UL COPIILOR MARI 

Trandafir randafir randafirul randafir ul 

Poetul german Rilke a locuit pentru o 

vreme la Paris. Pentru a merge la 

Universitate, în fiecare zi trecea 

împreunã cu o prietenã franþuzoaicã 

pe o stradã foarte aglomeratã. 

Într-un colþiºor al acestei strãzi, stãtea mereu 

o cerºetoare care cerea de pomanã trecãtorilor. 

Femeia ºedea mereu în acelaºi loc, nemiºcatã ca o 

stanã de piatrã, cu mâna întinsã ºi cu privirile 

„Lumea noastrã are doar o singurã problemã, doar una 

singurã, ºi anume aceea de a gãsi calea spre a reda omenirii 

un sens spiritual, trezind iar în ea setea de absolut. Ar trebui 

ca asupra omenirii sã cadã rouã din cer, sã o învãluie ceva 

asemãnãtor unui cânt gregorian. Întrucât, este clar cã nu 

putem trãi preocupându-ne doar de ce avem în frigider, de 

politicã, de bilanþuri ºi de cuvinte încruciºate. Nu este cu 

putinþã sã mergem înainte astfel” a scris Antoine de 

Saint-Exupéry. 

aþintite spre pãmânt. 

Rilke nu-i dãdea niciodatã nimic, câtã vreme 

tovarãºa sã îi dãruia mereu câte un bãnuþ. 

Cu uimire, într-o bunã zi, tânãra franþuzoaicã 

îl întrebã pe poet: 

– Dar de ce oare nu-i dai niciodatã nimica acelei 

sãrmane? 

– Ar trebui sã-i dãruim ceva pentru suflet, nu 

pentru trup, rãspunse poetul nostru. 

În ziua urmãtoare, Rilke veni acolo cu un 

minunat boboc de trandafir abia deschis ºi, 

aºezându-l în mâna cerºetoarei, se prefãcu cã 

pleacã. 

Se întâmplã atunci ceva neaºteptat: cerºetoarea 

îºi înãlþã ochii, se uitã spre poet, se ridicã cu greu 

de jos ºi, prinzând mâna bãrbatului, i-o sãrutã. 

Apoi plecã de acolo, strângând la piept 

trandafirul. 

Preþ de o sãptãmânã, n-o mai vãzu nimeni. 

Dupã opt zile însã, cerºetoarea ºedea din nou în 

obiºnuitu-i colþiºor al strãzii. Era tãcutã ºi 

nemiºcatã ca de obicei. 

– Oare cu ce o fi trãit în aceste zile în care nu 

a primit nimica? Întrebã tânãra franþuzoaicã. 

– Cu acel trandafir, rãspunse poetul nostru. 

„Lumea noastrã are doar o singurã problemã, 

doar una singurã, ºi anume aceea de a gãsi calea 

spre a reda omenirii un sens spiritual, trezind iar 

în ea setea de absolut. Ar trebui ca asupra omenirii 

sã cadã rouã din cer, sã o învãluie ceva asemãnãtor 

unui cânt gregorian. Întrucât, este clar cã nu 

putem trãi preocupându-ne doar de ce avem în 

frigider, de politicã, de bilanþuri ºi de cuvinte 

încruciºate. Nu este cu putinþã sã mergem înainte 

astfel” a scris Antoine de Saint-Exupéry. 

Aceste istorioare nu sunt de mare preþ. Ele vor 

însã sã vã poatã dãrui, fie ºi pentru o clipã, 

mireasma trandafirului. 

„Toate acestea le-a vorbit Isus mulþimilor în 

pilde, ºi fãrã pilde nu le grãia nimic.” (Matei 13, 

34). 

L Bruno Bruno Ferrero 

Ferrero

MOZAIC 

Cartea A Queer Thing Happened 

to America („Un lucru bizar i 

s-a întâmplat Americii”) scrisã 

de Dr. Michael Brown, activist 

creºtin ºi teolog din Charlotte, 

Carolina de Nord porneºte de la „Queer” – un 

cuvânt care pânã nu demult avea conotaþii 

peiorative. În româneºte s-ar putea traduce ca 

„straniu”, „bizar”, „ciudat” sau „deocheat.” În 

societatea nord americanã era folosit pentru a 

eticheta persoanele suferinde de deviaþii sexuale, 

inclusiv ºi în special homosexualii. Eticheta era 

una murdarã, vulgarã ºi jignitoare. În ultima 

generaþie însã homosexualii au adoptat acest 

termen peiorativ dându-i un înþeles contrar, 

în sensul cã, spun ei, „straniu” sau „ciudat” 

din perspectiva orientãrii sexuale e un lucru 

bun, de dorit, ºi de imitat. În felul acesta, 

încetul cu încetul, apelaþia „homosexual” s-a 

transformat în „queer.” 

Specificam ca ceea ce scriem astãzi e 

desemnat în special pentru romanii din 

America ºi Canada. Comentariul de azi ar 

putea fi mai greu de înþeles de cei din 

România pentru cã, spre deosebire de 

America de Nord sau Europa Occidentalã, 

România încã nu a ajuns în stadiul lor de 

descompunere moralã, ºi manifestãrile 

despre care scriem astãzi nu se întâlnesc, încã, 

în România. Cel puþin nu la aceeaºi scara. 

Adãugãm însã încã un calificativ: nu suntem 

obsedaþi de subiectele sexuale în comentariile 

noastre sãptãmânale ºi sexualitatea este un 

subiect neplãcut ºi pentru noi sã-l citim, sã-l 

studiem ºi sã-l explicãm. Dar nu avem 

încotro. Revoluþia sexualã începutã în anii 

60 este încã în toi. A fãcut ravagii în America 

de Nord ºi Europa Occidentalã ºi îºi cautã 

un cuib confortabil ºi în România ºi restul 

lumii. Scriem despre acest subiect mai des 

decât despre altele pentru cã e cel mai 

periculos pentru valori, libertatea religioasã, 

Queer 

Queer 

27 

ºi mai ales, pentru bunãstarea valoricã ºi moralã 

a copiilor noºtri. Revoluþia sexualã, afirma Ross 

Douthat, jurnalist la New York Times, este cel 

mai mare pericol pentru creºtinism de la 

publicarea, în Secolul XIX, a cãrþii lui Charles 

Darwin despre Originea Speciilor. În cartea lui, 

Bad Religion, Douthat afirma cã „the sexual 

revolution [is] the most direct blow to [Christianity] 

since the publication of On the Origin 

of Species a century earlier.” 

Revoluþia sexualã începutã în anii 60 este încã în toi. A fãcut 

ravagii în America de Nord ºi Europa Occidentalã ºi îºi cautã 

un cuib confortabil ºi în România ºi restul lumii.

28 MOZAIC 

Nou an ºcolar în America 

Pentru mai bine de 53 de milioane de copii ºi 

adolescenþi se apropie începutul noului an ºcolar în 

America. Copiii multor familii de romani din SUA 

vor începe ºcoala la sfârºitul lui august ori începutul 

lui septembrie. Mii dintre ei vor începe noul an ºcolar 

în ºcolile publice americane, colegiile ºi universitãþile 

publice americane, sau prestigioasele universitãþi private 

ale Americii. Iar pãrinþii acestor copii ºi 

adolescenþi probabil gândesc cã valorile care copiii 

lor le primesc în familie sunt împãrtãºite sau 

promovate ºi de sistemul educativ public al Americii. 

Probabil gândesc cã valorile tradiþionale sunt puse la 

loc de cinste în manuale claselor elementare, de liceu 

sau în cursurile universitare. Cine încã gândeºte aºa 

se înºealã. Sistemul educativ public american ºi cel 

privat (cu excepþia celui religios) promoveazã cu 

Sistemul educativ public american ºi cel privat (cu excepþia 

celui religios) promoveazã cu asiduitate contra-valorile. 

Gândirea, conºtiinþa ºi valorile inocente ale copiilor sunt 

murdãrite în ºcolile publice. 

asiduitate contra-valorile. Gândirea, conºtiinþa ºi 

valorile inocente ale copiilor sunt murdãrite în ºcolile 

publice. Probabil cã majoritatea acestor mii de copii 

romani au fost crescuþi în familii tradiþionale, au îmbrãþiºat 

valorile tradiþionale ale pãrinþilor lor, au fost 

crescuþi în Bisericã, au fost înrolaþi în taberele de 

educaþie biblicã în fiecare varã, sau au participat la 

programele de educaþie creºtinã care se þin în parohiile 

bisericeºti romane din America. În consecinþã pãrinþii 

presupun cã cei dragi ai lor au îmbrãþiºat valorile 

creºtine ºi le vor pãstra ºi dupã cei 4 sau mai mulþi ani 

de universitatea. Ne este teama însã cã astãzi vã 

deziluzionam. 

În ºcolile ºi universitãþile publice americane fac 

ravagii o mulþime de organizaþii care promoveazã 

homosexualitatea. Sunt organizaþii finanþate din 

fondurile publice, ori organizaþii din afara cadrului 

universitar care promoveazã homosexualitatea ºi 

organizeazã cluburi homosexuale în ºcoli ºi 

campusurile universitare. Dr. Michael Brown descrie, 

cu lux de amãnunte, acest fenomen în câteva din 

capitolele cãrþii lui. Care sunt aceste organizaþii ºi 

cluburi de care trebuie sã vã feriþi copiii?

MOZAIC 

Cluburi murdare ºi vulgare 

Organizaþia Human Rights Campaign a fost 

fondatã în 1980 ºi se identifica ca fiind cea mai mare 

organizaþie a homosexualilor americani. Are un buget 

anual de 35 de milioane de dolari ºi 110 angajaþi. 

Intimideazã ºcolile publice sã accepte predarea de 

cursuri de educaþie sexualã din perspectiva revoluþiei 

sexuale ºi îndoctrinarea copiilor cã homosexualitatea 

e înnãscutã, nu se poate schimba, trebuie toleratã ºi 

afirmatã. Dã în judecatã ºcoli, universitãþi, instituþii, 

ºi chiar guverne strãine care refuza cursurile oferite 

de ei. În 2009, când AFR promova protejarea cãsãtoriei 

ºi a familiei tradiþionale în noul Cod Civil al 

României, Human Rights Campaign a fãcut presiune 

asupra executivului ºi guvernului roman sã respingã 

acþiunile noastre. Din fericire, au eºuat. 

Dupã ea vine National Gay and Lesbian Task 

Force (NGLTK) fondatã în 1974 cu un buget anual 

de 3.5 milioane de dolari. Se profileazã pe sprijinirea 

candidaþilor homosexuali sau pro-homosexuali în 

funcþii publice. 

Dupã ea urmeazã ILGA (International Lesbian 

and Gay Association) cu sediul internaþional la 

Bruxelles, un punct strategic, de unde influenþeazã 

legislaþii pro-homosexuale în Uniunea Europeanã. 

Fondatã în 1978, ILGA are birouri în 90 de þãri ºi 

cuprinde peste 400 de afiliaþi în toatã lumea. 

Finanþeazã miºcãrile homosexuale din diverse þãri ale 

lumii ºi sprijinã financiar ºi miºcarea homosexualã 

din România ºi Moldova. 

Apoi vine Lambada Legal, o asociaþie de juriºti ºi 

avocaþi cu sediul la New York, care promoveazã 

drepturile homosexualilor prin acþiuni judecãtoreºti 

ºi în instanþã în toatã America ºi în alte þãri. Are un 

buget anual de 10 milioane de dolari. Succesul ei a 

fost dovedit în 2003 când Tribunalul Suprem din 

SUA a declarat neconstituþionale legile tuturor 

statelor americane care la vremea aceea incriminau 

sodomia. În ani recenþi au dat în instanþã pe unele 

din micuþele þãri din America Centralã pentru cã 

încã incrimineazã sodomia. Acþiunile lor se 

deruleazã în Tribunalul Interamerican al Drepturilor 

Omului. 

Urmeazã PFLAG (Parents, Families and Friends 

of Lesbians and Gays), o organizaþie cu scopuri 

eminamente de îndoctrinare a tinerilor ºi minorilor. 

Are un buget anual de 2.5 milioane de dolari, peste 

200.000 de membrii, ºi 500 de grupuri afiliate în toatã 

America. Cluburile PFLAG sunt prezente în ºcoli ºi 

29 

universitãþi publice americane. Un scop aparte în care 

se profileazã PFLAG este acceptarea homosexualilor 

ºi a stilului lor de viaþa în parohii ºi comunitãþile 

religioase. Protesteazã în fata bisericilor care 

promoveazã sexualitatea biblicã sau bisericile ale cãror 

preoþi sau pastori afirma pãcãtoºenia homosexualitãþii. 

Publicã manuale de propagandã, cel mai bine 

cunoscut fiind Heather Has Two Moms („Heather 

are douã mãmici”) care mai cã îi fac invidioºi pe copiii 

care au o mamã ºi un tatã în loc de douã mame sau 

doi taþi. Eºti „cool” (adicã „special”), spune cartea, 

dacã ai douã mãmici în loc de una. Eºti ºi mai „cool” 

dacã nu ai un tatã sau o mamã, dar totuºi te cresc doi 

pãrinþi de acelaºi sex. E de asemenea notabil ca 

PFLAG organizeazã anual în ºcoli aºa numita „Day 

of Silence” („Ziua tãcerii”) ca zi de protest împotriva 

„persecuþiei ºi discriminãrii” homosexualilor. Tot mai 

mulþi creºtini americani încep sã nu-ºi mai trimitã 

copiii la ºcoalã în „Day of Silence.” Vã sugerãm ºi 

dumneavoastrã deci: (1) interesaþi-vã la ºcolile unde 

Organizaþia Human Rights Campaign a fost fondatã în 

1980 ºi se identifica ca fiind cea mai mare organizaþie a 

homosexualilor americani. Are un buget anual de 35 de 

milioane de dolari ºi 110 angajaþi. Intimideazã ºcolile 

publice sã accepte predarea de cursuri de educaþie sexualã 

din perspectiva revoluþiei sexuale ºi îndoctrinarea copiilor 

cã homosexualitatea e înnãscutã, nu se poate schimba, 

trebuie toleratã ºi afirmatã. 

merg copiii voºtri dacã þin Day of Silence; ºi (2) când, 

pentru a nu va trimite copiii la ºcoalã în ziua aceea. 

Alte organizaþii care activeazã în campusurile 

universitare sunt QueerToday, the Gay Liberation 

Movement, ºi Campuspride. Anual ele organizeazã 

evenimente propagandistice homosexuale în luna 

aprilie. Evenimentul din aprilie, cunoscut sub numele 

de „Gaypril”, se manifestã prin concerte homosexuale,

30 MOZAIC 

manifestãri obscene, nuditate, infestarea campusurilor 

universitare cu steagul homosexual (curcubeul), ºi 

afiºarea steagului homosexual lângã steagul oficial al 

universitãþii. 

O altã organizaþie foarte activa în ºcolile ºi 

campusurile americane e GLAAD (The Gay & Lesbian 

Alliance Against Defamation”). Bugetul ei anual 

e de 4 milioane de dolari ºi obiectivul ei e „eliminarea 

homofobiei ºi a discriminãrii pe bazã de orientare 

sexualã”. 

Urmeazã apoi GLSEN (“The Gay, Lesbian 

and Straight Education Network”) o organizaþie cu 

un buget anual de 6 milioane de dolari. Scopul ei 

principal este acceptarea homosexualitãþii ca ºi 

comportament normal de cãtre tinerii ºcolari ºi, în 

plus, influenþarea învãþãtorilor ºi profesorilor din 

ºcolile publice sã promoveze atitudini 

pro-homosexuale în elevii lor. Greu de crezut, dar 

unul dintre fondatorii acestei organizaþii, Kevin 

Jennings, a fost desemnat de Preºedintele Obama ca 

Secretary of Education (Ministrul Educaþiei) în Statele 

Unite. Fãrã excepþie, în toate vizitele ºi prelegerile 

þinute de Jennings, el a atacat abstinenþã ºi moravurile 

sexuale biblice. Deci romani din America, acuma ºtiþi: 

este foarte probabil cã unii din învãþãtorii copiilor 

voºtri sã fie membri în GLSEN ºi sã vã îndoctrineze 

copiii în ideologia revoluþiei sexuale. Unul din 

manualele pregãtite de GLSEN ºi chiar predat în 

unele din ºcolile americane este The Queering of 

Elementary Education („Sodomizarea Educaþiei 

Elementare”) Obiectivul acestui curs, luat cuvânt cu 

cuvânt din manual, este „Children in elementary 

schools will be exposed to the rightness and complete 

normality of homosexuality, bisexuality, and 

transgender expression, and opposing views will be 

branded as dangerous and homophobic, to be silenced 

and excluded from the classroom”. („Copiii în ºcolile 

elementare vor fi expuºi corectitudinii ºi normalitãþii 

homosexualitãþii, bisexualitãþii, ºi expresivitatea 

transsexualitatii, iar vederile opuse vor fi etichetate 

ca periculoase, homofobice, ºi vor fi excluse din sala 

de clasã”.) 

Ce trebuie fãcut? 

Ceea ce am descris pânã acuma e doar o fracþiune 

din imensele ºi numeroasele acþiuni 

pro-homosexualitate care se manifestã zilnic în ºcolile 

ºi universitãþile publice americane. Exista ºi alte 

organizaþii ºi proiecte chiar ºi mai agresive. Statele 

americane unde aceste acþiuni ºi organizaþii sunt mai 

active sunt California, Massachusetts, Oregon, Washington, 

Maryland, Illinois. Încercãri de a stopa 

acþiunile acestea prin acþiuni judecãtoreºti au eºuat, 

ele fiind protejate de Constituþie. [Nota AFR: chiar 

în sãptãmâna aceasta un tribunal din Florida a 

constrâns un liceu din Florida sã accepte formarea 

unui club pro-homosexualitate în campus: http:// 

www.aclu.or g/lgbt-rights/ 

federal-court-victory-ocala-gay-straight-alliance] Iar 

bãtãliile pentru acceptarea acþiunilor 

pro-homosexualitate sau a manualelor de educaþie 

sexualã se poartã în school boards (consiliile director 

ale ºcolilor publice) ºi bordurile locale de educaþie. 

Creºtinii americani luptã din rãsputeri pentru 

alegerea în aceste instituþii a candidaþilor pro-valori, 

pe când homosexualii ºi seculariºtii se luptã cu 

înverºunare pentru promovarea candidaþilor 

homosexuali sau anti-creºtini. 

Ce recomandam pãrinþilor romani din America: 

(1) Informaþi-vã cu privire la doctrina sexualã care 

este predata în ºcolile unde merg copiii voºtri; (2) 

Citiþi cu atenþie manualele de ºtiinþe politice, 

sociologie, ºi psihologie a copiilor voºtri, cât ºi, mai 

ales, temele de casã care le fac; (3) Dacã nu sunteþi de 

acord cu valorile în care sunt îndoctrinaþi copiii voºtri, 

exprimaþi-vã opoziþia în scris adresându-vã conducerii 

ºcolilor ºi la School Boards; (4) Nu permiteþi copiilor 

voºtri sã participe la evenimente cu caracter de 

îndoctrinare, cum ar fi „Day of Silence”, sã citeascã 

cãrþi deocheate, ori sã participe la evenimente 

organizate de cluburile pro-homosexualitate din ºcoli; 

(5) Candidaþi sau sprijiniþi candidatura la posturile 

influente (state school boards ºi local school boards) 

a creºtinilor ºi a celor care împãrtãºesc valorile voastre; 

(6) Purtaþi discuþii cu copiii voºtri privind valorile

MOZAIC 

care li se predau în ºcoli; (7) În mãsura în care puteþi, 

daþi-vã copiii la ºcoli private sau la charter schools, 

adicã scoli private finanþate din fonduri publice, nu 

private. Tribunalul Suprem al SUA a declarat 

constituþionale ºcolile charter schools. ªcoli de genul 

acesta devin tot mai numeroase în Arizona ºi Texas. 

Interesaþi-vã dacã astfel de scoli exista ºi în statul unde 

locuiþi voi. [AFR recomanda: în linkul acesta aflaþi 

un scurt material explicativ al modului cum 

funcþioneazã astfel de scoli creºtine private finanþate 

din fonduri publicehttp: //www.bpnews.net/ 

printerfriendly.asp?ID=38506] 

Un exemplu pozitiv: Universitãþile creºtine 

americane nu permit cluburi homosexuale în 

campusurile lor. Fiind scoli private ele nu pot fi 

constrânse sã le accepte. Dar presiuni se fac ºi asupra 

lor. Singura universitate creºtinã din SUA care pânã 

acuma a permis deschiderea unui club homosexual 

este Belton College din Tennessee. Un exemplu 

pozitiv tocmai parvine din Pennsylvania unde De 

31 

Sales University, o universitate catolicã, a respins 

cererea unui grup de homosexuali de a înfiinþa un 

club homosexual în campus. Link: http:// 

www.lifesitenew s .co m/new s/ 

catholic-college-denies-petition-for-homosexual-club 

AFR Recomanda: Vã recomandãm astãzi 

acelaºi material care vi l-am recomandat în mai. În 

linkul alãturat aflaþi peste 100 de recenzii ºi 

comentarii asupra cãrþii lui Michael Brown, fãcute 

de cititori ºi sociologi. În acelaºi link o puteþi ºi 

comanda direct de la Amazon.com. Recomandãm 

cartea lui M. Brown fiecãrei parohii sau biserici 

romane din America de Nord, fiecãrui preot sau pastor 

roman din diaspora, ºi, de fapt, fiecãrei biserici ºi 

parohii ºi biblioteci creºtine din România. http:// 

www.amazo n.co m/Queer-Thing-Happened-America-Strange/product-reviews/ 

0615406092/ref=dp_top_cm_cr_acr_txt?ie=UTF8 

L Preluare Preluare de de de pe pe pe www.alianta-familiilor.ro 

www.alianta-familiilor.ro

32 

Cuvinte Cuvinte de de laudã 

laudã 

despre despre ICR 

ICR 

În numãrul trecut al revistei noastre atrãgeam 

atenþia asupra unui personaj care de ani buni 

se aflã la conducerea ICR Viena ºi nu face 

nimic pentru cultura româneascã, aºa cum ar 

trebui sã se întâmple sub egida unui institut 

cultural care se respectã. Mai mult decât atât, obositã 

doamnã Bendovski uitã cã trãieºte într-o þarã 

civilizatã, o þarã în care metodele ei securiste de a se 

impune ºi a se face cunoscutã nu prea þin. 

Dupã criticile din numãrul trecut, doamna 

Bendovski sunã la redacþia revistei ºi 

cere sã se ia mãsuri împotriva mea, pe 

motiv cã ea nu e de acord cu cele scrise. 

Bineînþeles, a fost tratatã cu respect ºi 

rugatã ca, dacã are obiecþii, sã scrie un 

drept la replicã pe care sã i-l publicãm 

ulterior. Din punctul meu de vedere, 

MOZAIC 

dreptul ei la replicã ar trebui sã fie simplu: demisia. 

Simþind cã pierde teren ºi cã zilele în cadrul ICR îi 

sunt numãrate, se foloseºte de foºti „bursieri” racolaþi 

pentru ICR de diferite organizaþii, ca sã le zic aºa, 

încercând fãrã succes sã organizeze împreunã cu 

aceºtia dupã acelaºi model securisto-comunist 

manifestãri „culturale” pentru respectarea statului de 

drept ºi a democraþiei. 

Cuvinte de laudã, care sunt într-adevãr pentru ICR 

– instituþia în sine – pot sã am, cel puþin aici, la Viena, 

Simþind cã pierde teren ºi cã zilele în cadrul ICR îi sunt numãrate, se 

foloseºte de foºti „bursieri” racolaþi pentru ICR de diferite organizaþii, ca 

sã le zic aºa, încercând fãrã succes sã organizeze împreunã cu aceºtia dupã 

acelaºi model securisto-comunist manifestãri „culturale” pentru respectarea 

statului de drept ºi a democraþiei.

MOZAIC 

doar pentru faptul cã existã. Din nefericire, doamna 

Bendovski, aºa obositã cum este, se recreeazã pe banii 

contribuabililor, gândindu-se probabil cu care mâþã 

ar mai putea fi prinsã în sac ºi, mã gândesc eu, probabil 

dacã sã-ºi scrie singurã dreptul la replicã sau sã roage 

un colaborator care este mai bine vãzut în Viena. 

Tot în numãrul trecut vã informãm cã ICR Viena 

susþine cursuri de limba românã pentru strãini. Mie 

unuia pãrându-mi-se ciudat cã un strãin, habarnist 

total, necunoscãtor al limbii române poate sã 

primeascã certificat de vorbitor al limbii române în 

11 zile, m-am interesat pentru dumneavoastrã cum 

stã treaba. Pe site-ul ICR Viena, la secþiunea „Cursuri” 

apãrea pânã la numãrul trecut al revistei noastre 

informaþia cã Daniela Kohn, profesoarã de românã 

(la acelaºi ICR Viena unde director este Gabriel 

Kohn), susþine anual în perioada 17-28 septembrie 

un curs de limba românã, cu menþiunea cã, de la o 

librãrie din centrul Vienei, cursanþii trebuie sã-ºi 

cumpere material didactic ajutãtor, acesta constând 

din douã CD-uri, un curs ºi o carte de exerciþii, preþul 

acestora fiind de 36 de euro. Bineînþeles, acest curs 

apãrut la editura Polirom cine credeþi cã îl semneazã? 

Aceeaºi doamnã profesoarã Daniela Kohn. Deci, dacã 

33 

e sau nu aceasta o afacere de familie la ICR Viena, vã 

las pe dumneavoastrã sã decideþi. Cert e cã numai 

acþiune culturalã sub egida unei instituþii a statului 

român nu pare. 

Nu vreau sã-mi pierd timpul cãutând date, criterii 

sau bareme prin care se primesc bursele la acest 

institut. Sunt convins – de altfel, faptele dovedind 

acest lucru, cã totul se bazeazã pe competenþã, 

capacitatea intelectualã a bursierilor ºi nu încape 

discuþie cã aceºtia sunt atent selectaþi din familii 

„bune”, care servesc interesele unui partid, Serviciului 

de Informaþii etc. 

ªi ca sã închei pe un ton la fel de ironic, vã doresc 

un concediu plãcut ºi lung, doamna Bendovski. Vã 

mulþumesc pentru activitatea pe care aþi avut-o pânã 

acum la ICR (asta cu speranþa cã dupã întoarcerea 

din concediu, activitatea dumneavoastrã nu o sã mai 

aibã legãturi cu ICR, respectiv banii statului român). 

Dacã nu aþi jucat niciodatã tarot, pocher sau 

titirobil înseamnã cã nu cunoaºteþi limba românã nici 

mãcar la nivelul A1, nu-i aºa, doamna profesoarã 

Kohn? Sau sã o întrebãm tot pe doamna Bendovski?... 

nu... cred cã ar lua-o ca o jignire la adresa ICR ºi nu 

ne permitem aºa ceva. 

P.S. Cu puþin timp înainte de închiderea ediþiei, 

directorul ICR Horia Roman Patapievici ºi cei doi 

vice-preºedinþi Tania Radu ºi Mircea Mihãieº ºi-au 

depus demisia dupã ce CCR a respins cu majoritate 

de voturi excepþia de neconstituþionalitate ridicatã de 

Avocatul Poporului privind trecerea ICR din 

subordinea Preºedinþiei în cea a Senatului. 

L Ionic@ Ionic@ Ionic@ Armanc@ 

Armanc@

34 MOZAIC 

Sistemul Sistemul educativ educativ finlandez 

finlandez 

este este cel cel mai mai evoluat 

evoluat 

ºi ºi mai mai bun bun din din lume 

lume 

Finlanda este, în acelaºi timp ºi una din 

þãrile cu cel mai ridicat nivel de trai din 

lume. În urma perioadei de gravã 

recesiune economicã din anii ‘90, 

guvernul a hotãrât sã dedice fonduri 

importante educaþiei, cercetãrii ºi tehnologiei. 

Rezultatul: în mai puþin de 10 ani, Finlanda a trecut 

pe primele locuri din lume ca bunãstare socialã ºi 

bogãþie. Exemplul Nokia. La început, un sat cu o 

singurã fabricã, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabricã 

de televizoare. În sfârºit, pe baza alianþei dintre 

patronat ºi sindicate, se mizeazã pe telefonia celularã. 

Astãzi sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, 

Japoniei ºi Statelor Unite. 

De ce este atât de obiºnuit ca în Finlanda un adolescent 

normal sã termine primele 8 clase cu medii 

excelente, vorbind o englezã perfectã ºi citind o carte 

pe sãptãmânã? 

07:45 - Kai (15 ani) aºteaptã autobuzul urban care 

îl va lãsa la poarta ºcolii (nu existã autobuze ºcolare). 

Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii 

încearcã sã-i facã pe fiii lor sã fie independenþi de mici. 

Pe foarte puþini dintre ei, pãrinþii lor îi duc cu maºina 

pânã la ºcoalã. Biletul este subvenþionat de cãtre 

municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate 

locui la mai mult de 5 km de ºcoalã. În exterior, 

instalaþiile ºcolii dau o impresie spartanã. Niciun muc 

de þigarã, nici o hârtie pe jos, nici un graffitti pe ziduri. 

09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeazã 

pe studiile de limba maternã, matematicã ºi englezã. 

75% dintre materii sunt comune în toatã þara. Restul 

îl alege ºcoala, de acord cu profesorii, pãrinþii ºi elevii. 

Orele sunt scurte, intense ºi, mai ales, foarte participative. 

În interiorul ºcolii, curãþenia este ºi mai 

evidentã. Totul pare recent dat în folosinþã. Pe bãnci 

ºi pupitre nu sunt semne ºi nu se scrijeleºte nimic. 

ªcoala este publicã ºi, bineînþeles, gratuitã, dar cu 

dotãri demne de un colegiu „scump” din America. 

Sãlile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmã 

cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu

MOZAIC 

peºti tropicali, bucãtãrie completã, dispozitive 

audiovizuale, aer condiþionat, multe plante. Fiecare 

doi elevi au câte un calculator. O duzinã de maºini 

de cusut în sala de croitorie, aparate de sudurã, scule 

de tâmplãrie, schiuri... O salã de sport acoperitã, o 

salã pentru orele de teatru ºi o salã de mese cu 

autoservire. Cãrþile sunt gratuite, materialul ºcolar e 

gratuit, mâncarea e gratuitã. 

12:00 - Mâncare caldã, nutritivã ºi gratuitã. Kai are 

o jumãtate de orã pentru prânz la restaurantul ºcolii. 

Legea finlandezã obligã ca meniul sã fi e gratuit, nutritiv 

ºi cu multe feluri de salate ºi fructe. Se bea apã sau 

lapte. Costurile le plãteºte municipalitatea fiecãrui oraº. 

Dacã orele se prelungesc pânã dupã-amiaza, ºcoala are 

obligaþia de a oferi o gustare elevilor. 

16:05 - Înapoi acasã, Kai joacã hochei 

cu fratele lui mai mic. Nu existã 

delincvenþã, strãzile sunt sigure. Când 

se lasã seara, Kai ºi fratele lui, care au 

învãþat sã gãteascã la ºcoalã, pregãtesc 

cina pentru pãrinþii lor, dacã aceºtia întârzie la 

serviciu. 

18:30 - Cinã ºi saunã (aceasta, de 3 ori pe 

sãptãmânã), sunt momentele în care familia se aflã 

împreunã. Se converseazã mult, mai ales despre 

proiectele copiilor, dorinþele, progresele ºi nevoile lor. 

Dar în aceeaºi mãsurã, se fac ºi planuri de vacanþã 

pentru toatã familia, în comun. 

19:15 - Temele ºi la culcare. Copiii finlandezi au 

foarte multe teme de casã, dar Kai le terminã rapid 

într-o orã sau douã, pentru cã de-abia aºteaptã sã se 

urce în pat ºi sã citeascã Cronicile din Narnia în 

englezã. Pentru Kai, ºcoala este ca un serviciu. 

- „Dacã un copil doreºte sã studieze, poate sã ajungã 

medic sau judecãtor sau inginer, chiar dacã familia sa 

este una sãracã”. 

- Educaþia fiecãrui copil costã statul finlandez 

200.000 de euro, de la grãdiniþã pânã la absolvirea 

unei universitãþi. „Sunt banii cel mai bine folosiþi din 

impozitele noastre”. 

- Studenþii plãtesc doar cãrþile ºi mâncarea (2.50 

euro la restaurantul facultãþii). Apoi, statul îi ajutã 

sã se emancipeze dându-le subvenþii pentru 

închirierea unei locuinþe ºi primul salariu. 

- Elevii au un respect total faþã de profesori ºi se 

vede în orice moment politeþea în relaþiile dintre ei. 

Nu poartã uniforme, dar sunt întotdeauna simplu ºi 

corect îmbrãcaþi ºi pieptãnaþi. 

- Într-o ºcoalã din centrul capitalei Helsinki sau 

dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaºi. 

Sistemul educaþional nu este elitist ºi nu urmãreºte 

35 

producerea de genii, ci atingerea unui nivel general 

mediu cât mai înalt. 

- Temele sunt sfinte. ªi este foarte rãu vãzut un 

elev care copiazã, chiar ºi de cãtre ceilalþi elevi. Este 

de neconceput ca un elev sã scoatã o fiþuicã la un 

examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de cãtre restul 

de elevi. „De ce sã riºti, când poþi sã studiezi?” Pe 

aceeaºi linie, ca adulþi, nu se vor gândi la evaziune 

fiscalã. Nu e de mirare cã Finlanda se aflã în fruntea 

þãrilor cu cele mai ridicate statistici de transparenþã 

ºi cel mai scãzut nivel de corupþie publicã. 

- Preºedinta Finlandei, Tarja Halonen (foto), 

licenþiatã în Drept ºi profesoarã: „Când îi cert pe 

studenþii mei, le spun cã irosesc banii contribuabililor”. 

În urma perioadei de gravã recesiune economicã din anii ‘90, guvernul a 

hotãrât sã dedice fonduri importante educaþiei, cercetãrii ºi tehnologiei. 

Rezultatul: în mai puþin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri 

din lume ca bunãstare socialã ºi bogãþie. 

- Nu existã repetenþi, deºi nu existã decât o 

singurã oportunitate de a lua un examen, „pentru 

simplul motiv cã viaþa însãºi nu se trãieºte decât o 

singurã datã”. Se studiazã pânã când se ia examenul, 

dar promovarea în anul urmãtor este automatã. 

- „Ziua de lucru” a lui Kai este intensã, de la 8 pânã 

la 15. Orele sunt însã scurte, de 45 de minute. Una dintre

36 MOZAIC 

recreaþii se petrece obligatoriu afarã, în aer liber. Se 

stimuleazã raþionamentul critic înaintea memorizãrii 

mecanice. Sunt ºi ore relaxante, cum ar fi cursurile de 

dansuri de salon, teatru, artã digitalã, coafurã, arte 

marþiale, hochei, schi, gastronomie, primul ajutor, 

dulgherie, mecanicã sau muzicã. Elevii cântã la vioarã, 

ghitarã electricã sau la ce preferã. ªi încã o datã, se 

încurajeazã gândirea criticã ºi se discutã mult. 

- Kai încã nu s-a hotãrât ce vrea sã facã mai încolo. 

Chimie, medicinã veterinarã sau creaþie de jocuri 

video. Întrebat dacã este fericit rãspunde fãrã sã 

clipeascã: da. 

Da, dar secretul este altul: pe la 1600 s-a legiferat 

ca persoana care nu ºtie sã scrie ºi sã citeascã nu are 

voie sã facã copii! 

L Gabriela Gabriela Dasc@lu 

Dasc@lu

Coperta nr. 4 CURBE - RevistaDiaspora.RO

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?