Monitorizarea biodiversitatii din zona Saraiu, viitoare locatie pentru ...

Cu toate acestea, şi în România se poate vorbi de o creştere a acestui tip de energie: la
sfârşitul anului 2006 exista o putere de 3 MW iar la sfârşitul anului 2007 aceasta ajunsese la 8
MW.
3. CONDIŢII FIZICO – GEOGRAFICE
3.1. Aşezare geografică
Dobrogea reprezintă cea mai estică regiune a României, fiind situată într-o poziţie
geografică deosebită. Localizată între Dunăre la vest şi nord-vest şi nord, Delta Dunării la
nord-est şi Marea Neagră la est – cel mai estic punct al uscatului corespunde meridianului de
29041’24’’ longitudine estică, ce corespunde zonei oraşului Sulina – iar la sud de frontiera cu
Bulgaria. Teritoriul uscatului dobrogean însumează 15 485 km2, reprezentînd 6,52% din
suprafaţa totală a ţării, cuprinzînd o serie de unităţi de relief între care se remarcă cel mai
vechi masiv montan – Munţii Măcinului – ca şi cel mai nou teritoriu al Europei – Delta
Dunării. La acest teritoriu se adaugă platforma continentală marină.
Poziţia sa geografică deosebită, prezenţa Dunării şi a Deltei, ca şi a Mării Negre a
permis dezvoltarea pe teritoriul Dobrogei a unei flore şi faune cu totul particulare raportată la
restul României. Condiţionată în egală măsură de relief, sol, trăsăturile climei ca şi de evoluţia
acestora, atît flora cît şi fauna Dobrogei reprezintă un veritabil amestec de elemente de origini
diverse.
Structura actuală, cu totul particulară, a biodiversităţii Dobrogei este în fapt rezultatul
evoluţiei teritoriului Dobrogei pornind de la sfîrşitul terţiarului cînd se conturează de fapt
majoritatea componentelor actuale.
3.2. Geonomie, structură fizico-geografică
Dobrogea, unitatea teritorială din sud-estul României este alcătuită din două
subunităţi, cu particularităţi fizico-geografice, pedologice şi climatice: Dobrogea continentală,
cu o suprafaţă de cca 12 300 km2 şi Dobrogea maritimă, cu suprafaţa de cca 3 200 km2.
Dobrogea continentală (Podişul Dobrogei) este un podiş cu altitudini între 100 şi 476
m, situat între Dunăre, malul lacului Razelm, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria, între
Ostrov şi Vama Veche. Relieful are în general caracter colinar. Podişul Dobrogei are trei mari
subdiviziuni: Dobrogea de nord, mai înaltă (cca 200 m altitudine medie) şi cuprinde unităţi
distincte ca munţii Măcin, podişul Niculiţel, dealurile Tulcei, podişul Babadag, Dobrogea
centrală, mai joasă (cca 100 m altitudine medie), alcătuită din Podişul Casimcei şi Dobrogea
de sud, de asemenea joasă (cca 100 m altitudine medie), formată din podişul Cobadin.
Varietatea cea mai mare de relief şi substrat se înregistrează în Dobrogea de nord,
unde se întâlneşte atât relief colinar tipic, format pe calcare triasice şi jurasice, acoperite de
loess cât şi relief montan (munţii Măcin şi parţial podişul Niculiţel) cu piscuri ascuţite (cu
altitudine maximă de 467 m) şi pante abrupte, formate din granite, diorite, porfire sau şisturi.
Podişul Babadag are forma unui patrulater, orientat pe direcţia NV-SE, cu altitudine maximă
de 401 m. Are aspectul unui podiş deluros, puternic fragmentat de văi scurte şi puţion adânci
(Coteţ, Popovici, 1972). Podişul Casimcei prezintă un relief colinar destul de fragmentat,
sculptat în şisturi verzi, acoperite în mare parte cu loess. Se caracterizează prin înălţimi
reduse, de 200-300 m altitudine, cu înălţime maximă de 394m. Podişul Cobadin este un podiş
5