B. Valade, "Cultura"

ltl
Un concept ambiguu
12
CULTURA
dc BERNARD VALADI]
Referin{a obligatorie pentru oricine studiazd conceptul de culturd in
domeniile constitutive ale qtiin{elor umane, lucrarea lui Alfred L. Kroeber
qi Clyde Kluckhohn (1952) oferi un ansamblu de 163 defini1ii, ce determinb
in primul rAnd apari{ia unei multitudini de sensuri. Chiar in cadrul
celor gase categorii in care sunt distribuite aceste egantioane semantice
- descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice, structurale -,
con{inuturile prezintd asemenea varialii, incdt s-a putut vorbi de o ,jr.rngla
conceptuald". Inflalia de nuan{e s-a addugat multitudinii de accep{ii; la
inceputul anilor Eaizeci, Edward Shils a realizat o amuzantd trecerc in revistd
a acestora, distingdnd: high culture (culturd inaitd), reJined culture (cultura
rafinatd), elqborate culture (cultura elaboratd), ntiddle culture (culrura de
mijloc), serious culture (culturi serioasb), vulgar culture (cultLrd popular[),
low culture (culturd joasi) etc.
De la aceastd constatare a diversitdlii qi pdnd la marile studii fondatoare
ale antropologiei culturale la care face trimitere inventarul din 1952,
se contureazb domenii de investigare cu frontiere mai mult sau mai pu(in
bine delimitate. Pe ,,teritoriul istoricului", cultura populqrd face obiectul
unui releveu cadastral, posibil prin cercetdrile intreprinse de Robert Mandrou,
Genevidve Bolldme, Carlo Ginsburg, Jean-Claude Schmidt. In cir.rda
eterogenitd{ii elementelor pe care le cuprinde -,,biblioteca pcntru to{i",
rcligie populard, artizanat... -, aceastd formd culturald este singura
tratatd in ansamblu in recentul Dictionnaire des sciences historiques (Diclionar
al ;tiinlelor istorice), coordonat de Andr6 Burguiere.
Calificata drept juvenild, muncitoreascd sau de mosd,prin referire la
o clasd de vArst[, la un grup social sau la telnicile modeme de comunicare,
cultura este analizatd gi din punctul de vedcre al formdrii Ei difuzdrii ei,
al uzan{elor Ei efectelor pe care le provoacb. Delimitati destul de cIar, ca
qi in cazul c:ulturii civice Si al culturii politice, recent constituitd in obiect
de analiz6,,sau sesizatd aproximativ prin extrema cliversitate a manifestinlor
C U LI'URA 547
sale scculare de cdtre istoricul culturii medievale, cultura, inleleasd dintr-un
punct de vederc sociologic, invitd la o reflec{ie preliminard asupra conlinutului
pe care il poate primi, rcflec{ie a cdrci banalitate nu este decdt aparentd.
in Dictionnctire critique de la sociologie (Diclionarul critic al sociologiei)
al lui Raymond Boudorr qi Frangois Bourricaud, con{inutul ii estc
conferit de culturalismul la care cste asociatb aceastd no{iunc; la rubrica
Culturd;i culturctlisrn figurcaza o cxpunere sumard, apoi o punere in dlscu-
1ic rigr.rroasd - ca sd nu spuuem o respiugere totald - a principalelor
teze ale antropoiogiei culrurale. Vom re{ine mai curdnd funclia polcrnicd
astfel atribuitb conceptului decAt fondul dezbaterii. Ea este inerenth cAmpului
de for{c pe care il formeazd chiar domeniul culturii.
Tensiunilc ce o traverseazi realmente sunt prezente in defini[ia datd
in ultima edilie a Diclionarului Academiei.fi"anceze, dar sensibil reduse .
,,Pe plan social, ni se spune, cultura desemneazi astizi ansamblul aspectelor
intelectuale, morale, materiale, al sisternelor de valori, al stilurilor de
viafd ce caracterizeazd o civlliza{ie." Reprezentarea acesteia din urmA
ca o actualizare a culturii se disociazd in mod intenfionat de aceea a antouimului,
pe care o serie intreagd de gdnditori gerrnani, incepdnd cu Herder,
a dorit sd o confere termenului Kultur. Raporhrrile dintre elementele contrare
sau conflictuale - intelectuale gi materiale, culturale 9i sociale -
sunt pacificate in aceea;i manierd in cadrul acestei confederalii de tenneni,
unde practicile culfurale cele mai sumare sunt susceptibile de a fi primite
in egalS mdsurd cu elaborarile conceptualc cele mai inalte.
Se impune compara{ia cu definilia datd de Academie acestei vocabule
in secolul al XVIII-1ea . Prin cultuni se in{elegea atunci ,,modalitalile dc
cultivare a pdmAntului pentru a fi mai fertil & arborilor & plantelor pentru
a le face sd rodeascd mai bine" notd transcrisd cu litere minuscule:
,,se folosegte qi la figurat pentru grija acordatd artelor & spiritului"; dupd
cum se qtie, civilizalie nu apare incd in aceasti edilie (1778) a Dictiornrului.
Extinderea, prin metaford, a scnsului din limba rusticb, apoi considcrarea
culturii spiritului ca un apanaj al unei clase privilegiate, tensiunea
dintre naturd gi cuhurd, precunr Ei raporturile pe care le intrefin formele
culturalc qi cadrele socialc sunt deci de situat intr-o perspectivd istorica,
ce nu permite analizarea constantA a cuhurii in termeni de producfie, de
distributie si de consum.
Fdr6 a trata in mod prccis fiecarc din elementele pe care le inglobeazd
- artd, mit, literaturd...-,lucru imposibil de realizat in limitele acesrui
capitol, vom incerca sd urmdrim, la nivelul formdrii qi al vicisitudinilor
acestui concept, constituirea unui domeniu ale cdrui delimitari variabile
fac dovada mdsurii in care principiul de rclativitate culturald este diferit
in{eles in antropologie qi in sociologie.

548 BERNARD VALADE
Geneza principiului de relativitate culturali
Sursele unui conflict
Preistoria ideii de culturd a fost studiatd de H.-I. Marrou ir-rtr-o luns6
notd la teza sa consacratd Sfdntului Augustirt si sfarsitului culturii anile
(1938). Dup[ el, anticii au intrevdzut-o indirect. Mai alcs latinii, cu,,n]u1cile
sufletului" ale lui Cicero (Tusculanes,2,5,13), au cul.toscut foarte
bine ,,asocialia de idei ce serveqte drept bazd cuvAntului cultura folosit
de noi", dar, adaugi el, ,,nu se observd o evolu{ie care s6 ducd, ca in francezd,la
legitura esen{iald dintre ideea de dezvoltare intelectualS gi cuvAntul
cultur6".
Din paideia - educalia care il diferen{iazd pe grec de barbar, pe aristocrat
de omul de rdnd, pe omul bine educat de ignorant qi care desemncaza
un proces qi totodat[ rezultatele sale - apar, intr-adevdr, multe succedance
- educatio, doctrina, disciplina, eruditio, studia, litterae, humanitas -
ce dovedesc dificultatea limbii latine de a traduce aceastd idee, pastrAnd
intreaga valoare expresivd a cuvAntului grec. Acesta are un sens comprchensiv
mult mai vast dec6t acela ce ii este atribuit in manierd ..clasicb".
Paideia, acea insuqire a unor elemente intelectuale qi spirituale in cadrul
formdrii omului, asociazd strdns cele doud semnifica{ii pe care Marrou lc
discerne in accep{iile moderne: cultura pregdtitoare,,,activitate ce cauta
si faca inteligen{a capabild a da roade, activitate asemdndtoare cclei a
{iranului care iqi cultiv6 pimdntul" qi cultura in sens generalizot, ttp de
via{i intelectuald Ei ideal spiritual.
Tocmai aceastd unitate - realizatd in cadrul cetbtii greceEti in care
cultura, aga cum scrie Pierre Kaufmann (1974), nu se deosebeqte de natura
decAt pentru a o prelua - s-a destrdmat; gi aceastd disociere trimite la accea
operata intre culturd qi civilizalie. intr-adevdr, gi dupd cum indica Kaufmann,
,,domeniul propriu conceptului de culturd nu a fost istoric determirrat
decit din momentul in care s-a pus in discutie universalitatea criteriilor
de sens gi de valoare ce {in de ordinea civilizaliei".
Principalele momellte ale acestei puneri in discufie sunt celc ale unet
relativiziri, cdreia antropologia culturald nord-americani i-a confcrit o
extensie maximd. S-a ajuns astfel la opozilia cunoscutd dintre ctrlrurd ;i
civilizalie; in acest sens, ele privesc direct istoria ideilor. Dar daca idcca
de civiliza{ie a frcut obiectul unor cercetdri savante (cele aparlinAnd lut
Marcel Mauss, Emile Benveniste gi mai ales cele ale lui Lucien Febwe sunt
astbzi clasice), se mai poate spune, a$a cum spunea Febvre in 1930 - dacir
se exceptcaza precizarca importanta a lui Philippc B6neton 5i fainrosul
CULTURA 549
studiu al lui Pierre Kaufmann - ,,c5, referitor la ideea de culturS, mai
ales in Franfa, nu s-a lbcut nimic".
Or, daci se doregte sd se in{eleagd maniera in care cultura a fost uneorr
asociatd comunitblii na{ionale, alteori asimilatd totalita{ii sociale gi sd se
explice deschiderile diferite ale cAmpului semantic, uneori restrdns la literaturi
si afte frumoasc, alteori largit la organizarea teritoriului qi la bncolaj,
este important ca acest ,,factor istoric" sd fie situat in raport cu organizdrile
sociale stabile. $i in aceastd distinc{ie, nimeni nu ne poate ajuta mai bine
ca Jacob Burckhardt.
Cultura ca factor istoric
in admirabilele sale Weltgeschichtliche B etrachtungen (Consicteralii
asupra istoriei universale, 1905), Burckhardt distinge trei factori: mai
intdi statul qi religia, care sunt expresia unei necesitdli politicc qi metafizice,
ambele prctinzAnd a avea o valoare universald; apoi, ,,ceva foarte
diferit", culturo,,ce rispunde necesitililor noastre terestre qi spirifuale
interpretate intr-un sens mai restrdns".
,,Numim culturd, precizeazd, cl, suma activitAtilor spiritului, ce au loc
in mod spontan gi nu pretind cd au o valoare universalS 9i nici un caractcr
obligatoriu. Cultura modificd continuu qi dezagregd cele doud organisrnc
statice ale vie{ii, cu excep{ia cazului in care acestea au supus-o total qi
au obligat-o se nu serveascd decdt intenliilor lor. In mod normal, ea este
critica celorlalli doi factori." in final, trage Burckhardt concluzia, ,,cuhura
este procesul cu mii de falete, prin care activitatea elementard gi naivd a
rasei se transforrnd in cunoagtere reflexivd 5i, in stadiul sdu cel mai inalt,
ajunge la gtiin{a gi la filozofie, si in final la gAndirea purd. Forma exterioara
pe care o imbracd culfura in raport cu statul qi religia este societatea".
La nivelul sdu superior, aceast[ culturd constd in sociabilitate, ca cste
legatd de ideea de schimb qi de comunicare, ,,in sI?rgit, ceea cc numim
inalta sociabilitate constituie o formd indispensabilb pentru arte, in special".
in Cultura Rena$terii in Italia,Jacob Burckhardt a dat un con{inut
precis acestei forme superioare de sociabilitate (Die hohere Form der
Geselligkeit) Ei a schilat trdsdturile omului de societate desdvdrEit (Der
Vollkommene GesellschaJtsntensch). Societatea pe care o descrie exprimi,
in toate aspectele sale, dezvoltarea individului gi intreaga inflorire a personalitdtii.
Evocarea culturii specifice Italiei acestci epoci inseamlS pentru
el definirea raporturilor de sociabilitate.
De accea reflec{ia asupra culturii coincide cu punerea problemei socretilii
considerati dintr-un punct de vedere ce permite observarea stadiului
moravurilor, misurarea gradului de civilitate gi aprecierea nranierei in

550 BERNARD VALADE
carc se realtzeazd legdturile sociale. Acestea din urn'rd au fost tradilional
iegatc de universalitate prin instan(e ce pretindeau a ti inspirate de un
model teologic sau politic. Astfel, Burckhardt rcaminteqte in Historisclte
Fragmente (Fragmente istorice,l929), prea pu{ur folosite, ci in Erul Mediu
,,cultura depindea de Bisericd gi era omogeni in toatd Europa". Cultura,
in componentele sale cele mai active - gAndirea qi cercetarea -, a fost
deci frecvent infrdnata de puterile existente, religioase gi politicc. in lata
Bisericii gi a instituliilor statale, cultura exprimat[ in societate s-a constinrit
deci ca o criticd a unui sistem normativ ce combina constrAngen gi obliga(ii,
pc fondul de crizd al univcrsalismului roman 9i al universalismului creqtil.
Odati cu Luther, cu traducerea Bibliei ?n gcrmana gi cu intcrprctarca
liberd a ccea ce altddatd cra un adevilr impus, apare o conceptie notta asupra
culturii. in Fragntentele sale,in{eleptul de la Basel a tras toate cortcluziilc
legate de Reforma protestanti. Independcnt de aspectele religioasc ale
acestei evolu{ii, ,,rezultatul a fost ci un num6r de indivizi, infinit mai marc
ca inainte, s-a trezit la via{a spirinrlui gi ci rcligia, adoptAnd un caracter
mai interiorizat, a dezvoltat spiritualitatea unor ccrcuri mult nlai largi".
Dar el a subliniat clar qi rolul statului. Acesta a conferit protestantismului
liberalismul, ce i se rccunoaEte in gcneral. Guventcle, atAt princiarc cAt Ei
municipale, sunt acclea care au fixat lbmrele confcsionale frcAnd si prcvaleze
credin{e prccise - lapt cc iasd sd se intrevada rolul dctenlinant al puterii
in instituirea unui tip de sociabilitate inercnt unci configura{ii culturalc.
in aceastd privin{d, este remarcabil faptul ca Cultura Rena;terii .. . sc
deschide cu o descriere a tiranici dtn secolele al XlV-lea-al XV-lea 9t a
marilor case domnitoare. ,,Natura acestor state, republicalle sau dcspoficc,
este cauza principald, dacd nu unicd, a dczvoltdrii precoce a italianultrt;
gralie mai ales accsteia, el a devenit un om modcu." Montcsquicu a procedat
la felin Spiritul legilor, unde asociazf, strAns tipuri de guvcmarc $r
moduri de sociabilrtate. Dar daca legile, a;a cum 1e conccpe el, ,,trcbrttc
sd fie potrivite cu condiliile fizice ale farii; cu clima - rece, caida sau tctttperatl
-, cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa; ctt fclul dc
via{d al popoarelor, plugari, vdndtori sau pdstori (...); cu gradul de libe(atc
pe care ordnduirea statului o poate ingddui; cu religia locuitorilor, cu inclinb.il",
cu bogiliile, cu numdrul, cu negotul, cu moraletrilc, cu deprindcrilc
lor", el precizeazdmai intdi Q6,,legea,in general, este ra{iunea otnencasca'
in mdsura in care ea guvemeazaloatepopoarele cle pe pimdnt; iar lcgile
politicc qi civile ale fiecdrui popor nu trebuie sa fie decAt cazuri parliculare
la care se aolicd aceasti ratiune omencasc6"*.
*
Montesquieu , Spit'itut legilor, trad. ronr. A Roqu' Editura $tiinlifica. 1964 - il t'
CULTURA 551
Ceea ce a observat Burckhardt, ,,pe l6nga studiul obiectiv al statului
gi al tuturor lucmrilor lumii", este, in cazul Renagterii, dezvoltarea aspectului
subiectiv: omul devine individ. $i individul societd{ii moderne va
considera in mod progresiv statul drept simplu garant al desfiqurbrii libere
a puterii sociale. Se asist6 astfel la combinarea dintre geneza individualismului,
instaurarea ,,civilizafiei moravurilor" gi afirmarea unei culturi
eliberate de doctrina modelului.
Comunitstea umand ;i relativitates culturald
Divorful dintre culturd gi civilizalie la care asistim in epoca contemporani
pe teritoriul gerrnan, destinul distinct al culturii in {Irile gennanice,
pc de o parte, in Anglia gi Franqa, pe de altb parte, se explicd, dupd Refomra
lui Luther, prin protestul lui Herder impotriva universalismului Epocii
Luminilor Ei, retroactiv, impotriva universalismului roman. Ltcrarea ldeen
zur Philosophie der Geschichte der Menschheit (Idei asupraJik_tzofiei istoriei
omenirii) reprezintd, in aceastd privin(d, repetarea unei rupturi, reinnoirea
unei renegdri: aceea a paradigmei latine.
,,in nici o artd utild, citim in cartea a XIV-a, in nici o ramurd debazd
a societd{ii umane, nimic nu a fost inventat vreodatb de un roman (...).
Deci nimic nu ar fi rimas, dacd Providenla nu ar fi creat statul roman ;i
limba latini ca punte pe care urmau sb ajunga la noi unele din comorile
trecutului. Aceastd punte ar fi cea mai proastd alegerc posibila; cdci tocmai
construirea ei ne-a fbcut sd pierdem majoritatea acestor comori." Luptdnd
impotriva romanilor, care nu constituie in nici un fel ,,o veriga mai perfect[
a lanfului civiliza{iei", popoarcle germanice gi-au consolidat fo4ele qi ura
impotriva dugrnanului ereditar (cartea a XVI-a).
Herder face deci apel la poporul pe care il sacralizeazd, pentru cd in
el se incarneaz[ spiritul nalional (Volkgeist) individualizat prin limbd,
viald culturald, un ansamblu de fenomene colective, deopohivd populare
qi na{ionale. Aceasti concepfie asupra poporului unna sd se impunl in
Germania, unde natiunea nu coincidea deloc cu statul. Ea era solidard cu
o ,,alti filozofie asupra istoriei", ce acorda o valoarc strict religioasd idealului
patriotic de autarhie culturald, integrAndu-l totodatl intr-o schemd
providen{iald, care ulterior nu a mai fost men{ionati.
Aceastd filozofie a istoriei reabilita Er.ul Mcdiu cregtin gi cuhura sa
orald - ,,Binecuvdntat fie acel subtil spirit de disputd din Ewl Mediu".
Ea denun{a codificarea juridicd, excesele gtiinlei dreptului edificatd pe
dreptul roman, neajunsurile provocate de inmullirea legilor scrise devenite
norrne pozitivc. ,,Astfel a apdrut accl spirit de sicani care, cu timpul, risca
sd ducd, cu pu{ine excep{ii, la gtergerea specificului legisla{iilor nalionalc

552 BEI{NAItD VALADI
ale Europei. O barbari erudilie livrcscf, a luat locul unei cunoas*r;
Iucrurilor, procedura juridica a devcnit un labirint de formaiitdli ;i r1e ver_
balisme;in locul spiritului nobilal unui judecator, subtilitatea oamcnilor
a fost ascufitd pentm a inventa artificii (...) Ei, in final, cu puterca victorroasd
a suveranilor, un drept fals pentru guvernan(i a devenit cel mai favo_
rtzat" (carlea a XX-a).
iatd deci opusd cultura - definiti drcpt cunoagterea vie gi intrmd a
tufuror lucrurilor - unui ansamblu sclcrozat de erudilie livresci, ce lacc
ca societatea sd cadd pc versantul artificialului, iar civilizatia pc accla al
exteriorita{ii. Cultura nu cste desavdrgitd, ci pe cale de formare; ea este
intcrioritate, apropriere subiectivd a unei serii dc con{inuturi, intcrprctarc
liberd a cunogtin{elor dobandite; ca proiecteazd in sdnul unei comunititi
autcntice reconcilierea spiritului subiectiv cu materializirilc sale sociale.
Este interesant de confruntat aceastd opticd cu aceea exprimatd in secolul
al XVI[-lea de teoreticienii drepftrlui natural. Adevdratul principiu
al indatoririlor pe care legca le prescrie oamenilor, scrie Burlamaqui, cstc
sociabilitateq. Prin aceasta trebuie si se injcleaga: ,,Dispozi(ia ce nc poaftd
sprc bundvoin{i fald de semcnii noqtri, spre dorinfa de a le facc tot bincle
ce dcpinde de noi, de a implca fcncirea noastrd cu a celorlalti si dc a subordona
intotdeauna avantajul nostru individual avantajului comun gi gcneral"
(Principes du droit naturel et politique,l747,parteaa II-a, cap. IV). Socictatea
umand cuprinzdnd to{i indivizii cu care se pot stabili raporluri, ,,spiritul
de sociabilitate trebuie sa f-re universal, continud el (. ..), iar sociabilitatca
o obliga(ie reciprocb intre oameni" (ibid.). Cadml in intcrioml cdruia oamenii
evolucazd, folosind schimburile uccesare existen{ci 1or, estc deci o societate
civilizatd, conceputd in termcni dc obligalii, norrne, conformitatc.
Ea are drept fundamentun ansantblu de conditrii, cu care se inrude;tc c'ivrlizalia
analizatd in extrasul citat anterior din Consideratiilelui Burckhardt.
Cultura ca discontiuuitate, accenfuare a pafiicularitdqilor, {inc dc o alti
concepfie asupra istoriei Ei, s-ar putea spune, de o antropologic complct
diferiti, ca insdqi niscut[ dintr-o aplicare originala a principiulLri r.'lattvitdtii
culturale. intr-adevdr, ceea ce il intercsc azdpe Herdcr estc dcstinul
fiecdrui popor, diversitatea spiritelor na{ionale, ginu limbajul univcrsal
al Epocii Luminilor. Aga cum nota in 1769 in Jurnqlul cle crilcilorit, el
vrea sd-i nalionalizeze pe Lockc, Rousseau, Montcsquieu, al cdror cntul
se proclamd.
Cntica adusd,spr)'ra iui legilor cste perfect semlillcativd pentru conccp-
[ia sa asupra culturii. ,,Este un edificiu gotic dupa gustul filozof'tc al sccolului
shu, al spiritului! adcsca nirnic mai mult! al faptclor smulsc ditr locttt
lor qi din {ara de origine Ei al rarnagi{elor lor aruncate pe trci sau patnj
CULTURA 553
pie{e, cu o etichetd purtdnd trei concepte generale mizerabile - nistc
cuvinte - si care pe deasupra reprczintd butade goale, inutile, inexactc,
ce amcstecd totull Aceast[ opera a fost deci dintotdeauna travcrsatd dc un
v0rtej vijelios, de toate naqiunilc qi toate limbile, ascnranitor celui cc a
cuprins turnul confuziei limbilor. astf-el incAt fiecare qi-a putut agd(a in
trci cuic strdmbe zdrcn{ele, boga{ia gi traista - povestea tuturor popoarclor
si a tufuror epocilor. a cdrei succcsiunc constituie 5i ea marca opcrir
vie a lui Dumnezeu, rcdusd la o grlmadd de ruine - dar, cstc adevdrat, din
materiale nobilc" (Auch eine Philosophie des Geschiclrte - Tbt o.t'ilozofie
a istoriei).
Aceastf, critici a fost inso[itb de o condamnarc a spiritului francez,
care se leagd prea mult de aspectele exterioarc, de formele futilc gi cdruia
ii lipscgte addncimea lduntrici. Astfcl, ,,spiritul de bund-cuviin{d ii face
pe francczi sd piardd cea mai marc partc a sentimentului intcrior! AEa cum
regularitatea limbii 1or cstc tot timpul deformata dc brura-cuviin{i, ajungAnd
sb nu se mai exprime nrciodatd simplu qi fArA ocoli;uri, tot astfel, bunacuviin{i
in gcneral constituic o baricrd pentm spirit" (,Iurnal de calcitorie).
In timp ce in Fran{a cancclarul d'Aguesscau opunc acelor lucruri pe care
secolul sdu le onoreazd cu numcle de spirit - ,,sa gdnde;ti pufin, sa vorbegti
dcsprc toate, sd nu te indoicqti de nimic, sl locuieqti numai iu cxteriorul
suflcftrlui tdr"r gi sd nu cultivi decAt suprafafa spiritului tdu; si te
exprimi in mod fcricit; s[ ai o iniagina{ic agreabild, o conversa(ie u;oara
qi dclicata ( ..); sA zbori dc la un lucru la altul, fhra a aprofunda vreunul;
sd culcgi rcpcde toate florile gi sd nu 1a5i niciodata fructclor tirnpul sd ajunga
la maturitate" - 6 1{[ ingenioasd, o doch ind judicioasa, pe scurt ,,o culturd
savantb, profundd lbrb ncclarita{i, bogatd fhra confuzie, vastb tarh inccrlitudinc"
(Al ;aptelea mercurial), Herder lc opune o culturd plind dc sevd
populari, care este expresic liberd, comunicat.e spontani, via{d.
S-a comcntat pAn[ la sa{ietatc, dupd ce a fost sistematizatd, seria de anttrgonismc
dintre spiritul franccz reprezentat dc Voltairc gi geniul gcrman
incamat de Goethe; ra{ionalizarea qi mecanizarca caracteristicc civiliza[iei
moderne, instalati in continuitate, Ei bogd{ia uuei culfuri ce a gtiut sa se
nrpi de acumularea inutili de operc pictrificate; aparilia formelor noi,
genez,aunei noi simbolistici gi fixarea, pe orizonflrl rnor{ii conturat de civilizalie,
a unor confinuturi din carc s-a retras intrcaga energie spirituali.
Acestor cligee gi locuri comune intotdeauna recurentc in literafirra soctologici,
curn ar fi opozilia Gemein.schafi/Gesell.scho./t (comunitate/socictate),
Edmond Vermcil le substituie o analizi socioistoricd intr-o capodoperii
de inte ligenfa critica - Z 'Allenngne. Essai cl 'erplicatictn
(Ger"nwnia. Tbntativd
de explicare) -, unde este efcctiv pr-rsa in lumina mi;carca cc urrna
sa duca la contopirea culturii Si corr-runitatii.

BEII,NAI(D VALADE
De Ia ,,educalia spiritului" la ,,cultura de grup"
Daca depa;im lechrrile partizane gi exploatarile nalionaliste alc operei
herderiene, rdmdne o conceptic asupra culturii care, prin aspectul sau globalizant,
nu este lipsita de afinitdli cu aceea a celor mai moderni antropologi,
pentru care cultura cuprinde ansamblul elementelor unei vic{i sociale
organizate. De aceea, este necesar sd i se precizeze trdsdturile.
In ldeen (Idei - paftca a doua, cartca X, cap. 3: ,,Der Gang dcr Culfur
und Geschichte('- Mersul culturii Ei al Istoriei) este definitd drept domesticirea
animalelor sdlbatice, punerea in valoare a solului (Cultur der Erde\.
dezvoltarea comertului, a qtiintelor gi a artelor, in sfArEit, instituirca unor
forme de bund guvernare. Esen{iaid precum progresul cunoagtcrii purc,
dominarea elementelor materiale estc necesard dczvoltdrii unci culturi carc,
de altfcl, nu se mdrginegte pur gi simplu la formarea spiritului oamenilor,
dar care are ca efect si reunirea acestora in comunitdli reglementate prin
cuvdnt.
Aten{ia acordatd dc Herder limbii nu face parte doar dintr-un curcnt
de interese, deosebit de activ in secolul al XVIII-1ca, cdnd se pun bazclc
viitoarelor;tiin{c umane. Ea cste cerutf, de ceea ce este pe cale a se schita
in acea perioadi, adicd o gtiinlb a culturii ordonati dupd principiul relativitatii.
Aici, omul este considerat mai intdi o creaturd care vorbegte si mcmbru
al unci hoarde. Perfec(ionarea (Fortbildulg) limbii ii este ncccslrir.
TofuEi, ,,specia umand nu putca sd rdmind intr-o singurd hoarda, tot ala
cum o limbi unicd nu putca sd durczc. Astfcl sc formeazd diversc linrbi
nationale".
Comentdnd aceastd ,,lege a naturii" in cca dc-a doua carte din Abhandlung
iiber der Ursprung der Sprache (Tratatului asupra origirtii lintbilor,
1779), Hcrdcr noteazd cd,,divizarea familiilor in naliuni separate nu sc
produce in mod sigur urmdnd indeaproape contrariantele raporfuri dc
indcpirtare, de nomadism sau ccle create de aparilia a noi locuri, pc care
filozoful distant qi distrat \e traseazd, cu compaslrl desenAnd cercuri pc
o hartd, dupb dimensiunile acesteia scriindu-se cdrli voluminoase in care
totul este corect, cu excepfia regulii dupd care au fost ele scrise". Estc
vorba de fapt de ,,uri reciproce intre familii gi na{iuni" ce constituic prtncipiul
diferen{ierii. Dar el obseryd: cu cdt o limbd este mai vie, cu atat este
mai apropiatd de originca ei. ,,Doar in ca(i, cdnd nu este utilizatd in viala
curentb, ea de{ine un numdr definit de obiecte qi aplica{ii, un vocabular
;i o grarnaticd rcglemcntate, un vocabular fixat."
in Jurnalul de calatorie, Herdcr a marcat qi locul primordial al cuvintului;
iar ?n proicctul dc reformd pedagogicd pc care ilprezintd arcl. er
cere ca intreaga griji sa fie acordatd limbii materne. ,,Mi-e scdrbi de
CULTURA 555
latini" strigd el; mizerabilii de maegtri dc retoricir ;i progtii de epistolari,
de care este plini Germania, strica modul dc gdndirc, maniera dc a vorbi
;i de a scrie, inliturAnd ,,multc lucruri - adevbr, vivacitatc, vigoare, pe
scurt, fircscul". Acest firesc estc anuiat de civiliza{ie; mai prccis, natura
germand a fost pervertit[ de civiliza(ia romirnd. ,,Noi, germanii, am trdi
gi astdzi linigtili in pddurile noastre, prccum arnericanii, sau, chiar mai bine,
am lupta in rdzboaie gi am fi croi, daca girul de civilizatii strdine nu nc-ar
fi hdrluit intr-atAt qi nu nc-ar fi obligat, prin violen(a cc a traversat toate
secolelc, si luim parte la ele."
Este o configuralie simbolicd pe care o culturd este in final insdrcinatd
s6 o exprime; qi reflec{ia la aceasta din unnd conduce la intrebdri privind
geneza simbolisticii cc ii conferb originalitatca, dezviluindu-i relativitatca.
Pentru Hcrdcr, care mediteazlqila Rusia lur Petru cel Marc, marea opera
a spiritului consti in examinarca modului in carc ,,for{ele unei na{iuni
tinere, pe jumdtate shlbaticd, pot fi maturizatc Ei transfotmate intr-un popor
original". Se in{elege de cc Edward Sapir a acordat o atAt de marc importanfd
conccp{ici herderienle asupra limbii: ea substihrie problemei inccputului
ciutarea originii ca cscn{d a limbii, trccild de la verbul divin la natura
umand (cf. Herderis Ursprung der Sprache,in Modet'n Philologv
lum V, 1907, pp. 103*142).
Hcrder a dezvdiuit corcspoudeu{a acestei lin'rbi consubstanliale omului,
care exprimd prin ea insdgi o migcare sprc inainte, o tensiune spre viitor,
o ordine de succesiure, cu desfbqrrarea istoriei gi geneza culturii. Dar acest
aspcct particular al culturii, ce ocupi un loc important in lucrdrile de antropologie
culturalS cste, ca gi ideea gcnerala data dc superintendentul gcncral
al Bisericii reformate din Weimar, marcatd de amprcnta ambiguitilii. Pc
de o paftc, imaginea vArstclor vie{ii este aplicatd in bloc umanit6lii; pe dc
alta, este recunoscuti coexisten{a unor civiliza{ii senile cu civiliza(ii mai
mult sau mai pu{in tinere. Uncori este unnatd calea Domnului, ncfindnd
seama de na{iuni, {brd a se mai pune problcma destinului fiecdrui popor,
alteori se insistd asupra a ceea cc un popor a putLrt reahza chiar in locul
in carc providcr-r{a divini l-a aqczat. Intr-o scltemd grosolan evolu{ionistd,
sc afld grefatd o concepfie a cuhurii ca ansatnblu unitar circumscris unui
spaliu dat.
Faptul cd fiecarc cpocd estc prezentati aviindu-;i geniul ei propriu
(Zeitgeist) atest6, incd o dat5, cd la Herder factontl ,,timp" primcazd asupra
tactomlui ,,loc"; va trebui sh sc ajungd in secoh"rl unnator pentru a se realiza
culegerca etnograficd de obiceiuri obscrvate in numeroase societ6ti, $i
accasta nu se va efectua decAt in pcrspcctiva specificd cvolufionismului
social gi cultural. Numai in secolul XX, odata cu E. Sapir mai ales, se va

556 BERNARD VALAI)E
infEptui mutafia hotbrAtoare a ansamblului intr-un sistcm rupt de orice
semnifi ca{ic teleologic6.
Totugi, afirmarea unei idei a culrurii radical diferitd de ,,educalia spiritului"
al cdrei program fusese anterior trasat de Hobbes, dateazd din a
doua jumatate a secolului al XVII-lea. Ea este, de fapt, destul de inruditi
cu aceea ce sc degajb din Allgenreine Kulturgeschichte der Menschheir
(Istoria generald a culturii umane) publicatd de istoricul-etnolog Gustav
Friedrich Klemm intre 1843 qi 1852. Or, acesta din urmd este, imprcuna
cu Theodor Waitz qiAdolf Bastian mai ales, una din sursele lucrdrii P1imitive
Culture, 1871 (Cultura prirnitivc\ a lui Edmund B. Tylor cdruia ii
este atribuitd in mod traditional constifuirea concepfului de cuitura drept
concept qtiin{ific.
Analiza antropologici a culturii
DeJinilia ailturii in sens etnologic
,,Cuvdntul culturti sau civilizayie, in scnsul sau etnografic cel mai raspAndit,
desemneazd acel tot complex ce cuprinde Etiinfele, credin{elc, anclc,
morala, legile, obicciurilc gi celelalte aptitudini ;i deprinderi dobAnditc dc
om, ca membru al societalii." Accasta cste dcfinilia datb de Tylor la irlceputul
lucrdrii sale, tradusdinfrancezdcu titlul Civilizalia primitivti (1871).
Intentational Encyclopedia of the Social Sciences (Enciclopedia inter'
nalionalci a ;tiin{elor socrale), sub pana lui Milton Singer, o considerd punctul
de plecare al antropologici culturale. Ea poate fi regasitl la fel dc binc
qi la Klemm, unde cultura include deja,,obicciurile, informafia, mcstc;ugurile,
faptele viefii private gi publice pe timp de pace qi de rdzboi, religie,
stiinla gi afta". insd concep(ia sa asupra culturii ca mogtenire a gcncra(iilor
trecute transmisi genera!iilor actuale - ceea ce face din individ dcpozitarul
unei moqteniri sociale - a fost mai pulin re(inut[, comparativ cu
concep{ia sa privind impdr{irea umanitdlii in rase active 9i rase pasrvc'
distinc{ia a trei stadii de evolu(ie - sdlbaticia, supunerca, libenatea
-
5i impdr!irca popoarelor in vdnatori, crescatori dc anitnalc' agrictrllort
PropunAlrdu-$i in rnod cxplicit sd ,,comparc cttltura popoarclor inlcrtoare
cu aceea ana{iunilor cele mai avansate" Ei sa studieze raporturile pe
care le intretin ,,civilizaqia primitivd qi civilizaqia modcmd"' Tylor a prcgdtit
cadrul in interiorul caruia opera sa a fbst, de afunci incoace, dcltmitatd
;i interpretatd: evolu{ionismul. Teoria sa asupra culturii, ce trebute
raporlatb la teoria sa asllpra animismului, cste totuqi departe de a se i":t-']l
in intregimc in evolu(ionism. Analiza sa refcritoare la opiniile umanitdttt
CULTURA )f/
asupra sufletelor, spiritelor si fantomclor permite s[ se infeleagd rnodul
in care este introdus un sistem de raporluri codificate, adicd o ordine srmbolicd,
ce imbind limbajul, religia, morala Ei lcgislalia, ;i aga mai deparle.
CulrLrra cste ordonati aici dupd cei deceda{i (cap. XII-XIV). Transmiterea
substanlelor matcriaie si a substanfelor spirituale (cap. XVIII) se
face din lumea celor dispdru[i, carc guvemeazd schimburile, spre lumea
celor vii, care tind constant sb i;i stabiliz eze, regleze, reglementeze problemele
lor prin reguli stricte. Vom menliona doar cvolu{iile bogatc pe care
le-au primit- mai aies la Marcei Mauss (1968-1969) in Eseu despre dar,
ca qi in cercetdrile ulterioare referitoare ia combinatoriile inrudirii - aceste
descrieri ale proceselor de comunicare qi ale procedurilor sociale celor
mai diverse, toate inte$ate intr-un sistem simbolic coerent. Vom nota tohrsi
ca, in aceastl luminl, specifica{ia culturald va rezulta in mod necesar in
societS!ile elementare dintr-o impi(ire precisd intre impdrd{ia mor{ilor
qi lumea celor vii.
Unul din aspectele interesante. ale demersului lui Tylor este de a fi
pus accentul pe originea gi pe caracterul, in pafic incongtiente, ale culturii,
interpretind faptele religioase pebazaunor revelalii onirice. Aceasta constatare
se regdsegte pu{in atenuatd in majoritatca studiilor antropologice
asupra culturii, unde se aratd efectiv cd obiceiurile sunt in general practicate
fhra a fi analizate gi ci limba matemd este vorbitd lZrd ca asupra congtiinfei
sd intervini regularitSlile repetitive care o alcltuiesc. Pe de alt[ parte,
Tylor trateazi gi fenomenele de supravietuire. Examinarea detaliatd a dictoanelor,
proverbelor, cdntecclor de leagdn, practicilor Ei contrapracticilor
specifice gtiin{elor oculte aratd ,,cAt de directd gi intima este legatLrra dintre
civilizalia modemd qi starea de sdlbiticie cea mai primitivd".
Expresie a unei stdri a societdlii qi a vietii sociale, culfura astfcl analizatdnu
constituie un ideal; ea nu prezintd nici un aspect normativ. Ea constituie
o totalitate. Toate definitiile care au fost datc de afunci incoace au
privilegiat o dimensiune a acestcia din urmd. Astfel, pentru Ralph Linton
(1936), ea este ,,suma cunogtin{elor, atitudinilor si modelelor obisnuite
de comportamente pe care le au in comun sipe care le transmit mcrnbrii
unei societd{i anume". No[ir"rnea de mogtenire sociald este tofu$i utilizatd
intr-un sens dublu: ,,in sensul sdu general, cultura desemneazd moqtenirca
sociald a intrcgii specii umane. in sensul sau specific, cultura descmneazd
un tip particular de mogtenire sociaii. Astfel, cultura in ansamblul siu sc
compune dintr-un mare numdr de culturi, fiecare fiind caracteristica unui
anumit grup de indivizi" (1936 [1968], p. 99).
Nici una din aceste definilii nu evit6 cu adevdrat dificultatile ridicate
de raportul dintre culturd gi societate gi de rela{ia dintre individ gi grup.

558 BERNARD VALADE
Aparent rezolvate in cadrul funclionalismului sau al culturalismului, ele
au reapdrut mereu. Dar tentativele de a le reduce oferl o schemi comodd
de expunere: mai ales aceea din arlicolul consacrat conceptului de cultura
in Enciclopedia internalionald a ;tiinlelor sociale.
Aborddri ale totalitdlii socioculturale
Aici se confiuntb doui orientbri. Una considcrd, cultura ca inglobAnd
qi excedAnd domeniul social propriu-zis; cealalta o considera din puncnrl
de vedere al organizdrii sociale carc o integrcazA. Conjunc{ia modclelor
de ac{iune gi a tipurilor de rclalii cste deci diferit rcalizatd de antropologia
culturald, pe de o par1e, qi de antropologia sociali, pc de alta pafic; $i trcbuie
sd remarcbm cd antropologia culfurala americand reprezinti o prelungire
a lucririlor lui Tylor qi a studiilor gennarle asupra cuiturii, in trrnp
ce filia{ia antropologiei socialc cu Durkheim 9i ;coala sociologic[ frattcczA
este evidentd.
Analiza trrisdturilor culturale l-a condus pe Bronislav Malinowski sA-i
recunoascd complexitatea gi ultcrior sd valorifice no{iunea de institulie
ca element concret qi unitate de bazd a cuiturii. Institulia se rcfcrd la ,,utl
grup dc indivizi, uniqi prin una sau mai multe sarcini cornune, lcga{i dc
o parte detenninata a ttnui anume mediu, rnanipulAnd impreuna un aparat
tehnic qi supunAndu-se unui corpus de reguli". in cadml ficcirrci cultrrri,
pr ecizeazl el in A rgo n ct u t s o/- t h e llbs t e r n P a c i fic (A rgo n a u I i i P a c i I i c u I u i
de Vest,1991),,,gbsim instinrqiidiferite cu ajutorul cdrora omul i;i apira
intcresele vitale, con!inuturi diferitc pritt care itri rcalizeazA aspirlliilc'
coduri de legi gi moral[ diferite care ii recompenseazd virtulile 5i ii pcdcpsesc
gregelile". Acestc instituqii se definesc niai intAi prin fi'urc(ia lor' adicir
prin locul pe care il ocupd in ansamblul culturd/societate.
Definind func{ia unei uzanfe sociale date drept ,,contribu(ia pc carc o
aduce la viala sociald totald, adica la func{ionarea sistemului social total".
A.R. Radcliffe-Brown a integrat cultura, acea asatnblare de eiemcntc disparate,
intr-un ansamblu - un organism - analizatin temreni de proccse'
structuri, func1ii. Cultura este deci studiata pebaza structurii sociale concepute
ca inldntuire de indivizi ce intrelin rela(ri dcfinite sau coditlcate
din punct de vedere institufional
ri pre_
Reamintirea obiecliilor formulate impotriva acestor cotlccptrl lr
zint6 oimportan{d prea mare . in schimb, trebuie subliniatd str.lduinqa cultttraliEtilor
americani de a eviden{ia coeziunea elementelor constirutivc din
totalitatea socioculturald, insistdnd mai ales asupra specificitalii culrr"rrilor
qi a manierei originale in care membrii unui grup iEi trdiesc culfura (care
CULTURA 559
inceteazd astfel a mai fi o realitate in sine). in interiorul unor cadre culfurale
pe care le-au interiorizat.
Ii revine lui Edward Sapir (1949) meritul de a fi pus, printre primii, in
eviden{6 caracterul simbolic al comportamenteior culturale. El a licut-o
de-a lungul unor articole (reunite in volumul,4 nthropologlt) ce analizeazit
cultura in raportul sbu cu limba gi personalitatea. ,,Cu cdt incerc[m sd intelegem
mai mult o cultur6, scrie el, cu atdt descoperim in ea trdsdturile particulare
ale organizlrii personalitetii." in spatele unor forme schematice
ale culturii se ascundc, intr-adevhr, o retea secretd de rela(ii ce contureazd
fonne cornplet noi.
Nu trebuie deci sd ne mbrginim la ,,formelc declarate ale culturii" -
ele oferb doar,,obiectivitatea de referinfi" -, ci sb urmdm baletul ncintrerupt
al gesturilor simbolice pe care le executd individul gi societatea. Vom
depiqi ,,fic{iunea statistica" pe care o reprezintb in mod obiqnuit cultura,
considerdnd-o teoretic ca pe un ,,sistem dc comportamente", o relea de
comunicare, Ei incercdnd practic si legdm modclele culturale de uncle
modele de personalitate. in aceasta perspectiv.i, vom sftldia influen{a modelelor
inconstiente asupra compoftamentului social (tema unui articol
din1927) gi vom lua, de aselnenea, in considerare simbolismele personale
ce apar in migcarea modelelor cuhurale, ,,simbolismele,noleazb cl, avdnd
cu atdt mai mare valoare, cu cit scapd congtiinlei Ei determind comportamen[u1".
Din contribu{ia lui Sapir la studierea cuiturii vom reline locul fundamental
acordat pattening-ului, modelului cultural (cultural pattern), ca
gi modelului de comportamentQtattern o.f behaviour). Vom re{ine gi concep[ia
sa asupra personalitdqii, ,,profil de experien[d ce tinde sd alcatuiasca
o unitate psihologicd semnificativd care, supraincdrc6ndu-se de simboluri,
creeazd in definitiv acel microcosmos cultural pentru care cultura ohciali
nu este decdt o copie mdritd, metaforicd si mecanicd".
Societate, culturd ;i individuslitate
Analiza culturii intreprinsd pe baza no{iunii de pattern, de ,,configura{ie",
de ,,profil" a fost sistematizatd de Ruth Benedict, Margaret
Mead gi Ralph Linton, cci hciintemeietori ai Ecolii culturaliste americane,
ale cdror lucrdri au demonstrat discontinuitatea dintre culturi gi relativitatea
formelor culturale.
Pluralitatea modelelor este expusd in Pattems of Culture,1935 (Modele
ale culturii) unde Ruth Benedict, comparAnd culturile popula{iilor Pueblo,
Dobuan qi Kwakuilt, le considerd ca tot atdtca unitAi semnificative, configurafii
speciale gi ,,totalitS{i orientate in direc{ii diferite". Compara{ia sa

560 tsEI{NARD VALADE
se refere Ei la individ Ei culturd (The individual and the pattern o/ cttlture
- Individul ;i modelul culturii) in termcni de intcrdcpenden{d, de adaptare.
de ajustdri mai mult sau mai pu(in reuqite, de frustrdri.
intregul interes al abordarii culturalistc apare la fcl de clar in studiul
asupra adolescen{ei in insulele Samoa (Conting oJ'age in Samoa,l928 -.-_-
Intrarea in mqturitate fn Samoa) qi rezultatele anchetelor intreprir-rse intrc
1932 qi 1935 de Margarct Mead la populaliile Arapesh, Mundugumor si
Chambuli, trei societdfi tradiqionale din Occania (Sex and tenlperatnent
in three priruitive societies, 1935 -,Sex
;i temperantent in trei societtili
prinitive). Aici este dcmonstratd pregnan{a modelclor culturale, precum
gi existen{a unor raporturi coerente intrc acestepattern-tui, metodcle dc
educa{ie practicate gi tipurile dc personalitate dorninante.
Reguli diverse, prohibilii dc toate felurile, procesul educativ in ansamblul
sdu modeleazd, intr-adev[q caracterul gi conduita copiilor care, dcvenili
adul1i, se conformeazd modelului cultural in care se exprimd oricntirrile
dcbazd ale societ6{ii respective. in aceeaqi tnaniera, trasaturilc dc caractcr
calificate drept feminine sau masculine depind maipufin de se.r. qi mai
mult de distribu{ia rolurilor impuse de un model dat. Extins la americani,
rugi, francezi. . ., acest tip de analizd urma sd pcrmitA schilarea caractcrclor
nafionale. In orice caz, culrura era consideratd in in{elesul curent al tcnrlcnului,
ca o purd abstracfie, o simpl5 conven(ie de lirnbaj. Odata cu ittfioduccrea
subiectului, cercctarea componentelor psrhologice celor mai caracteristicc
ale culturii permite semnalarea originalitatii acesteia.
Asociind qi mai sistcmatic societatca, cultura qi individualitatca, R Linton
a rcu;it sd aprofundeze rclalta strAnsd existentd intre pcrsonirlitatca
unui individ - definitd ca ansamblu organizat si relativ stabil dc dcprinderi
- qi culhrra societdfii de care apa(ine. ,,Cultura, afirmd cl, in tnasura
in care reprezintAceva mai mult decAt o abstrac{ie constituith dc ccrcctator'
nu exist[ decdt in spiritul indivizilor care alcifuiesc o societatc Ea iqi
extragc toate caracterrsticile din personalitatile lor 5i dip intcraclitrnca dintre
accste personalitdli. Si invers, personalitatea fiecdrui individ se claboreazd
qi func{ioneazd prin asociere constantd cu cultura societatii" (1936
[968], p. a9l).
Aceasta din urmd include mai multe sistcme de valori care sullt toate
in egald masurd semnificative. ,,Toate culturile par sd compotlc un anumtt
numdr de centre de interese, in raport cu care se organizeaze tot atatca STupe
dc elemente culturale. Tohrgi, majoritatca acestor focare trimite la un nrtc
numar de interese majore ce domind astfel toiairtateu
( 1936
"ottfigura{ici"
[ 1 968], p. a7 \.in rndru.u in care acestc itrtcrese majore sunt impaftaqrte
de membrii unei socicta(i date, impreund cu gAndtiLile' sentimcntele 91
CULTURA 561
modurile de ac{iune cc le sunt asociate, estc posibil ca din ele s6 se creeze
nucleul unei personulitdli de bazri , ce a fost conceptualizatd de Abraham
Kardiner.
Prefaldnd The Individual and his Societl' (Individul ;i societatea sa,
1939), Linton a explicitat aceastd no{iune derivatd din conceptul psihologic
de personalitatc. Dupa modul in care este utilizatd in acest eseu de
antropologic psihanalitica, ea reprezinti,,constelatia caracteristicilor pcrsonalitaqii
cc apar ca fiind congenital legate de ansamblul institutiilor unei
culturi date". Sd nc rcamintim ca prin institulie Kardiner in(elegea ,,oricc
mod definit de gdndire sau de comportament rcspectat intr-un grup de indivizi,
ce poate h comunicat, ce este l'ecunoscut de toti gi a cdrui transgresarc
creeaz6, o anumitd tulburare la nivelul individului sau al gmpului" (I939
ll9 691, p. 7 9). I deea dc pcrsonal itatc de baza, continud Linton, sugcrcaza
,,un tip de integrare interioari intr-o culfurd bazatdpe cxperienlele comune
ale mcmbrilor unei societdli qi pe trdsdturile de personalitate pe care aceste
experien{e ar trebui, in mod normal, sd le produce" (1939 ! 969], p 50)
Contrar prezentarii reductive, adcsca fbcuta gdndirii lui Linton, acesta
a observat corcct dificultdfiie de aplicare a unei asemenea noliuni. in ce
mdsurd, se intreabd el, aceastd personalitate debazd rcprczintd un numitor'
comun al personalit[filor respectivc apar-{inind indivizilor ce impdrlagcsc
acccagi cultura? ,,De altfel, unele cuhuri rclcva o integrare net centrata
pe o singurd atitudine sau valoare; in altele, este dificild dcterminarea
unor astfel de centre. Numeroase culturi par sd includd un numir considerabil
de atitudini gi de valori, carc sunt toate importantc, fiecare servind
drept punct focal pcntru integrarea unui sector diferit al culturii totalc.
Adcvdrata problema ce se ridica aici este de a gti dacd accentui pus pe o
singura Ei unicd atitudine sau valoare, in dctrimentul celorlaltc, este o trdsdtura
tipicd sau atipicd pentru organizarea culturii" (1939 [ 969], p. 51).
Nu ne vom opri asupra disculiei deschise de dubla recurgcre la o personalitate
rnodald in analiza culturii gi la tclrnici esen{ial psihologice de in{clcgerc
a aspectului funcfional al instifuliilor. Nu ne vom opri nici asupra
noului sens al civilizaliei,legat in aceastd pcrspectivd de evolu{ia sociala
qi de urbanizare. Dar critica concep{iei culturaliste asupra culturii trebuic
evocati, chci ea intereseazi direct sociologia- qi de aceca cafigureazdla
ioc de frunte in zuticoiui anterior citat din Drctionarul critic ul sociolosiei.
C rit ic a c o n c epli ei cultu raliste
Aceastd criticd sebazeazA mai intdi pe abaterca realititii sociale de
la ,,modelul" construit de antropolo gi. intregul coerent pe care ei il scot
in eviden{i presupune o interiorizare fidela a valorilor, o socializare ce

562 BERNARD VALADE
exclude inten{ionalitatea, reducAndu-se la o condilionare purd $i ,i;
or, sistemele reale sunt presbrate cu incoerente; notiunea insdEi de valoire.
in ciuda unor specificalii date -
,,de bazd",,,focale", ,,dominante" .--- puna
o serie intreagd de probleme, mai ales la nivelul reprezentdrii diferite a valo_
rilor numite comune, pe care qi-o formeazd gmpurile unei aceleiagi socretati.
Se in{eleg motivele pentru care Claude Ldvi-Strauss a adiugat la clefi_
nilia datd de el culturii (,,fragment de umanitate care, din punct de veclere
al cercetdrii in curs gi al scbrii la care este efectuatd,prezintd,, raportat la
restul umanitdtii, discontinuitili semnificative"): ,,se pare cd atdt realuatea
cdt gi autonomia conceptului de culturd ar putea fi validate dacd cultura
ar fi, dintr-unpunct de vedere operalional, tratatdprecum trateazl geleti_
cianul qi demograful conceptul apropiat de izolat, ce introduce no!iunea
de discontinuitate". Omogenitatea cuhurald, coeziunea sociald si integrarea
globald sunt, intr-adevdr, puternic exagerate de antropologia culturala, in
ciuda recunoagterii subculturilor, disfuncliilor ;i valorilor,,deviante',. in
sfArgit, nici interiorizarea, nici reproducerea valorilor nu sunt automate.
Un inedit exista intotdeauna, inedit pe care il putem banaliza cu uqurin{a
afirmdnd, precum Linton, cd personalitatea ,,este inconjuratd de un halou
in care comportamentele noi sunt pe cale de a se topi in deprinderi".
Aceasti criticd are o dubld irnportan{5 - metodologicd Ei teorcticd.
in primul plan, diversitatea extremd a descrierilor empirice pune problema
posibilitdlilor unei sinteze conceptuale. Cercetarea unor universale in materie
de culturX a fost in mod sigur angajatd de cdtre culturaligti, Ei nu numar
de Linton ;i Kardiner; astfel, R. Benedict a opus doub tipuri cuiftrale: apolinic
qi dionisictc. Primul este caracterizat prin modera(ie, respcctul celuilalt,
conformism; cel de-al doilea, prin afirmare de sine, pasiune gi violenta. Dar
invdfdtura susceptibilb a fi trasd dintr-o astfel de ,,clasificare culfurald"
este ia fel de nesemnificativd ca Ei interesul prezentat de caractcrizarca
societdlilor anglo-saxone, datoratd lui T. Parsons, drept societa(i cc mai
degrabb valorificd implinirea modelelor culruralc, decAt menqincrea lor,
In toate cazurlle, se neglijeazd logica situaliilor, condiliile corlcrctc Ei istorice.
Se reunesc sumar trbsdturi culturale Ei se ajunge sd se confunde implicarea
cu explicafia gi explicalia cu descrierea.
Un reprog identic a fost lEcut de Roger Bastide studiilor generale asupra
aculturafiei: ele neglijeazd adesea sd ia in considerare cadrele sociale ale
fenomenului in discu{ie. in acest caz, cultura este privitd ca o realitate sut
generis, o entitate supraorganicd. Dupd cum noteazd Georges Balandier,
,,o asemenea orientare duce la tdealizareasocietdlilor analizate, ncfindndu-se
suficient seama de reticenlele individului qi de antagonismele sau
confl ictele de interese".
CULTURA 563
Dezbaterea, in csen{a sa, se referd in cele din urmd, la conlinutul d,at
culturii. El este alcituit, trebuie s6 repetbrn aceasta, de antropologii care
au asociat cultura gi personaiitatea cu suma globald a atitudinilor, ideilor
qi comporlamentelor impartagite dc membrii societd{ii, odatd cu rezultatele
materiale ale acestor comportamente, obiectele fabricate. Dar in
Diclionarul critic al ^sociologiei se poate citi ci ,,se preferh rezervarea calificativului
de culturd ansamblului de artefacte gimentefacte, adica produsele
arlei gi spiritului (...). Pseudoeviden{a culturalisti trebuie sd igi
ocupe locul cuvenit, conform cdruia, in societd{i totul ar fi . in
afara culturii mai existi gi ceea ce trebuie numit realitate sociald". Aici
se face referinlila o tradi{ie francezd destul de complexd, in care cultura
a continuat sd existe impreund cu sensul ei restrictiv.
Pentru a dcsemna un tip de viald sociaia, un ansamblu de bunuri intelectuale
qi morale produse de activitatea colcctiva, sociologii francezi au prcferat
mult timp ,,civiliza1ia", ,,culturii". Astfel, Marcel Mauss evocd ,,ceea
ce numim gi care ar trcbui numit mai bine ". Referitor
la aceastd asimilare, H.i. Marrou nu se inscrie pe aceeagi linic. Intr-un
important articol publicat in 1938, el scrie: ,,Prin imitarea cuvAntului german,
se ajunge ca qi cuvinful culrurd sd capete un sens foarte general; pierzdnd
din vedere aspectul individual avut inilial, cuhura definegte in final
un inventar al stadiului ltiin(elor, literclor qi artclor intr-un anumit mediu,
intr-o anumita epocd a istoriei ( .) O singurd nuanlb impiedica luarea in
considerare a acestei folosiri a culturii ca riguros sinonimd cu civilizalia:
cultura rdmdne mai pu{in comprehensivd ;i se limiteazd,la domeniul intelectual,
spiritual; ea lasd in afara ei (in timp ce civilizafia o inglobeaz[) via{a
economici, material[, tehnica."
Astfel, Marrou rdmdne lcgat de sensul clasic al culturii, excluzdnd posibilitatea
considerdrii acesteia din urmi ,,la trivelul civilizaliilor primitive,
in care elcmentul tehnic prevaleazd cu mult asupra celui intelectual", astfel,
cultura rdmAne strdina mediului roman primitiv, cdci ,,no{iunea de culhrri
nu se poate dezvolta decdt intr-un mediu de civilizalie destul dc bogat in
elemente intelectuale gi destul de evoluat pentru ca personalitatea individului
sd se poatd afirma ;i exprima prin activitatea spiritului - acesta
nefiind cazul vechii Rome" (1938 [1958], p. 553).
Pozi{ia lui Marrou devenea destul de anacronicd intr-o vreme in care,
in tdrile avansate, elitele savante renuntau la foiosirea cuvAntului civiliza{ie
in sensul sdu normativ, respingeau evolufionismul linear ce ficea din
civilizafia occidentald un model unic ;i recuno$teau, odatd cu pluralitatea
civilizaliilor, relativitatea formelor culturale pe care vor refuza de acum inainte
sd le ierarhizeze. Pozitia lui Marrou devenea cu atdt mai anacronicd,

li
l
564 BERNARD VALADE
cu cat in ace aste epoc6 $i mentalitcilile sclii{au o noud arie de relativitatc.
Marcel Mauss care, cu zece ani inainte, se ridicase impotriva ideii de civiliza\te
camonopol al Occidentului, reperase moda studiilor de mentalitate,
de,,fabricare a spiritului uman", de,,construclie Ei edificare a ratiunii.,.
in sfdrqit, poziliaera singulard chiar in sdnul breslei istoricilor.
Culturs intelectuald ;i cultura materiald
Titlul I'outillage mental(Utilajul mental) a fost dat de Lucien Fcbvre
primului volum al Enciclopediei.franceze, inceputd in 1933 qi publicati
in 1937. in fasciculele publicate cu un an inainte qi consacrate Speciei
tutlene) iEi fbcea aparilia ,,cultura materiald". Sub titulatura Cuhura eut.opeanri,Andr6,
Leroi-Gourhan ingloba alimenta{ia, imbr[cdmintea, confoftul,
societatea, studiul varia{iilor culhrrale viza locuin(a, pescuitul, agricultura,
cre$terea animalelor. Aceeaqi rubric[ ,,Culturd material6" sau incidcntal
,,Civiliza{ie materiald", regrupAnd mijloacele dc subzisten{d, industriile,
tot ceea ce etnologul numefte ast[zi mai precis ,,tehnologie culturali", cra
asemdndtor tratatd de Alfred Metraux pentru Oceania gi Australia, dc Marcel
Griaule pentru Africa neagrl, de Jacques Soustelle pentru Amcrica.
Oricare ar fi rezervele legate de sensul dat de antropologi gi dc etnologi
no{iunii de culturd, trebuie sd ludm act de difuzarea sa in cadrul qtiinlelor
sociologice ;i in ansamblul stiintclor umanc. Ea nu ttutnai ca s-a
generalizat; ea face qi obiectul unei utilizdri retrospectivc pe care mulli
o considerd abuzivd. Deci nu ne va surprinde afinnalia lui Linton, care a
scris in leghturb cu Aristotel, considerat a fi fost ultimul om carc a dcfinut
totalitatea cunoaEterii umane a timpului sdu: ,,Poate a cultoscut toful dcsprc
filozofra,litcratura gi arta greacd, dar probabil cd nu cunoqtea modul de
confec{ionare qi cdlire a unei sibii sau de agezare a unei capcalle pentru
lupi..., toate lucruri ce fbceau parte din cultura greacd, ca qi pieselc lur
Euripide sau specula(iile lui Platon; fiecare din acestea nu era cul'loscuta
sau utilizatd decdt de o partc restrdusd a popula{iei care impdrt[gea aceasta
cultura" (1936 !9681, p. 105).
Dar care sunt asthzi pentru un istoric categoriile culturii mcdicvale?
Fard indoiali arta, gtiinla, religia, dar gi timpul qi spa{iul, drepflrl, bogilta'
munca, proprietatea. . . Astfel, pentru Aaron J. Gourevitch (19'/2), cuitura
medievilb nu cuprinde numaiiategoriile intelectuale; nofiunea insd5i de
culhrrS, ne previne el, trebuie interpretatd intr-o manierd multmailargadeclfi
suntem obiqnuili sd o facem cdnd studiem cultura Timpurilor moderne'
,,Pentru a infelege principiile determinante ale acestei cuhuri, trebuie nrers
dincolo de limiteie u""rio. domenii particulare (9i anume arta,lftetaflLra
etc.), gi nurnai atunci se poate desioperi - in drept, in economie'
ifl
CULTURA 565
raporftrrile dc proprietate... - cdlabaza activitAtii practicc a oamenilor
existd o antuniti unitate, fbrd de carc nici unul din aceste domenii particularc
nu poate fi total comprehensibil; toate iqi primesc colorafura de la culturd."
In[cleas6 ca viziune asupra lumii, aceasta din urmd prezint[ doud tipuri
de forme: cosmice qi sociale. Alaturi de forme nobile, estctice, abstracte
- propriu-zis cuhurale - ale experienlei lumii, ,,existd altele cc delin o
colorafurd sociald mai marcatS, este vorba mai ales dc individ, grup social,
muncd, bogd{ie" etc. in acest joc de corespondenfe formale, cauzalitatea
este, in ultirnd instanfd, de ordin socioeconomic: ,,Reprezentbrile conceptuale
fundamentale se formeazdin procesul activitd{ii practice a oamenilor
(...); cle rcflectd practica sociald."
Flrb a-l nega, acestui tip de detcrminare ii vom da un alt sens care ne
conduce de la antropologia istoricd la sociologia istoncd. Dacd prirnele progrese
ale culturii europene, din vremea lui Alcuinus gi pAna in epoca h"ri
Ab6lard, sunt cert legate de evolugia structurilor economice gi sociale, elc
sunt tocmai prin aceasta rezultatul slabirii presiunii necesitalilor materiale .
Perfec{ionarile tehnicilor agricole gi imbundta{irea randamentelor au perrnls
eliberarea brafelor qi a spiritelor, disponibilizarea lor pentru excrcitarea
altor sarcini artizanale, comerciale, dar gi intelectuale.
in lucrarea sa clasicd Intelectualii in Evul Metliu (1957 [1995], pp.
170-171), oe trebr"ria sd primeasch ca subtitlu ,,Introducere la o sociologie
istoricd a intelcctualului occidental", Jacques Le Goff a marcat etapelc
diferen{ierii sociale a intelectualilor in perioada dintre rena$terea urband
din secolul al XII-lea gi cpoca Renaqtcrii. ,,Umanistul, de la bun inceput,
se agazd sub scmnul distinctiv al spiritului, al geniului, chiar dacd trudeEte
asupra textelor sau nu are decAt o elocinfa muncitd (...). Mediul in carc
apare umanistul este foarte diferit de cel in care s-a fonnat intelectualul
medievai, acel febril gantier uman, deschis tuturor, preocupat de progresul
tuturor tchnicilor, legdndu-lc laolaltd intr-o economie comund." Umanistul
aristocrat, care a preluat gtafeta de la filozoful creEtin, se izoleaza dc colectivitate.
El apa(ine unui mediu inchis; scrie pentru inilia{i; se adrcseaza
unei elite. ,,In felul acesta, urnanigtii abandoneazd una din sarcinile capitale
ale intelechralului - contactui cu maselc."
in spatele acestor figuri ce o ilustreazd, se deseneaz[ clar o idee a culturii
la limita cpocii modeme. Ea nu poate fi separatd de un ideal al curoagterii
Ei de o ordonare a cunoqtinfelor. Ea afimrd eliberarea de constrdngerile
materiale, precum ;i pldcerea studiului, privilegiul social - cf,ci ea estc
sursd de bucurie nurnai pentru o elit6. Dupi cum vrea sd se delimiteze, prin
excludere, de uzan{elc Ai cutumele populare, de formele inferioare sau
degradate ale cunoasterii.

s66 BERNARD VALADE
Aceastd culrurd nu este neapdrat savantd, dar nu se aplica decit unor
obiecte nobile a cdror alegere indicd delicate(ea gustului. Nu existd nici o
legdturd intre fondul de ca(i populare al imprimeriei din Troyes siDrsciirsarile
cavalerului de M€r6 intitulate ,,Dcspre pldceri", ,,Despre spirit", ,,Despre
conversalie". in sfhrgit, aceastf, culturd se prezintd ca un model ." nu pout.
fi decdt imitat dacd cineva doreqte sd iasd din comun - si acest model
s-a impus in mod durabil. El a fost explicat de Edmond Goblot in Lo berridre
et le niveau (Bariera ;i nivelul,1925) gi este modelul pe care qtirnfclc
sociale au sfdrqit prin a-l relativiza.
Sociologia qi cultura in cotidian
D e sc e n tr are a p ersp ectiv e lo r
Astdzi, toati lumea este de acord cd civilizalia occidentala a considerat
civilizafia sa drept insdqi civiliza{ia. La acest atac, devenit banal, al etnoccntrismului
si al europoceutrismului, ce qi-a gdsit cea mai buni cxpresic
in Rqce et histoire (Rasri ;i istorie, 1952) a lui Claude L6vi-Strauss, s-a
adaugat denuntul unui etuoceutrism de clasd, reproEat mai ales bLrrglrcziei.in
Fran{a, in ciuda complexului de inferioritate fata de aristocralia
titulard de modele de rcalizare, burghezia ;i-a contitluat edr"rca(ia intclcctuald
pdna a dobdndit o culturd estetica ,,din carc qi-a constr-r"rit o baricra"
(Goblot). Partial ndscutd din segregalia qcolard qi sursd de prestigiu, cLtltttra
pdturilor superioare a apdrut maselor popularc de la sate Ei oragc cit utt
ansamblu de semne simbolice asociatc puterii qi privilcgiilor, luxului 5i
timpului liber - distanfa dintre unii ;i al1ii evaluAndu-se Ei in temcni de
distan{d culturald.
Nu trebuie supraevaluatd coeren{a acesfui ,,modcl burghez", caractcrlzat
in primul rAnd prin stapAnirea limbajului ;i uqurin{a verbald; dezbaterca.
activd asupra invd{irii limbii latinc, a culturii clasicc Ei asupra culroastcnr
,,Etiinlifice" exprimd toate contradic(iile acestcia de ia sfAiqitul sccolului
al XIX-lea, Dar, cu cAteva excep{ii, acest model burghez a fost primtt ca
atare: monopolul unei elitc sociale, rezelat unei utilizdri inteme' El a provocat
fhrd indoiala contesta{ii, mai ales din partea militanlilor muncitorilor,
care doreau sd il disocieze de idealul burghcz al rentierului Crittca
sa se confirndd astfel cu aceea a inv6{6mAntulu] doctrinal, abstract Ei lira
valoare al intclectualismului. Dar acest lucru nu a dus la o revenire la cultura
populard tradilionala gi nici la revendicarea unei culturi speciale'
Cu vechiul sdr.r fond mitico-magic sau tematica sa de inspira{ie cre;tini'
folclorul provoacb adcsea neincrcdere gi respingere ' Cei mal lucizi denunti
CULTURA 567
la el incircdtura oniric[. Opugi acestei culturi de evaziune, ei aspird la o
culturd realistd, care ar fi un umanism al muncii. Sd fie vorba de o culfurd
de clasd, dc o culturd muncitoreascd, de o cultura proletara? De fapt, fragmentarea
nu apare; cultura igi p[streazd din plin caracterul sdu unitar: este
cultura apa(indnd claselor superioare, ce se doreste a fi insugitd. Extinderea
ei este ceea ce reclamd Michelet sau Jaurds, cdci poporul nu arc
culfurd: ,,Pentru copiii sdi trebuie fbcut ceea ce s-a {Ecut pentru aceia ai
burgheziei, care sunt condugi spre o culturd foarte inaltd Ei foarte generald."
Dupd cum a observat corect Marcel David, ,,departe de a-Ei insuEi
concep{ia antropologicd (migcarea muncitoreascd), i;i afirmi preferin(a
pentru o concep{ie normativi, ce nu este fundamental diferitd de aceea
care susline cultura clasich".
Nu vom urmdri etapele acestei popularizdri culturale, a acestei mari
miqcdri de insugire colectivd ce s-a accelerat in 1936, in epoca Frontului
popular, cdnd s-a dorit apropicrea,.mogtenirii culturale" de ,,popor". Prea
multe elemente i-au orientat cursul. Dar printre acestea trebuie notatb
polemica privind,,inalta culturd a spiritului" - definiti de Maurice Bards
ale c[rui angajiri partizane sunt cunoscute - deschisd prin publicarea in
1927 a Tradcirii cdrturarilor a lui Julien Benda. Aceastd polemica cste contemporan[
cu o descentrare a perspectivelor, cu o punere in discu[ie a unitblii
cultu'ii gi cu o imbog5lire a acesteia din urmd pnn valori pe care nu le urtegra.
Aceastd reinnoire este perceptibild in ac[iunea intreprinsd de Echipele
sociale ale lui Robert Garric, carc inlelegea sd promoveze in anii doudzeci
o altd idce dcspre culturd. ,,Cultura generald, afirma el, este ;tiin{a vie(ii,
dezvoltarea Ei cultura intregii fiinle: ea se imbogdlegte la fel de binc dintr-o
meditalic morald ca qi dintr-un spectacol de artd, dintr-o experienqd tehnicd
sau o activitatc iogicd. Tot ceea ce este viu gi uman iqi aduce concursul la
aceasta. Cultura generald inseamnd antrenarea fiinfci in a se servi de toate
cunoqtin{ele sale concrete Ei intelectuale, pentru a se autocompune Ei
pentru a-;i defini personalitatea." Aceastd concep{ie asupra culturii, extinsd
la modurile de a gdndi, sim(i qi ac{iona, la modurile de a se comporta, la
modurile individuale gi colective de realizarc, este aceea luata in considerare
de sociologi.
$i pentru acegtia, cuvAntul culturi trebuie sd acopere, dupd Joflre Dumazedier,
,,un ansamblu de noliuni, atitudini, valori legate de viala societdfii
qi viala individului. in culture intervin munca, obligaliile familiale, obliga{iile
spiritualc, timpul libeq intr-un cuvdnt, ansamblul vietii cotidiene".
Astfel, distingem destul de clar direcfiile in care s-a angajat reflec[ia socio-
Iogicd asupra culturii qi domeniile de investiga!ie ce s-au descliis acestci
discioline.

568 I]EITNARD VALAI)I]
Pro mov srea ob i; nu itu lu i
Dcoarece culhra nu este acea,,no{iune incd foartc gcoldreascd", o veriga
din acel ,,lan! de conceptc inrudite, cu limite confi.rz definite" si care su-nt
pentru H.-I. Marrou instruirea, educa{ia, prcgatirea, ci ,,ansamblul victii
cotidiene", vom studia, alaturi de cultura transformatd in culturd masificata,
purtdnd amprenta organizafiilor qi institu{iilor ce o produc sau admiuis_
treazd, practicile culfurale, ,,interstitialc Ei transversale ce nu apartin nrcr
unui domeniu prccis gi nu se supun logicilor sistemelor economicc sau
administrative".
Raportul prelirninar al celui de-al IX-lea Plan (1984-1988), din carc
a fost extras accst citat, este in intregime construit pe distincfia dintrc ,,crcdinle
Ei culturi fondatoarc", pe de o parte, qi ,,cultura obignuitului", pc dc
altd parte. Punctul de plecare estc criza economicb si culturald, cc a avut
drept consecin{b cantonarea in trecut a modclclor de consum dc masa cc
au rcglementat comportamentele sociale de-a lungul anilor gaizeci 9i qaptczeci.
Sldbirea acestor modele cstc aici global explicatd printr-o distan{are
fa{a de organizareacomcrciald si de ,,marile mr.lloace ;i reprezentdri totirlizante".
Opoziliei, devenitl clasicd, dintrc cultura elitistd gi cultura dc masr, i
se substituie aici o impa(ire a,,domeniului culfural" in douh ansambluri
de reprezentdri qi de practici diferen{iate prin gradul lor dc gcncralitrrtc,
cu.fornte macrosociale de organizare,pe de o pafte, qi procese ntic:tosociale
;i locale, pe de alta.
Primelor le sunt asociate mecanismelc socialc gi institulionale alc ,,rcproduc{iei
culturale"; lor le este imputati convertirca informa{iei/comlurcare
ir.r ,,marlb"; ele impun tuturor con{inufurilor culturale logica parliculara
a cultririi clasei dominar-lte -..cultura cultivatd" ce mobilizeazd in favoarca
sa reprezentdrile fundamentale ale lumii, omului, istoriei, ,,modul lor dc
inscrierc in practici (sacre, ritualc, artisticc, cognitivc), prccum Ei in dispozitivc
de pdstrare si de ncmoric colectivd". Cele din urmi scapa dc sub
controlul marilor mijloace ; clc sc referd ia practicile cotidiene, modurilc
dc viafa, cunostin{ele practice, tot fclul de utilizdri casnice ,,ncnlll-n,lratc'
eterogene, uneori dificil de perceput", ce sunt relativ independcntc dc cttltura
fundamentalb in care clasa dominantd vede singura culturh.
Cultura obiEnuitului a fost astfel victima accstei conccp{ii idcologtcc
ce a devalorizat practicile populare. Va trebui deci impacatd cultura qi viitta.
reaEezAnd practicilc culturale cotidiene in mcdiul lor tehnic, cconomlc'
social, adicd in spa{iul in carc ele se desf}Eoara. Din anii qaizeci pAna itt
anii optzeci, interesul s-a dcplasat, in definitiv, dc la cultr-rra de masd la ',cultura
la nlural".
CULTURA
Aceastd schimbare dc orientarc cstc deplin solidard ou aceca marcAnd
trecerea de ia studierea claselor sociale la descrierca stilurilor de via(a.
Ea a avut loc sub semnul ,,inven{ici cotidianului", c9 d dat gi titlul eseurilor
lui Michel de Certeau (1980) privind aftefactele. In aceasta noud conjuncturd
sociologicd, in care acccntul cstc pr,rs pe tacticile consumatorilor
de semne care incearcd sd evitc strategiilc producatorilor de sensuri, cnltura
de masd nu a fbcut deloc obicctul unor investiga{ii noi. Pe aceasti tem6,
sociologii fac intotdcauna rcfcrin{i la analizele lui Edgar Morin, de la inceputul
penultimului dcceniu.
Sociologia culturii de masii
569
in L'esprit du ternps (Spiritut timpului,1962), E. Morin s-a strdduit
si elaboreze, aldturi dc sociologia comunicafiilor dc masd gi distan{dndu-se
de dezbatcrca de opinie in care nu po{i fi dccAt pro sau contra, o sociologie
a culturii de masd. O ascmcnca culturd, scrie el, este produsd,,conform
normelor fabricdrii industriale de masd, raspdnditd dc tchnicile de difuz-are
in masd, ea se adrcscazi unci nruse sociale, adici unui conglomerat
gigantic de indivizi, surprins dincoace Ei dincolo de structurile inteme ale
societdfii (clase, familii etc.)".
Dacd considerlm, impreund cu Morin, ca o culturd constituie ,,un corp
complex de norme, simboluri, mituri qi imagini, ce pdtrunde in intimitatea
individului, ii stmctureazd instinctclc, ii oricntcazd cmo(iilc", cultura dc
masd estc intr-adevhr o culturd: ea formeazd un ansamblu de mituri qi irnagini
ce privcsc deopotrivd via{a practicd gi via{a imaginard, ,,un sistem de
proiec{ii Ei idcntificdri spccifice". In societatea modcrn6, care este policultural[,
ea se supraadaugd,,culfurii nationalc, culturii umaniste, cultLrrii
religioasc qi intri in concuren{h ou acestea".
Studiul lui Morin tratcazdrnai intAi sistemul de produc[ic culturald, cc
inglobcazd marile ziare, cinematograful, radioul qi televiziunea. Acesta va
evidenlia extinderea la operele spiritLrlui a nofiunilor de randament Ei rentabilitate,
a aplicirii la crca{ia artisticd a diviziunii muncii, a tendin{ei sprc
standardizarc a produselor culturale; de asemenea, va dczvilui Ei o scrie
de contradic{ii intre ,,produc{ie" qi ,,crea{ie", imperativelc cconomicc gi
extgen{ele autorilor, produc{ia de serie Ei cdutarea noului. In continuare
se analizeazd consumul acestci culturi cc nu cstc impusd printr-un sistem
coercitiv, ci propusd pe o piald in care este distribuita drcpt culturd a timpului
liber qi a diverlismcntului gi deschisd tuturor modurilor de parlicipare.
Abraham Ivloles a continuat in Sociodinamica culturii (1967\ analiza
aprofundatd a acestui sistem cultural cu mecanismele sale originale, asociirrd-o
unui model paracibemetic. El nu prezinldnumai aspectul economlc

570 tsERNu\RD VALADE
al produsului cultural (cdr{i, discuri, filme...); bazdndu-se pe cuno$tintele
aduse de teoria informa{ionald a percep{iei, el a mdsurat asimilarea mesajului
cultural cu ajutorulmdrimilor fundamentale, qi anume debitul de oliginalitate,
rata varietdfii, structura receptonlor. . ., a mal'cat circuitele de difuzare
culturali cele mai tipice (presd, cincma, radio, picturd, muzicd.. . ) qi, in
sfArqit, a schilat, pomind de la cazul radioteleviziunii, o teoric sociodinamicd
a modurilor de comunicare de masd.
Transmise prin canale extra;coiarc, primitc la intdrnplare prin lectura
ziarelor, prin audicrea emisiunilor de radio, spectacolelor de televiziune,
elemcntele de culturd se imbind pcntru a alcdtui accastd culfuri ,,mozaio"
ce sc prezintf, precum ,,o asamblare de fragmente prin juxtapuncrc, lira
construc{ie, fdrb punct de repcr, undc nici o idec nu este neapdrat geuerald,
dar unde multe idei sunt importante (idei-for{a, cuvinte-cheie ctc.)".
Aceastb cunoa$tere aleatorie, cu frAnturile ei de infomra(ii legate la intAmplare
prin simple rela{ii de proximitate sau asocieri sumare de idei, nu
mai arc deloc lcgiturd cu procescle de achizitie, subordondrile logicc si
ordonarea savantd a culnrrii umaniste. Fdrd strucfura definitd, ea prezinta
totuqi o anume coeziune ce poatc asigura ,,o anumitd densitate a ecranului
cunoqtin{elor noastre, caracterul sdu compact asemdnitor celui al ecranului
texturat, propus de educa!ia umanist6".
Dar desprinsd de actul cognitiv clasic, vehiculatd prin mijloace de comunicare
de masd multiple Ei putemicc, cultura se identificd astdzi cu un val
de informaqii, haotice gi pletorice totodatd, din carc apar influen{e tranzitorii
gi fragmente dc idei. Dupd cum scrie giA. Moles, ,,noi rdmdnem la srtprafala
lucmrilor, suntern ir-npresiona(i la intdrnplare de fapte ce ac{ioneazrt
rnai mult sau mai pu{in putemic asupra spiritului nostru, nu mai impunem
nici o ccnzurd, nu mai depunem nici un efort ;i singurul element ce icsc
la suprafa{d din aceastd texturd cste no{ir,rnea de densitate mai mare sau
mai micd a rc{elei cunoagterii".
Consecin(cle unei astfel dc situa(ii asupra nivelului calitativ al producliilor
savante din gtiin{ele umane au fost perfect puse in lumind de Raymond
Boudon in studiile sale consacrate pie{ei intelectualilor. Accqtia ntr
au gtiut sd rezistc chemdrii miiloacelor de informare. Insuficien{a remuncra{iilor
materiale gi sirnbolice primite in cadrul instituqiilor universitarc
qi organizafiilor qtiinlifice i-a lZcut sd se indrepte spre un public difuz, incomparabil
mai vast decAt cel format de colegii lor de breasld, cdrora li
se adresau anterior.
Substituindu-se pcntru toatc problemeie ce {in dc qtiin{ele sociale cxper-
!ilor, care in Etiinlele cxacte delin cheia evalud,rii, ziariqtii hotdrasc asupra
interesului unei idei, al unci teorii sau al unui text;i asupra opoftunitatii
CULl'URA 571
prezentirii lor mareiui public. La agteptarilc accsfuia din urmd, ,,gusturilor"
sale culturale precis orientate de mijloacele de informare, se va adapta
in definitiv produc(ia intelectuald: ea va avea rnai pu[in ,,o finalitate cognitivd",
cdt ,,una de tip cstetic sau ideologic".
Cultura la plural
Factorii societali relinuti de R. Boudon pentru explicarea varia[iilor
ccrerii pe pia{a difuz[ suut tocmai accia care explica indirect schimbarca
interveniti in concep{ia asupra culturii. Ralionalizarea vie{ii private,
intclectualizarca vie{ii politice, dcstrucfurarea practicilor profesionale (in
cadrul c[rora repuncrea in discu{ie a rolului invitdtorului reprczinti un
exemplu bun) exprimd concomitent fragmentarca sociald a valorilor ;i a
comportamcntclor. aparilia unor noi intcrcsc, atacarea a ccca ce este considerat
legitim.
Daci este adevdrat, aqa cum sus{ine Michel dc Certeau, cd ,,credin{a
se epuizeazd", nu rnai estc posibil sa se lirnitczc culhrra la crealia intelectuala,
arlisticd sau la activitdtile dc cxpresie, qi nici la pdstrarea Ei difuzarea
de opere rupte de cotidian. Denunlarea unei concep{ii idcologice a culturii
numitd ,,culfur[ literatd", lcgitimd, supr"rsd unor nonne instituqionale, va
fi insolitd de recunoa;terca culhrrilor populare, tehnice, regionale. . .; iar
acestea vor fi considerate ca tot atdtea fbcare dc rczistenld in t'a1a dispozitivelor
funcfionale ce asigurd rcglarea gi standardizarea sociali.
La culture au pluridl (Cttltura la plural, 197 4) este expresia acestei dcsccntrari,
a acestei ,.dccontrautari". ln confonnitate cu raportul anterior citat,
,,ca cuprinde ansambluri de practici qi reprezentari lcgate de idcntitdti
diverse: culnrnle meseriilor, culturilc ctniilor, cultr.ra specific[ ficcarei clase
de vArstd, cultLrrile locale ctc.". Abundenta studiilor asupra culturilor populare
este simptomaticd pentru atenlia acordat[ acestor multiplc identitdli.
Rapoartele Colocviului de lu Nantes ( 1983), carc le-a fost consacrat,
abordeazd astfel un fond documentar mult timp nccunoscut sau devalorizat:
cel al lirnbajelor, cunoEtin{elor practicc, activitd{ilor ludice, practicilor
alimcntare..., spccifice muncitoriloq lucrdtorilor agricoli, func{ionarilor
;i rcspcctiv micilor ncgustori. . ., adicd unor grupun sociale gi teritonalc specifice.
Elc vizeazd prccizarea graduh.ri de autonornie a acestor fotmc culturale
fa![ dc cultura savantd, dominantd, inglobatoarc ce servegte drept
referin![, posibila 1or asimilare la o ,,culturd a mulrcii", rolul lor in cultura
politicd, manifestdrile cdrora le pot da nastcre etc.
Aceste cercetiri au dcja o istorie, jalonatd rnai ales prin publicarea in
1957 a lucrdrii lui Richard Hoggarl, The (Jse o.f Literacy, tradusir in francezd
sub titlul Za culture du pctuvre (Cultura siirecului\. in care evolutia

572 I]ERNARD VALADE
culturii claselor populare cste strdns lcgatd de condif ile spccifice de viata
ale acestora;jalonatd ;i de lucrdrile gmpulr-ri dc ctnologie sociald condus
de Paul-Henri Chornbart dc Lauwe.
Acesta din urmd obsela, inci din 1966, in contribu{ia sa la culcgerea
intifulatb Images de lq culture (Inngini ale culturii), dupb ce notasc ca ,,o
culturi cste marcatd de o serie de urodcle, de imagini ghid, de reprezcnt'ari
la care se rapofteazd membrii unei societd(i in comportamentcle, munca,
rolurile, relaliile lor sociale" gi dup6 ce insistase asupra genezci acestor
imagini gi a acestor modelc in legiturd cu aspira(iile qi sistemele de vaiori
pe care sebazeazd:,,Dar tehnicile, organizarca spa{iului, produclia gi n'tturca,
consumul au avut intotdeauna pentnt noi o importanld la fel dc marc in
transforminle sociale; esen{ial este jocul reciproc 9i legdtwile intimc dintrc
manifestdrile matcriale gi aspectele nematerialc."
Conceput totu;i in acest mod, ,,culturalul" ajunge s[ fic asimilat totalitdlii
,,socialului". Este suficient sd rdsfoim ancheta voluminoasd privind
Practicile culturale la.fi"ancezi (Ministerul Culfurii, l982) pentnt a avca
mdsura largirii considerabile a domettiului acoperit dc aceastd t-to(irtnc.
Aldturi de ,,practica mijloacelor de comunicare de masd" (lectura prcsei,
ascultarca radioulsi, vizionarea televiziunii), orice fel de,,practici casnice",
de ,,activitdli in aer liber", de ,,practici asociativc" fac obicctul unei descricri
sociodemografice. in acecagi rubricd ,,Ieqiri" sunt inEiruite : spectacolc,
vizitari de expozilii, muzce qi monumente istoricc, ieEiri in aer libcr (priltrl'
care ;i ,,picnicurile in nafur["), tdrgurile gi balurile publicc, manifcstirilc
politice gi comemorative. Sub titulatura,,Hobby-uri 9i jocuri" figurcaza'
aldturi dc cunoaEterea unui instmncnt;i pasiunea colecliilor: bricolajtrl
(,,instalator, clectrician, tAmplar"), lucrul de mdn5, loteriile 9i pariurilc (la
cursele dc cai).
Acelaqi amalgatn cste opcrat in Datele sociale ale INSEE, unde se asociaz6,,modurile
dc via{[ Ei modelele culturale" sau,,socializarea 9i practlcile
cuiturale". Deci nu vollt fi sgrprilsi vbzAnd intr-un numdr (dccerlbric
1988) al revistei Economie et Statistique a aceluiagi institut. sociabilitateu
- consideratd exclusiv sub aspectclc sale cuatttificabilc - tratata drcpt
o,Stracticd cuhtrald".
An ulizu p r actic il o r cu lturale
Extrema diversitate a practicilor pe care le relevd aceste anchete ne
detetmind, incd o datd, si ne intreblm asupra validitatii definiliei culturii
ce autorizeazd asemenca inventaricri. Absentd din rcpertoarul anului 1982,
ea figureazd la inccputul raporfului ptivind Impet'ativul cultural',,Cultura
CULTURA 573
poate fi definitd, citim la pagina 27, ca ansamblul reprezentdrilor qi al
practicilor sociale in ceea ce au ele nefunc{ional." Nu vom face comentarii
legate de aspcctul straniu al unei asemenea acceplii. Mai urgcnt cstc
sd semnaldm eroarea dc opticd indush de aceasta. Ea sugereazd, intr-adevdr,
in marginea unor institutii considerate ,,prost adaptate", existen{a unui spa(iu
de libertate, in care orice demers .,ce vizeazd exterioritatea acesfui sistem"
este declarat cultural, spa{iu strhin de logica mrjloace/scopuri gi care ,,igi
pune intrebdri legate dc scopuri pentru a le legitima, contesta sau chiar
trimite cdtre un principiu transcendent".
Dar astfel diferen{iatd de organizarea social6 propriu-zisd - instituita
qi direct controlatd de stat -, sfera culturalb nu este in aceeaqi mdsura
subordonath experien{ei subiectivc, creativitetii individr"rale, aspira{iilor
persoanelor particulare. Ceea ce este privilegiul unei minoritSli restrdnsc
(artigti, avangardi etc.) este abuziv gencraiizat la ansamblul societSlri,
undc figurile impuse prevaleazd asupra figurilor libere. Ideea unei culturi
nobile, opusb culturii comerciale, continud sd existe; modelele ce o incarneazi
nu sunt toate simulacre de credibilitate gi intotdeauna gusfurile celor
dominafi, practicile populare, cultura materiald sunt situate, latent sau manifest,
in rapoft cu gustul ,,dominanfllor", cu academismul qi cultura simbolicA.
in aceast[ privin{d, o anchetd remarcabild asupra fcnomenului cultural
din regiuneaAquitaine, condusd de Frangois Chazel (1987), permite reccntrarea
perspectivelor. in introducerea la culegerea de studii rezultata din
ancheti, F. Chazel s-a preocupat de gdsirea unei linii de mijloc intre ideea
elitistd a culturii, pe de o parte, gi punctul dc vedere antropologic, pe dc
alta. Ldsdnd deoparte multitudinea modurilor private - individuale qi
familiale - de participare la culturd, el s-a interesat in mod esen(ial de
cultura organizatci. Astfel, atomizarca practicilor este abandonatd, fdrd a
se produce insl o inchidere in cultura nobild, deoarece intregul scctor al
animdrii socioculturale estc luat in considerare. $i privind din acest unghi,
practicile culturqle nu sunt separabile de politicile culturii.
Cdnd este vorba dcspre practicile culturale, ,,sociologia legitimd a gusturilor"
(fiind fundamentati pe tcoria dominaliei culturale) eviden{iazd
o omologic intre stratificarea sociali si stratificarea culturala. Stratificirii
in clase superioare, clase de mijloc, clase populare ii corespunde impd(irea
intre cultura elitistd, cultura de mrjloc, culfura de masd, caracterizate prin
distinc[ie, preten{ie gi respectiv privarc. Este evident cd indivizii din mcdiile
populare, chestionafi in termeni ce {in de gusturile ce disting grupurile
dominante gi sunt valoriza{i dc acestea din urmd, nlt pot decdt sd igi exprime
resemnarea prin t:acere sau resentimentul prin protest. Diminuarea

574
tsI]RNAI{D VALADE
informaliei este de neevitat, cdci, aga cum observa Claude Grignon, retinAnd
ca pertinente numai practicile cele mai rare, ,,cu cAt numdrul agen{ilor
cre$te, cu atdt practicile gi gusturile devin mai cucnte, iar informa{ia, iu mod
paradoxal, se rarefiaze tot mai mult".
Daci acestei abordbri ,,legitimiste" i se substituie o abordare ,,relativist6",
pundnd acccntul 1u pe raporfurile de dominare, ci pe raporturile
de sens, riscdm diluarea culturii intr-o vastd ,,enciclopedie a cotidianului".
in acest domeniu, unele paradoxuri qi contradic{ii fac dificila tcoretiz-arca
sociologicd. Numai cu precau{ie, ea poate fi intemeiatd pe distinc{ia dintrc
,,logica realizarii ce valorizeazb pcrfbrman{a" qi ,,logica afilierii ce privilegiazA
relalia cu celdlalt".
Aga cum subliniazd F. Chazel: ,,orice dihotomie de acest gen cerc prccizdri
legate dc modul sdu de utilizare". Existd, intr-adev6r, o prea marc
tendin{b de a ordona comportamentele culturale in jurul acestor doi poli
diametral opugi, fbrd a se pune in discu{ie ambiguitalile ascunse de celc
doud logici. Dar, indiferent dc con{inuturile 9i caracteristicile putcmic difcrcnfiate
pc care ea cste susccptibil[ sd le prezinte - expresii savatttc sau
moduri de via{d, mcdieri abstracte sau sociabilitate directd -, culfttra constituie
astdzi un registru in jurul cdruia se ordoneaz6 un intreg ansamblu
de valori, agteptdri qi atinrdini. $i sub aceastd forma gi tocrnai datoritir functiei
salc integratoare, ea cste preluatd de politic.
Politicile culturii
Eliberate de configura{iile sociale al cdror sens il exprimau altadatl'
formele culturale au fost treptat irnpinse spre autonomie, devenind piesclc
unui patrimoniu, pe care de;iden1ii, asista{i de profesio'iqti din domenitrl
culruiii, i;ipropun sd le gestioneze. De la culhrra socializatd s-a trccut la
cultura adninistratd. Asifel, au aparut strategiile culturii carc gi-au gisrt
prima sursd de inspira(ie i' progrimul trasat in iulie 1959 de Andre Maliaux,
ministru de stat,,insdrcinat cu afacerilc culturale": ,,Asigurarea acccsului
unui numdr cAt mai mare dc francczi la opcrele capitale ale unranitalii
qi mai intAi ale Franfei, asigurarea celui mai vast acces la patrimoniul nostru
na{ional ;i favorizarea operclor artistice Ei spirituale ce innobileazi
"r.u=1i.i
"
Prin ,,casele de culturi" s-i dorit ca intrcg poporul sd ia parte la celebrarea
capodoperelor trecuhrlui ;i prezentului, s-a dorit convertirea llepractlcan{iloq
democratizarea culhx.ii. De-a lungul deceniilor urmitoare, prioritatca
a fost acorda td crealiei qi descentralizdiii. Trebuia dat peste tot,'curs liber
tuturor formclor". ,,Fdrd model unic, proclama ministml Culhrrii in 18 iunte
1982laViena, fiecare cupropriile opliuni: arta savanta sau artapopulard'
arta noud. arta tradi{ionald." El dorca sd fie reabilitate ,,toate formele de
CULTURA 575
frumusele din viala de fiecarc zi: cAntecul, varieta{ile, jazzul, artamodei,
desenele animate, circul". in ceea ce privegte descentralizarea: este ,drcptul
alegilor de a se autoadminish'a qi de a-qi concepc politica culturald"; apoi,
este ,,dreptul arti;tilor de a crea in oraqul lor, de a trbi acolo"; in sfdrqit,
este ,,dreptul cet5{enilor de a avea o via{h cultLrrald intensi", cdci cultura
nu este proprietatea unui oraq, ,,chiar dacb acest ora$ estc Parisul" (citat
din Politica culturald a Franlei, 1988).
in anul urmdtor, cel de-al IX-lea Plan fixa cdteva obiective principale:
dezvoltarea creativit6lii tinerilor, dezvoltarea industriilor culturale, reechilibrarea
centrelor de actiune culnrrald pe ansambir,tl teritoriului, consolidarea
culturii gtiin{ifice qi tehnicc. in sfbrqit, s-a pus uneori accentul pe politica
audiovizualului, alteori pe invd{dm6ntul artistic sar.r pe,,propagarea intema-
{ionald", adici organizarea ac{iunii culturale cxterne.
Din punct de vedere economic, cosful culturir a fost urmdtorul: in I 986,
cifra de afaceri a culturii putea fi evaluatb la 160 miliarde, adicd 3,5o/o din
PIB, acoperind 760 000 locuri de munc6, ceea ce repreztntA4% din popula{ia
activd. Din acestea, indica Raportul grupului de experti europeni din
I 988, cheltuielile familiilor reprezintl I 10 miliarde de franci, publicitatea
frnanfeazd, cuhura cu 18 miliarde, contributia mecenatului este de aproximativ
400 milioane de franci, Statul qi colectivitdlile locale contribuie
cu 35 miliarde.
Procentul in creqtere alocat culturii de la bugetul statuiui ilustreazd
rolul pe care acesta din urmd in{elege sd il joace in domcniul culturii.
In mai pu(in de treizeci de ani, din 1959 pAnd in 1987, bugeful Ministerului
Culturii (care nu dispune decAt de o parte din mijloacele financiare
gi m-ijloacele de acfiune), exprimat in franoi constanfi a crescut de gapte
ori. In 1962, cheltuielile ministerului reprezentau 3l franci pe cap de locuitor,
adicd 0,08oh din PIB;in 1985, ele urcaseri la 156 franci pe cap de
locuitor (0,lgyo din PIB), ceea ce reprezintil o evolulie favorabild comparativ
cu alte !hri.
Astfel ;i dupd cum indicd raportul mai sus menlionat, Ministerul Culturii,
gestionAnd numeroase domenii de activitate ;i atribuind chiar el
subventii, intervine intr-o manierb directd sau indirectd in sectoare din
ce in ce mai numeroase ale vie{ii culturale. ,,El nu se mulqume;te sd finanleze
sau cofinan{eze tot ceea cc este nerentabil; ci Ei asista, orienteaza sau
reglementeazd sectorul comercial. El are astfel o rdspundere considerabil[
in definireapoliticii culturale." Aceastajoach, in cele din urmd, un
rol integrator determinant. Ea vtzeazd in prezent - in afara irnbunatdlirii
condiliilor crea{iei - descentralizarea activitdtilor culturale qi a responsabilitatilor,
lirgirea publicului gi democratizarea culturii.

576 BERNAI{D VALADE
Dupd cum remarca tot F. Chazcl ( 1987), aici trebuie tofuEi ,,disociate
analitic mdsurile cfective qi modalitalilc lor de aplicare, de pretcn{iile
ideologice pe care le emit. Astfel ramAnem fidcli unei vocalii critice a sociologiei,
ce nu constd (. .) in realizarea unui fel de denun{are a instituliilor
existente, ci pur gi simplu in distanlarea de actorii sociali, indifercnt cine
sunt acc;tia".
Este adevdrat cd politicilc de dezvoltarc culturald, in ciuda pretcn(iilor
afigate, nu reu$esc decdt intr-un mod total imperfcct sd depbqeasca liandicapurile
geografice, sd invingd rczisten{ele sociologice. Continua si cxisrc
diferen{e intre regiuni, intrc Paris qi provincie, intre marile centrc qi a;czirile
r-nrale ; generalizarea folosirii echipamentelor audiovizualc la nivclul
popula(iei nu a antrenat sensibilizarea marelui public la ,,inalta culturA",
iar re{caua asocia{iilor culturale, dc la care se agteaptd lansarca gi sprijinul
cu ini{iativc noi, marginalizeaza grupurile socialc ce nu s-au intcgrat in
via{a asociativi.
Cultura divizati
Analizatdin diferitclc sale acceplii qi lindnd seama de socicti{ilc care
o consumd, cuhura apare intr-adevir divizatir: intre gmpuri sociale carc
ii atribuie func{ii diferitc, intre instan(c de toate fclurile pentm care ca
poate fi labaza unui conscrts - cdci, dacd cunoaqterea separd, cttlntra
rcuneqte -, intre disciplinclc constitutive ale qtiin{elor umane.
Dintre acestea, sociologia studiaza mai ales practicile 9i reprezentirilc,
gestiunea sociald Ei politica a culnrrii. Dar imaginile acesteia evidcn(iatc'
de exemplu, de anchetele Sofres realizate in ultimii ani pcntru Encvc:lopaedia
(Jniversalis -referitoare la Francezii, televiziunea ;i cultura, Frrutcezii
;i cultura generald, Culturq religioasd a francezilor
- sunt celc ale
unui caleidoscop; ele capdtd culoare de la difcritele concep(ii ce fomrcaza
cultura. Sociologia nu poatc deci ignora migcarea de idci ce a coudus la
aceastd dispersare, pornind de la o unitate clasica a cdrei coeren{i nu trcbuic
nici ea exagcrata.
O soc:iologie e culturiipoate exista atit prin lucrdrile privind difcritclc
tipuri de ,,lectorat", frecventarea muzeclor sau politicile culturalc cc par'
toatc, a-i conferi spccificitatea, cAt Ei prin Eseul despre om apa4ittind fllozofului
Ernst Cassirer sau pritr capodopcra antropologului specialist.in
preistorie Andr6 Leroi-Gottrhatt, Gestul ;i cuvantul. O asemenea de sclrtdere
dcscurajcaza considcrarce culnrii, dintr-ult punct dc vcdcrc sociologic'
ca un ansamblu integrat, un sistem organizat, o ,,sttttcfurd" sau clttar o
inldnfuire de rcprezentdri, de idei sau de opinii dircct izvordtedintr-un mod
C U LTUI{A 5',t1
de producfie, adicd o ,,suprastructurb". Ea dcscuraje azd Ei tratarea sistematicd
a formelor culturale ce valoreazd,mai pulin prin propriilc lor configurafii,
qi mai mult prin opuncrea lor altor dispozitive simbolice.
Vom refine totuqi din lucrarea lui Pitirirn A. Sorokin, Social and Cultural
Dvnemics (1937-1941 - Dinanica sociulci qi culturalci) combinatia
cclor trei componente pe care le presuprure orice culturd: un grup constifuit,
mrjloacc de comunicarc (,,vehicr:ie sau conductori"), un continut: ,,senutifica{iile,
valorile, nonnele" - mcsajul. intr-adevdr, culhrra este aici analizatit
precum un ,,proces simbolic de interac{iune sociald". Componentele salc
-,,alcdtuite fiecare din numeroasc elcmente ce ii determind formele concrete"
- reac(ioneazd unele asupra cclorlalte. De acum inainte ea poate
fi definita ca o relalie activdintre numerogi termeni: indivizii, societatea
Si cosmosul. irrdividul gi o anume socictatc ctc. in aceastd optica. cc apa(ine
lui Edgar Morin, ea constituie un ,;istem metabolizant", adicd un sistem
ce asigur[ schimburi, variabile gi diferitc in func{ie de culturi, intrc tcrmcnii
anterior menfiona{i. Sc observd astfel c[, in conformitate cu acelagi
autor, ,,cultura nu este nici o suprastrucfurd, nici o infrastrucfurd, ci un circuit
mctabolic ce reuneste infrastructuralul cu suprastructuralul".
Aplicat culturii, punctul de vedere interac{ionist pcrmite, in dcfinitiv,
evitarca analizei monotone ce facc din variabilele culturale simpla traducere
a unor variabile economice Ei din gusturile culturale, rezultaful unor
orientdri ideologice interiorizate. Sociologia pe care o inspird iEi gdseste
armdtura, daci nu cvasitotalitatea con{inuhrrilor, in opcra lui Georg Sirmnel.
Viziunea esteticd a rcla{iilor sociale caracteristicd pentru aceasta din urmd,
in care formele culturale elibcratc dc orice con{inut concret igi capbtd intreaga
autonomie, se imbind tofugi cu o conccp{ie asupra culturii clasicd
incb. in acelaqi mod in care autorul dcfinea sociabilitatea ca ,,forma ludica
a socializdrii", am putea, parafrazAndu-l, sd vedem in cuiturd forma ludicd
a unei cunoaEteri.
Aqa cum este ea astbzi in gcncral in{eleasa gi raspdnditi, cultura urmdreqte
eliberarea de constrAngeri, realizarea eului, valorificarea imediatului,
a senza{iei, a simultancit6tii, deci umriregte o pldcere pentru care devine
o justificare. Exigen{elor sale li sc adapteazd discursul politic care le preia
in mod obignuit li, intr-o mai micd mdsurd, sistemul economic. Ele sunt
tofuEi la originea unei discordante crucialc pc care Danicl Bcll (1967) a
observat-o clar. in The cultu'ol cctntraclictictrts of capitalism (Contradictiile
culturale ale capitalisrnului), el a evidcn!iat, intr-adevir, ,,sursele sffucturale
ale tensiunii dintre o sferd tehnico-economicd, dominati dc ra{ionalitatea
funcfionala, o structurb sociald birocratici, ierarhicd, organizatAin tcrmeni
de roiuri specializate qi o culturd t'ascinat(i de implinirea eului".

578 BERNARD VALADE
Bibliografie
Almond G., Verba S. (1963), The civic cullure: political attitudes aild demosyegy
i,,
five nations, Boston, Little Brown.
Badie B. (1983), Culture et politique, Paris, Econonrica.
Bell D. (1976), The cultural corilradictions of capitalisnt, New York, Basic Books:
tr. fr. Les contradictiotts du capitalisme, Paris, PUF, 1979.
Benedict R. (1935), Patterns of culture, Londra, Routledge; tr. fr. Echantillctn.s cle
ci,ilisation, Paris, Gallimard, 1950.
B6n6ton Ph. (1975), Histoire de mots. Culture et civilisation, Paris, Presses de la Fondation
nationale de Science politique.
Benveniste E. (1.966-1974), Problimes de linguistique ginirale, Paris, Gallimar6.
2 vol.. 1979-1980.
Bolldme G. (1971), La bibliothdque bleue, Paris, Gallimard/Julliard.
Boudon R. (1981),,,L'intellectuel et ses publics; les singularit6s frangaises", in J.-D.
Reynaud, Y Grafrneyer (ed.), Franqais qui €tes-vous?, Paris, La Docuntentation
frangaise, 465-480.
Boudon R., Bourricaud F. (1982), Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF,
l 990.
Bourdieu P., DarbelA. (1966), L'amour de I'art. Les ntustes d'art europdens et leur
public, Paris, Ed. de Minuit.
Bourricaud F. (1952),,,Note sur le concept de culture", L'Annde sociologique,
229-236.
Burckhardt J. ( I 90 5 ), Wb I t ge s c h i c h t li c h e B e t ra c h twt ge n, B erlinlStuttgart, W. Spemann;
tr. fr. Considerations sur I'histoire universelle, Paris, Payot, l97l
Burckhardt J. (1929), Historische Fragmente, Stuttgart, K.F. Koehler, 1975; tr. fr.
Fragments historiques, Geneva, Droz, 1965.
Cassirer E. (1945), An essay on man, New Haven, Yale University Press, I 970; trad.
rom.'. Eseu despre ont. O introducere in Jilozofia culturii Ltmane, Hunranitas,
Bucureqti, 1994.
Certeau M. de (1914), La culture au pluriel, Paris, PUF; Christian Bourgois, 1980.
Certeau M. de (1980), L'invention au quotidien, Paris, UGE.
Chazel F. (1987. ed.), Pratiques culturelles et politiques de la culture, Bordeaux,
Maison des Sciences de I'Homme d'Aquitaine.
Chombart de Lauwe P.-H. et al. (1966), Intages de la culture, Paris, Les Ed Ouvridres.
Crubellier M. (1974), Histoire culturelle de la France, Paris, A. Colin.
Crubellier M. (1983), Le.s cultures populaires, Nantes, Colloque de I'Univcrsite dc
Nantes. juin.
David M. (1966), ,,Formation ouvridre et pensde ouvridre sur la culture e n France"'
in Niveaw de culture et g'oupes socia*r, colloque ENS, Paris/La Haye, Mouton'
Dumazedier J., Ripert A. (1966), Loisir et culture, Paris, Le Seuil.
DumazedierJ.,RipertA.(1986), Econontieetculture,lV"Conf6rence intemationale
sur I'Economie et la Culture, Avignon, Paris, La Documentation franqaise. 4 vol'
CULl'URA 579
Febvre L. (1930),,,Civilisation. Evolution d'un mot et d'un groupe d'id6es", in
Civilisation, le mot et I'idte,Paris, La Renaissance du Livre.
Gcertz G. (1973), The interprelation of cultures, New York, Basic Books.
Goblot E. (1925), La barriire et le riveau, Paris, F. Alcan; Brionne, Montfort, 1984.
Gourevitch A.J. (1972), Kategorii Srednevekovoi Kulturf, Moscova, Iskustvo; tr.
fr. Les cal6gories de la cullure mddi|vale, Paris, Gallimard, 1983.
Herdcr J.G. (1970), Abhatrdlung i)ber den Ursprturg der Sprache, Berlin; 1r. fr. Traiti
sur I'origine des langues, Paris, Aubier-Flammarion, 1977.
Hoggart R. (1957), The uses of literacy, Londra, Chatto & Windus; tr. fr. La culture
du pauvre, Paris, E,d. de Minuit, 1970.
Impdratif culturel (L') (1982), Rapport du Groupe long terme culture, Pr6paration
du IX"Plan, Paris, La Documentation franqaise.
KardinerA. (1939), The individual and his society, New York, Colurrrbia University
Press; tr. fr. L'individu dans sa socitt|, Paris, Gallimard, 1969.
Kaufmann P. (1974),,,Concept de culture et sciences de Ia culture". Encyclopaediu
Universalis, reluat in Psychanalyse et theorie de la cultm'e, Paris, Denoel.
Kluckhohn C., Kelly W. (1946), ,,The concept of culture", in Men of science in the
world, New York, Colun.rbia University, 28-106.
KroeberA.L. (1952), The nature of culture, Chicago, Chicago University Prcss.
KroeberA.L., Kluckhohn C. (1952), Culture; a critical review o.f conc'epts and defni-
liorrs, Cambridge, The Museum; New York, Vintage Books, 1963.
Lamre J. (1972),,,Repr'6sentations
de la culture ct conduites culturelles", Ret'ue.fran-
Qaise de Socio logie, XIll, 2, 17 0-192.
Le Goff J. (1957), Les intellectuels au llloven Age,Paris, Lc Seuil; trad. rom.: hlelec-
tttalii in Evul Mediu, Meridiane, Bucuregti, 1994.
L6vi-Strauss C. (1952), Race eI histoire, Unesco, Paris, E,d. Gonthier, 1961.
Ldvi-Strauss C. (1958),Anthropologie stt'ucturale, Paris, Plon; trad. rom.: Antropo-
logie structurald, Edil ura Politicd, Bucuregti, .1978.
Linton R. (1936), The study of nran, New Yolk/Londra, D. Appleton Century; tr. fr.
De l'honrme, Paris, Ed. de Minuit, 1968.
Malinowski B. (1921), Argonauts o.f the v'esteril Pacdic, Londra, Routlcdge & Kegan
Paul; tr. fr. Les argonaules du PaciJique occidental, Paris, Gallimard, 1963.
Mandrou R. (1964), De la culture populaire aw XII( et XVIII" siic:les, Paris, Stock;
Paris, lmago, 1985.
Marrou H.-1. ( 1 93 8), Saint Augustin et la Jin clu monde antique, Paris, Ed. de Boccard,
1958; trad. rom.: Sfdnlul Augustin gi sfarsitul culturii anlice, Humanitas, Bucu-
rcgti,1997.
Marrou H.-1. ( 1938), ,,Culture, civilisation, d6cadence", Revue de Synthise, decenrbrie.
Mauss M. (1968-1969), CEuvres, Paris, Ed. de Minuit,3 vol.
Mead M. (1928), Coming of age in Samoa, New York, W. Morrow; (1935), Sex and
temperamenl itt three prinritive societies, New York, W. Monow; Ir. fr. MrBurs
et sexualite en Octanie, Paris. Plon. 1963.

580 BERNARD VALADE
Mercier P. (1968), ,,L'anthropologie sociale et culturelle", in J. Poiricr (ed.), Ethnlogie
gdnirale, Paris, Gallimard.
Moles A. (1967), Sociodynamique de la cullure, Paris/La Haye, Mouton; trad. rom.:
Sociodinamica culturii, Editura $tiin1ificd, Bucureqti, 1974.
Morin E. (1962), L'esprit du tentps, Paris, Grassct.
Morin E. (1969), ,,De la culturanalyse d la politique culturelle", Comnrunicatio4,
no 14.
Niedermann i. (1941), Kultur, Werden und Wandlungen des Begri/.fs und sehrcr
Erszatzbegri.ffe von Cicero bis Herder, Florence, Bibliopolis.
Ory P., Sirinelli J.-F. (1986), Les intellectuels en Fratrce, de I'affaire Dreyfus a nt,s
jours,Paris,A. Colin.
Politique culturelle de la France (La) (1988), Conseil de l'Europe, Paris, La Documentation
franqaise.
Rigaud J. (1975), La culture pottr vivre, Paris, Gallirnard.
Sapir E. (1921), Language,New York, Harcoutt Brace & Co; tr. fr. Le langage,Paris,
Payot, 1967.
Sapir E. (1949), ,,selected writings", in D.G. Mandelbaum (ed.), Language, cttlttu'e
and personalil,v, Berkeley, University of California Press: tr. fr. Anllvopologie,
Paris, Ed. de Minuit, 1967.
Shils E. (1961), ,,Mass society and its culture",in Culturefor the ntilliott's, Princeton,
D. Van Nostrand.
Sorokin P.A. (1937-1941), Social and cultural dynanics, New YorVCincinnati,
American Book Co., 4 vol.
Sorokin P.A. (1947), Socieq', culture and personality: their slructure and dynunics,
New York, Harper & Brothers.
TylorE,. (1871), Prirnitive culture, Londra, J. Murray,2 vol'; tr. fr. La civilisation
primitive, Paris, Reinwald, 1876-1878,2 vol.
White L.A. (1949), The science of culture, New York, Grover Press.
Wolff Ph. (1971), L'dveil intellectuel de l'Europe, Paris, Le Seuil.
13
CUNOA$TEREA
dc RAYMOND BOUDON
Procesele de producere a cunogtin{elor pun, in mod evident, in joc
mecanisme sociale. Astfel, inventarea gi evaluarea unei teoreme sau a
unei teorii fizice presupune existenfa unui mediu social propice pentnr
crearea gi estimarea lor. In acelasi mod, o teorie politicd sau o inovatie
tehnicd sau intelectuald presupun, pentru a fi acceptate, un teren social
favorabil. Deci, in mod natural, se vorbeqte despre ,,sociologia cunoa$terii",
prin aceasta desemndndu-se acea parte a sociologiei al cdrei obiectiv
este sfudierea condiliilor sociale ce favorizeazd producerea cunoa;tcrii
gi difuzarea ideilor.
Sociologul gi filozoful gerrnan Max Scheler (1926) este acela care a
dat numele acestei subdiscipline. in ceea ce il privegte pe sociologul Karl
Mannlreim (1929), el popularizcazi expresia Ei, ridicdnd doui probleme
de principiu esenliale, incearcd si confere sociologiei cunoagterii o stmcturd.
Aceste doud probleme sunt, pe de o parte, aceea a sensului conferit
termenului de ,,cunoaqtere" din expresia ,,sociologia cunoagterii" pi, pe
de alti parte, aceea a granitelor domeniului ce poate fi atribuit acestei
discipline.
Dar adesea realitdtile existd inaintea cuvintelor. $i acesta este cazul
de fafd: toli socioiogii ciasici, fie cd este vorba de Durkheim, Weber sau
Pareto, au adus contribulii esenfiale la aceastd disciplind, inaintea na$terii
ei oficiale.
Sensul cuvAntului cunoagtere in sociologia cunoagterii
Cuvdnful cunoa;tere aparline in principiu ansamblului acelor termeni
pe care filozoful G. Ryle (1949) ii califica drept success vtords.. acestuia
nu i se poate alipi un adjectiv negativ lird a produce o contradicfie. O idee
falsd nu ar putea fi calificatd drept ,,cunoa9tere", tot afa cum o teoremd nu
ar putea fi o teoremd dacd nu este adevdratd. Totugi, aceastd definilic ingustd
sc dovedegte curdnd incomodd gi ne vedem in situa{ia de a recunoastc